Ziua mondială a zonelor umede este marcată în fiecare an la 2 februarie, pentru a sublinia rolul vital al zonelor umede pentru populație și pentru planetă. La 2 februarie 1971, a fost semnată Convenția Ramsar, actul internațional care reglementează zonele umede.
Tema din 2026 a zilei este „Wetlands and traditional knowledge: Celebrating cultural heritage” – Zonele umede și cunoașterea tradițională: Celebrarea patrimoniului cultural”. Evidențiază strânsa legătură între viața oamenilor și zonele umede și pune în prim‑plan importanța esențială a gestionării lor durabile.
În 2021, s-au împlinit 50 de ani de la semnarea Convenției privind zonele umede, context în care tema anului – „Zonele umede și apa”- a subliniat importanța zonelor umede ca sursă de apă dulce. Doar 2,5% din toată apa de pe Pământ este apă dulce și doar 1% este utilizabilă (0,3% în râuri și lacuri) pentru uz uman direct. Având în vedere că aceste procente foarte mici de apă dulce și utilizabilă sunt furnizate în cea mai mare parte de zonele umede, organizatorii au atras atenția asupra importanței protejării acestor zone. ‘Zonele umede ne oferă o mare parte din peștele pe care îl mâncăm, orez pentru 3,5 miliarde de oameni și apă pentru agricultură’, atrage atenția site-ul https://www.worldwetlandsday.org/.
Zonele umede sunt acele spații saturate sau inundate de apă permanent sau sezonier. Zonele umede interioare includ mlaștini, bălți, lacuri, râuri, și inundații, în timp ce zonele umede de coastă includ mlaștini cu apă sărată, estuare, mangrove, lagune și chiar recifuri de corali. Bazinele de pește, pădurile de orez și sălile de sare sunt zone umede create de om.
Zonele umede prezintă o deosebită importanță, având în vedere că multe dintre mijloacele de existență depind de pescuit, de rizicultură, de călătorii sau turism, precum și de aprovizionarea cu apă.
Pe de altă parte, zonele umede sunt vitale și din perspectiva faptului că ele adăpostesc forme de viață foarte diverse, protejează litoralurile, protejează împotriva inundațiilor și stochează dioxidul de carbon, pentru a regla schimbările climatice.
Organizatorii atrag atenția asupra faptului că din anul 1700 până în prezent, mai mult de 80% din zonele umede ale lumii s-au pierdut, iar tendința se accelerează, din 1970, cel puțin 35% din zonele umede fiind pierdute. Totodată, circa 2,2 miliarde de oameni trăiesc fără apă potabilă sigură, iar circa 485.000 de persoane mor anual din cauza lipsei apei sigure.
Agricultura continuă să fie un factor principal al pierderii și degradării zonelor umede. De aceea, utilizarea înțeleaptă este esențială pentru întreținerea acestor zone. Poluarea apei cu plastic și pescuitul excesiv dăunează ecosistemelor zonelor umede, iar pe măsură ce orașele cresc și cererea de teren crește, dezvoltarea invadează zonele umede.
În vederea protecției și revigorării ecosistemelor din întreaga lume în beneficiul oamenilor și al naturii, ONU a lansat în 2021 programul „Deceniul ONU privind restaurarea ecosistemelor (2021-2030)”, care își propune să prevină, să oprească și să inverseze degradarea ecosistemelor pe fiecare continent și în fiecare ocean.
România a aderat la Convenția Ramsar prin adoptarea Legii nr. 5/1991, recunoscând astfel importanța zonelor umede, deoarece acestea găzduiesc habitate cu floră și faună caracteristice, îndeplinesc funcții ecologice fundamentale și au o mare valoare ecologică, economică, naturală, științifică și recreativă, dispariția acestora fiind ireparabilă.
În prezent, în România sunt desemnate 20 de situri RAMSAR ce acoperă o suprafață de 1.177.749 ha.
Rezervația Biosferei Delta Dunării a fost prima și cea mai mare zonă umedă de importanță internațională, în special ca habitat al păsărilor de apă, inclusă de România pe lista Convenției Ramsar, în septembrie 1991.
