Federația SILVA a organizat, cu ocazia împlinirii vârstei de 35 de ani, pe parcursul a două zile, un set de evenimente la care au participat peste 500 de membri de sindicat și de oaspeți din organizații sindicale din Europa. Printre invitați s-au numărat și reprezentanți ai mediului academic, dar și o serie de experți în diferite domenii: silvicultură, managementul relațiilor de muncă, lideri de sindicat, conducători de structuri silvice, specialiști în certificarea pădurilor și în comunicare.
Evenimentul a găzduit un program sesiuni de prezentări și comunicări intitulat „Provocări actuale în administrarea pădurilor”. Invitații au făcut prezentări interesante despre provocările sectoarelor silvice din Spania, Ungaria, Bulgaria, Republica Moldova sau Ucraina.
Un moment deosebit de interesant – mai ales în contextul în care Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor insistă să reorganizeze RNP Romsilva – a fost prezentarea „Studiului comparativ între Regia Națională a Pădurilor Romsilva și entități naționale similare din alte țări europene”. Studiul a fost făcut de Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere din cadrul Universității Transilvania Brașov. Autorii acestuia sunt: prof. dr. ing. Alexandru Lucian CURTU (decanul facultății), conf. dr. ing. Aureliu-Florin HĂLĂLIȘAN, conf. dr. ing. Liviu NICHIFOREL (de la Facultatea de Silvicultură de la Suceava), prof. dr. ing. Bogdan POPA și șef de lucrări dr. ing. Nicolae TALPĂ.
Într-o intervenție online, prof. dr. ing. Bogdan Popa a prezentat acest studiu comparativ. (AICI)
Iată câteva repere:
Raportul prezintă o analiză comparativă a modului de organizare și funcționare a zece entități europene responsabile cu gestionarea pădurilor de stat: din Austria, Cehia, Croația, Estonia, Franța, Germania (Bavaria), Irlanda, Polonia, Slovacia și Slovenia;
Scopul raportului este de a evidenția asemănările și diferențele față de modelul Regiei Naționale a Pădurilor – Romsilva;
Analiza relevă că cele mai multe dintre organizațiile studiate îmbină atribuțiile de interes public (gestionarea durabilă a pădurii, pază, protecție, biodiversitate, educație, cercetare) și activitățile comerciale (valorificarea masei lemnoase, servicii, turism) într-un singur cadru instituțional, fără a avea entități juridic distincte pentru funcțiile publice și comerciale;
Separarea atribuțiilor se realizează prin mecanisme interne, precum: consilii de supraveghere și comitete de audit, divizii funcționale dedicate, bugetare separată, indicatori de performanță diferiți, audituri independente, externalizare și certificări FSC/PEFC;
Veniturile comerciale sunt utilizate pentru finanțarea atribuțiilor publice, iar personalul poate avea responsabilități mixte, deși se fac eforturi pentru evitarea suprapunerilor;
Paza pădurilor este asigurată, în general, prin personal propriu, integrat la nivelul ocoalelor sau al unităților teritoriale, care, doar în unele cazuri (Franța, Polonia), exercită și autoritate publică în aplicarea reglementărilor silvice (personalul silvic este agent constatator pentru contravențiile silvice) și în gestionarea faptelor contravenționale sau infracționale. În cele mai multe dintre țări, aceste competențe sunt atributul instituțiilor specializate ale statului (de mediu, poliție, inspecții silvice etc.).
Exploatarea și valorificarea masei lemnoase urmează principii de sustenabilitate (rezultat al aplicării amenajamentelor silvice), cu o tendință clară spre vânzarea lemnului fasonat și reducerea vânzărilor „pe picior”. Cu toate acestea, în majoritatea țărilor analizate, decizia de comercializare a masei lemnoase este rezultatul strategiilor interne ale organizațiilor de stat, bazate, în majoritatea situațiilor, pe un dialog tripartit între administrator, companii de exploatare și sectorul de industrializare.
Analiza stabilește, ca o concluzie generală, că majoritatea organizațiilor europene studiate integrează funcțiile comerciale și atribuțiile publice într-o singură structură, folosind mecanisme interne pentru separare și transparență. Paza și protecția fondului forestier sunt realizate de personal propriu cu roluri mixte, iar valorificarea lemnului urmează tendința de eficientizare și externalizare. Responsabilitățile de conservare și investițiile sunt susținute prin combinarea veniturilor proprii cu surse externe și doar în puține cazuri cu aport de la bugetul statului. Separarea instituțională este complet nerecomandată.
