Asociația Administratorilor de Păduri din România are în aceste zile Adunarea Generală. Reprezentanții ocoalelor silvice de regim din toată țara s-au reunit la Covasna și dezbat problemele specifice. Președintele AAP, Adrian Crețu, ne-a răspuns la câteva întrebări.
dinpădure.ro: Aveți Adunarea Generală la Covasna, într-o atmosferă destul de tensionată, plină de nemulțumiri…
Adrian Crețu: Într-adevăr, s-au discutat acele modificări care afectează și ocoalele de regim, printre care modificările aduse Statutului Personalului Silvic, care și nouă ni se par absurde. Inclusiv acele salarii compensatorii la finalul activității profesionale care se acordau personalului silvic și care au fost instituite din anii 90. De ce au fost instituite? Pentru că salarizarea personalului și din acei ani și în prezent a fost și este foarte mică. Drept mulțumire se dădeau acele salarii care, atenție, nu erau de la buget. Nu mi se pare normal ca aceste resurse să fie trunchiate de deciziile Guvernului. O parte dintre colegii noștri a participat la protestele organizate de sindicatele din Romsilva.
dinpădure.ro: Cum vă explicați că silvicultorii sunt tratați în acest mod, în condițiile în care pădurile României sunt apreciate la nivel european?
Adrian Crețu: Aici este o situație foarte ciudată. Avem structuri ale arboretelor de invidiat, faună, biodiversitate. Datorită activității silviculturale din ultimii 200 de ani, care se face pe baze clare, concrete, științifice. Și aici vreau să remarc că toate normele după care lucrăm sunt elaborate de INCDS „Marin Drăcea” și filialele din țară, care au o activitate de aproape 80 de ani… Avem și facultăți de silvicultură de renume, care dau personal de calitate pentru viitor.
dinpădure.ro: Să vedem dacă mai dau, dacă această breaslă mai e atractivă, în condițiile actuale..
Adrian Crețu: Într-adevăr, trecem printr-o situație de denigrare de aproape 20 de ani de zile a profesiei de silvicultor și nu mai e atractivă. Dar, ca să fii silvicultor, ori îți place, ori nu-ți place.
dinpădure.ro: S-a discutat la ședința dvs și despre noul studiu privind zonele de protecție strictă.
Adrian Crețu: Ca de obicei, dacă se dă o directivă europeană, noi o ducem la extrem. Și de aici apar tot felul de probleme. Un exemplu este rețeaua Natura 2.000, care s-a constituit la nivel european și a presupus un statut de conservare normală la nivel de păduri, pășuni și fânețe. Dar se continuă lucrările de îngrijire, pentru a menține o stare de sănătate a acestor habitate și specii. Noi, prin ordonanța nr. 57, le-am trecut în arii naturale protejate și mai mult stricăm decât conservăm. Adică în parcurile naționale din Austria, din Alpii francezi se pot executa inclusiv tăieri rase, iar la noi sunt interzise cu desăvârșire în rețeaua Natura 2.000. Adică tratamente efectuate de sute de ani și care au dus la rezultatul de azi, la acest nivel de biodiversitate. S-a făcut repede, cu nemulțumiri în rândul proprietarilor și a generat o tensiune foarte mare. Aceste reglementări, dacă sunt impuse, ele trebuie compensate. Compensațiile apar din când în când, prin instanțe, prin reglementări de la un an la altul și nu te poți baza… Situația care s-a întâmplat cu Natura 2.000 a generat o nemulțumire a proprietarilor și, ca urmare, nici nu vor să audă de aceste zone de protecție strictă. Ar trebui ca proprietarilor să li se explice ce se întâmplă dacă se introduc suprafețe în aceste zone de protecție strictă… Pentru că fără informații, refuzul este categoric.
dinpădure.ro: Am auzit mai devreme colegi de-ai dvs din ocoale private spunând că întâmpină greutăți financiare.
Adrian Crețu: Noi am atras atenția de acum 5 ani, când s-au făcut niște reglementări pe studiile de evaluare adecvată ale amenajamentelor silvice. Nu intru în detalii, aceste amenajamente reprezintă „cartea” tehnico-economică după care îți desfășori activitatea, ca ocol, într-o pădure. Studiile acestea nu au ținut cont de faptul că amenajamentul silvic e o lucrare de conservare. Corespondența în cadrul procedurilor de mediu la ora actuală este ca acest amenajament silvic este egal cu construcția unei autostrăzi. Aceleași demersuri le face și el care construiește o autostradă, și cel care face un amenajament silvic. Cheltuielile au crescut, au apărut timpii pe procedurile de mediu care au blocat activitatea economică în ocoalele silvice și implicit a proprietarului. Și aceste blocaje financiare sunt resimțite. Adică sunt ocoale în insolvență, care nu mai pot da salarii, care nu-și mai pot desfășura activitatea.
dinpădure.ro: Și ce fac?
Adrian Crețu: Ce să facă? Unii închid… Pentru că legiuitorul nu s-a gândit la asta, deși noi am atras atenția că se va ajunge aici. Noi am venit cu propunerea ca autoritatea să facă aceste studii, pe banii săi. Dacă le cere, să le facă. Pentru că asta se întâmplă și în pădurile administrate de stat. Aceleași cheltuieli, aceleași blocaje.
