În Australia a început o dispută care depășește tema protecției pădurilor. Întrebarea este: cine plătește campaniile care cer oprirea exploatării forestiere?
Forest & Wood Communities Australia (FWCA), organizație care reprezintă lucrătorii, familiile și comunitățile dependente de sectorul forestier australian, cere explicații. FWCA nu este un sindicat și nu reprezintă companiile forestiere, ci oamenii și comunitățile legate economic și social de pădure și de industria lemnului.
Organizația cere ca The Australia Institute și cele peste 50 de organizații de mediu implicate într-o nouă campanie națională să-și facă publice sursele de finanțare.
Campania a fost anunțată pe 17 august. Organizațiile s-au întâlnit la Canberra și cer încetarea exploatării pădurilor native, a defrișării și conversiei acestora, precum și protejarea lor permanentă, scrie publicația Timberbiz.
Trebuie făcută aici o precizare. Termenul australian „native forests” nu înseamnă automat păduri virgine sau păduri neatinse de om. Este vorba despre păduri naturale alcătuite din specii autohtone. O parte dintre acestea sunt gospodărite și utilizate pentru producția de lemn.
Australia are sisteme de management forestier la nivelul statelor și teritoriilor, precum și reguli federale. Există inclusiv păduri publice cu utilizări multiple, în care exploatarea lemnului este permisă în anumite jurisdicții.
Transparența trebuie să funcționeze în ambele sensuri
FWCA nu contestă dreptul organizațiilor de mediu de a milita pentru schimbarea politicilor publice. Contestă lipsa de transparență privind finanțarea, iar argumentul este legitim: organizațiile care cer transparență guvernelor și companiilor trebuie să accepte aceeași regulă atunci când încearcă să influențeze politica statului.
Iar aici nu vorbim despre câțiva activiști locali. Sunt peste 50 de organizații. Campania este coordonată în șase state și teritorii australiene. Obiectivul ei poate afecta direct o întreagă industrie.
FWCA pune întrebări concrete. Cine a plătit întâlnirea de la Canberra? Cine achită transportul și cazarea participanților? Cine finanțează site-ul, publicitatea și coordonarea media? Care este bugetul total? Există finanțări din străinătate? Sunt folosite, direct sau indirect, resurse publice?
Sumele sunt importante. The Australia Institute a raportat pentru 2024–2025 venituri de 10,88 milioane de dolari australieni. Peste 10 milioane au provenit din donații. Australian Conservation Foundation a raportat venituri și alte încasări de 18,64 milioane de dolari.
Un fond public de 10 miliarde de dolari pe an
Miza este și mai mare. Principiile promovate de campanie cer creșterea finanțării publice pentru conservarea și restaurarea pădurilor. Este propus și un fond public independent pentru natură. Ca reper apare suma de aproximativ 10 miliarde de dolari australieni anual.
Industria forestieră răspunde cu un argument economic. Dacă oprești producția internă de lemn, cererea nu dispare. Lemnul trebuie să vină din altă parte. Din plantații. Din importuri. Sau trebuie înlocuit cu alte materiale. Pot apărea prețuri mai mari, probleme pentru construcții și pierderi de locuri de muncă. Poate crește și dependența de importuri.
Disputa a trecut deja dincolo de confruntarea dintre ONG-uri și sectorul forestier. În iunie 2026, guvernul australian a aprobat o metodologie prin care guvernele statelor pot obține credite de carbon dacă renunță voluntar la exploatarea planificată în anumite păduri native publice destinate producției comerciale. Aceste proiecte pot genera Australian Carbon Credit Units – ACCU.
Exploatarea nu înseamnă automat defrișare
FWCA reproșează campaniei că pune împreună trei lucruri diferite: recoltarea lemnului din pădurile naturale, defrișarea și conversia definitivă a pădurii către altă folosință. Iar o pădure naturală de producție poate fi exploatată și apoi regenerată. Terenul rămâne pădure. Chiar raportările australiene privind emisiile fac diferența între pădurea care rămâne pădure și transformarea definitivă a terenului forestier.
De aceea, sectorul forestier australian încearcă să schimbe termenii dezbaterii. Nu spune că ONG-urile nu au dreptul să militeze. Nici că pădurile nu trebuie protejate. Cere însă ca o campanie care urmărește scoaterea unor păduri productive din circuitul economic să răspundă public la trei întrebări: cine o finanțează, cât costă și cine va suporta consecințele?
Australienii au rezumat totul într-o formulă greu de contrazis: „arătați-ne dovezile și arătați-ne banii!” Deocamdată, organizațiile de mediu nu au răspuns.
Foto: Pădure de eucalipt din New South Wales, Australia. Autor: Peter Woodard/Wikimedia Commons – CC0
La noi ASFOR a trecut de partea conservării indirecte a pădurilor, prin piedici birocratice ce descurajează exploatarea sustenabilă din punct de vedere economic