Noua deplasare la Ocolul silvic Călimănești, parte a Direcției silvice Vâlcea din cadrul Regiei Naționale a Pădurilor-ROMSILVA, cu prilejul lucrărilor de teren aferente proiectului de licență al invitatului nostru Martin Kühnert, student ERASMUS de la HAWK Göttingen-Germania, ne-a prilejuit două momente speciale:
Revederea cu făgete bătrâne care îndeplinesc funcții de producție, cu elemente de arboret de 180 de ani și „arbori remarcabili” prin dimensiune sau formă (fig. 1-2). Și despre care am fost întrebat pe bună dreptate de ce sunt încă pe picior la vârste de peste 120 de ani, când e binecunoscută problema ponderii ridicate a inimii roșii la astfel de vârste – aspect cercetat și disecat în timp în diverse părți ale Europei, inclusiv la noi – precum și
Reîntâlnirea cu un „prieten” vechi și cu adevărat remarcabil, sorbul [Sorbus torminalis (L.) Crantz] (fig. 3-4), specie care adesea formează subetajul arboretelor cu baza în fag sau gorun, deși ar fi putut, dacă era îngrijit și condus „dinamic”, să se găsească alături de aceste specii dominante în plafonul lor superior.
Specie extrem de valoroasă, cu un lemn (foto 5) al cărui preț a atins un remarcabil și incredibil record de 15.000 euro/m3 în centrul Europei, dar a cărei silvicultură individuală, pe arbori de viitor, este prea puțin cunoscută în România, sperăm că sorbul își va găsi locul meritat în noile ghiduri de bune practici pentru lucrări de îngrijire și conducere a arboretelor de la noi.
Așa cum este și cazul paltinului de munte, al arțarului, al cireșului pădureț, chiar și al frasinului comun, specie care se confruntă cu enorme probleme de sănătate în diverse părți ale Europei.
Fig. 1 Exemplar remarcabil de fag:
Fig. 2 Exemplar evident „remarcabil” de fag:
Fig. 3 Exemplar de sorb cu peste 30 cm în diametru și de formă mediocră:
Fig. 4 Arbore de sorb cu diametrul peste 30 cm si cu o formă remarcabilă:
Fig. 5 Bușteni de sorb, proveniți din arbori de rezervă în crânguri compuse și vânduți la una din licitațiile internaționale organizate de Office National de Forêts-Franța:
Pe 29 aprilie, Asociația Industriei Lemnului Prolemn și-a ales un nou președinte, în persoana lui Adrian Băban. El a anunțat care sunt direcțiile pe termen mediu și lung ale Asociației, dar am vrut să aflăm mai detaliat, mai concret, ce planuri are.
dinpădure.ro: E ceva ce v-a luat prin surprindere, de când ocupați funcția de președinte?
Adrian Băban: Nu neapărat. Cunoșteam oarecum organizația, în sensul că am mai interacționat cu Prolemn, cu Cătălin Tobescu, îi cunoșteam și îi cunosc pe mulți dintre membrii, deci nu-i chiar ceva nou-nou.
dinpădure.ro: Ați anunțat cam care ar fi direcțiile, numai că vrem să știm un pic mai concret ce veți face de acum încolo.
Adrian Băban: În primul rând, încercăm să realiniem organizația, adică să o punem pe o nouă linie. Am stabilit niște obiective. Mai puține, nu atât de… vaste. Și un pic mai focalizate pe zona de activitate a membrilor organizației. Adică mai puțină silvicultură și mai multă industrie și implicare în partea aceasta. Avem câteva obiective foarte clare, cel puțin pentru anul acesta. Unul este legat de interacțiunea cu autoritatea, care e necesară, mai ales că se și construiesc niște acte normative și e necesar să fim prezenți.
Al doilea e legat de imagine, pentru că știți foarte bine că vrem – nu vrem și industria lemnului este atrasă în povestea asta de imagine care pleacă de la pădure. Că, uite, se fură, că există lemn furat și așa mai departe. Și afectează imaginea sectorului în general, inclusiv a zonei de industrializare lemnului.
dinpădure.ro: Este motivul pentru care vreți să vă distanțați de silvicultură.
Adrian Băban: Da. Pentru că membrii asociației nu doresc să lucreze în afara reglementărilor legale, nu agreează povestea aceasta cu lemnul recoltat ilegal și nu doresc să prelucrez un astfel de lemn. Pe scurt, nu doresc să fie implicați în povestea aceasta. Și-au creat bariere destul de serioase. În sensul în care spun că „Noi nu dorim lemnul acesta”. Chiar discutăm acum să facem un propriu regulament de etică și dacă cumva se „strecoară” ceva, să reacționăm rapid, să modificăm proceduri, să colaborăm cu toată lumea pentru ca astfel de situații să nu mai apară. Adică pe undeva suntem asociati cu problemele care se întâmplă în pădure, cu probleme de pază, cu probleme de recoltare ilegală și așa mai departe.
dinpădure.ro: Păi da, pentru că lemnul ajunge la industrie.
Adrian Băban: Asta este în mentalul colectiv și are oarecare logică. Dar noi asta susținem și asta vrem să arătăm: că nu ne interesează lemnul ăsta și nu noi suntem beneficiarii lemnului ăsta.
dinpădure.ro: Dar cine e?
Adrian Băban: Din propria mea experiență vă pot spune că lemnul care se taie ilegal de cele mai multe ori ajunge la populație, prin vânzare direct către persoane. Acolo sunt niște fluxuri financiare care nu pot fi controlate…
dinpădure.ro: Camionetele..
Adrian Băban: Da. Cursele sunt foarte scurte, oamenii au nevoie de lemn, plătesc bani cash, banii nu pot fi urmăriți, nu lasă urme. Banii ăștia corup… Noi asta spunem, că industria nu lucrează cu bani negri. Niciun produs industrial nu se vinde cu bani negri.
dinpădure.ro: Da, dar industrie nu înseamnă numai „coloși”…Sunt și firme mici în această industrie.
Adrian Băban: Eu vorbesc în numele Prolemn. Și probabil că în următoarea perioadă vom pune problema acestui cod de etică al organizației. Adică nu dorim să avem membrii care fac așa ceva, care au astfel de practici. Dimpotrivă, dorim să ne asumăm niște lucruri, public. Bineînțeles că se pot întâmpla lucruri, vă dați seama că sunt mii de mașini care intră în industrie. Și se poate întâmpla să existe probleme. Dar asta nu înseamnă că nu iei niște măsuri. Și spui „Nu accept lemnul ăsta”. Sau dacă s-a întâmplat, reacționez foarte repede, particip la elucidarea cazului și încerc să rezolv problema. Deci acestea sunt discuțiile care se poartă acum în interiorul organizației. Ideea este că imaginea nu se va schimba fără niște asumări, fără ca lucrurile să fie spuse clar. Și nu vrem să aruncăm gunoiul în curtea altcuiva. Pe de altă parte, acum am făcut niște analize și am stabilit că Prolemn-ul a fost prea mult implicat pe zona de pădure. Și în felul acesta am atras, nu știu cum să zic… o parte din problemele de acolo.
Noi dorim lemn recoltat legal, dorim să ajungă repede, să aibă calitate. Adică să nu se recolteze după ce e deja atacat de insecte sau putred. Pentru că industria are nevoie totuși de o resursă de calitate pentru a produce niște produse de calitate. Ne dorim treaba asta.
Dar cum este păzită și cum este administrată pădurea și toate procedurile de acolo… Nu sunt problemele noastre. Singura noastră problemă este legată de fluxuri. Adică dați-ne repede lemnul, faceți-l accesibil. Accesibil și ca preț și fizic. Pentru că de multe ori ajunge foarte târziu în industrie și este deja degradat. Mai ales din păduri afectate, din tăieri accidentale în care au fost atacuri de insecte.
Deci noi asta vrem. Aduceți mai repede lemnul. Noi îl plătim în mod corect, dar nu vrem să ne implicăm în dezbaterea despre cum îl marcați sau ce aprobări obțineți. Noi vrem lemnul să fie legal. Vrem să avem acces la el. Mai mult, noi ne dorim lemn din lucrări de îngrijire. Iar mesajul nostru este: Faceți lucrări de îngrijire în păduri! De conducere a arboretelor. Faceți rărituri. Noua ne trebuie și lemnul ăla mărunt.
dinpădure.ro: Am înțeles. Și atunci mutați dialogul mai mult spre Ministerul Economiei.
Adrian Băban: Da, o parte din dialog va fi și înspre Economie, pentru că, până la urmă, lemnul este o resursă în țara aceasta. Se dovedește că industria lemnului și membrii Prolemn sunt capabili să prelucreze eficient resursa aceasta. Să acceseze piețe și asta e foarte important să se înteleagă la Ministerul Economiei. Pentru că industria lemnului din România vinde în Japonia, în Statele Unite, vinde în Egipt. Ieri aveam o discuție că plăcile din România sunt cerute în mod special, pentru că sunt de calitate. Deci oamenii aceștia au piață, transformă, duc în piață materialul acesta, aduc plusvaloare în țară. Acestea sunt mesajele pe care încercăm să le spunem. Noi nu păzim pădurea. Sunt alții care trebuie să facă treaba asta. Noi doar ne dorim să o facă bine și să o facă ieftin, pentru că dacă lemnul e foarte scump, se blochează tot. Suntem dispuși să participăm la orice fel de discuție. Dar o să încercăm să nu avem foarte multe opinii pe treburi legate strict de gospodărirea pădurii sau de paza pădurii sau de aplicarea Codului silvic, pentru că încercăm să nu ne aducem probleme care nu sunt ale noastre. Sunt ale administratorilor de pădure. Sunt ale autorității, ale gărzii forestiere. În sensul ăsta vorbeam despre a ne separa puțin. Poate să ne ducem într-adevăr, cum spuneți, mai mult spre economie. Că aceste e rolul. Este o asociație a industriei, nu este nici a exploatărilor forestiere și nici a administratorilor de păduri. Sau a mobilei, care este orecum în aval de noi.
dinpădure.ro: Aici e vorba și despre accesibilitate la resursă…
Adrian Băban: Da. Și toate studiile, și IFN-ul și Balanța lemnului arată că există lemn în pădure. Dar el nu ajunge în industrie. Este foarte mult lemn care putrezește în pădure. Țara asta nu câștigă nimic de aici. Și noi asta spunem. Nu vrem să aducem lemn din altă parte. România aduce 2 milioane de metri cubi de lemn din import care se prelucrează în țară. De ce nu se aduc 2 milioane de metri cubi din pădurile României, milioane de metri cubi care putrezesc în păduri? Sunt 80 de milioane de metri cubi în pădure care putrezesc. Există date în IFN, proaspăt publicate. Noi dorim lemnul ăla. Nu-l lăsați să putrezească! Aduceți-l în circuitul economic. Aduceți, creați valoare, creați locuri de muncă.
dinpădure.ro: Cum aduceți noi membri în Prolemn?
Adrian Băban: Am pus problema… De ce o firmă ar dori să fie membru în această asociație? Până când nu reușim să câștigăm încrederea sau să reprezentăm cu adevărat ceva și să creăm un pic de mândrie în a fi membru, de a fi parte într-o organizație care pune problemele corect și care reprezintă corect industria… Ei bine, până nu se fac toate acestea, e greu de răspuns la întrebare.
Este clar că ne dorim noi membri, dar vrem să și arătăm că au de ce să fie membri. În alte țări, organizații din acestea profesionale sunt oarecum reglementate prin lege. Nu poți să lucrezi dacă nu ești membru în organizația profesională. La noi nu există această condiție. Este o treabă strict voluntară. Eu cred că începând să lucrăm și să fim corecți și reprezentativi pentru industrie, atunci cred că și dorința firmelor de a fi membre într-o astfel de organizație va fi mai mare. Poți să aduci pe prietenie o firmă, dar nu cred că e o relație solidă. O relație solidă este aceea în care organizația livrează. Și încercăm să setăm aceste lucruri. Nu că ele n-au existat. Dar este un moment în care lucrurile trebuie să se reașeze, să se reinventeze. Și Prolemn-ul este într-un astfel de moment.
dinpădure.ro: E bine că aveți energie să faceți toate acestea. Aveți o carieră lungă, le-ați făcut cam pe toate…
Adrian Băban: Eu am avut discuții serioase cu mai mulți membri ai asociației și ei își doresc un nou impuls. Trebuie să existe reprezentativitate, trebuie să existe mesaje, să existe transparență și asumare. Pentru că dacă nu există asumare… Poate la început vrăjești oamenii, dar la un moment dat nu va mai funcționa. Nu avem încă o comunicare publică pe aceste teme. Sau uite, în discuția cu dumneavostră începem să avem o comunicare publică.
dinpădure.ro: Da, este un pas. Nu e chiar simplu să comunici ce face industria lemnului…
Adrian Băban: E o poveste destul de complicată. Pentru că noi nu avem mesaje din acelea WOW în care să primești 100.000 de like-uri. Și atunci comunicarea trebuie gândită într-un anumit fel. Nu pot să vă spun acum încă 100% cum vom face asta, dar am avut multe discuții pe această temă. Va trebui să creăm un spațiu în care să fim gazdă bună pentru niște întâlniri în care se discută soluții, în care problemele să fie puse pe masă. Dar să fie puse pe masă de oameni competenți. Vorba unui profesor de la Brașov – dacă îți faci o radiografie nu te duci cu ea pe stradă să întrebi lumea ce ar trebui să faci ca să fii sănătos. Te duci la doctorul care citește radiografia și care e specialist. Deci în sensul acesta încercăm și noi. Vrem să devenim gazdă bună pentru competențele care pot genera soluții solide și care să fie comunicate apoi către autoritate și către societate.
Adrian Băban este inginer silvic, absolvent al Facultăţii de Silvicultură din Braşov. A lucrat în Romsilva și a fost și președinte al Consiliului de Administrație al regiei, între 2016 și 2018. A candidat la concursul pentru poziția de director general al Romsilva organizat recent și a ajuns pe lista scurtă.
Este unul dintre experţii angrenați în proiectul Strategiei Naţionale pentru păduri 2030, iar în anul 2023 a fost expert în proiectul care viza noul Cod Silvic. Este vicepreședinte al Grupului pentru Dialog Forestier, este președinte al filialei Timișoara a Societății „Progresul Silvic” și are o afacere privată în domeniul prelucrării lemnului.
Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor a pus în consultare publică proiectul de Ordonanță de urgență a Guvernului privind măsuri de stimulare a personalului cu atribuții de control și inspecție din domeniul mediului, apelor și pădurilor.
Concret, cei care dau amenzi vor avea partea lor din banii încasați, ceea ce poate duce la o creștere a numărului de controale, deci și de amenzi.
Proiectul inițiat de fostul ministru Diana Buzoianu și de inspectorul general al Gărzii Forestiere Naționale, George Gârbacea, subliniază necesitatea acestor prime prin faptul că personalul ar avea o misiune riscantă: „Inspectorii silvici sunt frecvent victime ale agresorilor în timp ce încearcă să oprească tăierile ilegale de lemne, existând cazuri în care angajații au fost atacați sau chiar uciși”, se arată în Nota de fundamentare, deși nu există niciun caz în care vreun angajat al unei Gărzi forestiere să fi fost ucis sau bătut de cei implicați în tăieri ilegale. Toate victimele acestora au fost pădurari și angajați ai Romsilva. Singurele agresiuni în care au fost implicați angajați ai Gărzii au avut loc recent în sediul Gărzii Forestiere București, unde s-au bătut între ei…
Potrivit documentului, „începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, un procent de 15% din sumele provenite și încasate efectiv din amenzile aplicate persoanelor juridice și persoanelor fizice de către personalul cu atribuții de control din cadrul Administrației Naționale Apele Române, Gărzii Forestiere Naționale și Gărzii Naționale de Mediu se virează într-un cont de disponibil distinct deschis pe seama fiecărei instituții”.
Redăm din Nota de fundamentare:
„Personalul de inspecție și control din domeniul mediului, apelor și pădurilor din România se confruntă cu probleme deosebite în cadrul activității lor:
inspectorii silvici sunt frecvent victime ale agresorilor în timp ce încearcă să oprească tăierile ilegale de lemne, existând cazuri în care angajații au fost atacați sau chiar uciși.
Personalul de control domeniul mediului, apelor și pădurilor acționează adesea singur sau în echipe puține numeric în zone izolate, fiind expus la agresiuni sau răzbunări.
Personalul de control activează adesea în condiții meteo extreme, în teren accidentat și, uneori, se confruntă cu grupuri organizate implicate în activități infracționale.
Se constată o diminuare a numărului total de personal cu atribuții de control în toate domeniile de mediu dar mai ales în cel al apelor.
Personalul este suprasolicitat din cauza deficitului de angajați, gestionând suprafețe uriașe de pădure sau numeroși operatori economici.
Aceste probleme fac ca activitatea de inspecție și control să fie extrem de dificilă, scăzând eficiența în protejarea resurselor naturale ale României.
Sumele încasate se utilizează de către Garda Forestieră Națională și Garda Națională de Mediu astfel:
a) un procent de maximum 20% din sumele încasate la nivelul Gărzii Forestiere Naționale și al Gărzii Naționale de Mediu se constituie într-un fond de premiere și performanță, pentru fiecare din cele două instituții.
b) un procent de minimum 80% din sumele încasate la nivelul Gărzii Forestiere Naționale și al Gărzii Naționale de Mediu se constituie într-un fond de investiții pentru dotarea cu echipamente necesare activității de control, pentru fiecare din cele două instituții”.
Din proiect lipsesc cei cu atribuții de control din Regia Națională a Pădurilor și din ocoalele private, ceea ce poate naște semne de întrebare cu privire la echitatea unui astfel de demers.
Proiectul de OUG a rămas însă în consultare, pentru că actualul ministru a fost demis ieri, cu tot Guvernul, prin moțiune de cenzură. Rămâne de văzut dacă viitorul ministru va prelua această inițiativă și dacă Ministerul de Interne și cel al Finanțelor vor da aviz pozitiv.
Numărul din luna aprilie 2026 al prestigioasei reviste britanice Forestry: An International Journal of Forest Research include articolul colegilor cehi Zdeněk Adamec, Lumír Dobrovolný și Tomáš Pospíšil cu titlul Crop beech (Fagus sylvatica L.) trees with radically released crowns as a tool for sustainable production and adaptation to climate change. Este rezultatul cercetărilor din Republica Cehă privind impactul răriturilor selective cu arbori de viitor (30-50 exemplare/ha) crescuți liber (fără competiție la nivelul coroanelor), după intervenții de sus, asupra creșterii radiale a fagului între 1999 și 2021.
Aceste intervenții au condus la accelerarea semnificativă a creșterilor în diametru la arborii respectivi, chiar și pe durata unor perioade de secetă/uscăciune apărute în timpul intervalului de timp menționat.
Datorită acestei accelerări a creșterilor, ponderea arborilor de viitor în volumul pe picior a crescut de la 10% la 37,7%, iar procesul respectiv va permite atingerea diametrului-țel de 50 cm la vârsta de 73 sau 64 de ani, în funcție de vârsta arboretului în momentul începerii aplicării răriturilor de sus cu arbori de viitor în creștere liberă.
În acest mod, autorii consideră că se vor reduce riscurile ecologice și economice ale silviculturii „tradiționale ” a fagului, cu vârste ale exploatabilității între 100 și 120 de ani. Prin aplicarea respectivului model de îngrijire și conducere a făgetelor, distribuția arborilor pe categorii de diametre s-a apropiat de o curbă exponențială descrescătoare, tipică arboretelor pluriene.
În concluzie, modelul silvotehnic prezentat se consideră a constitui o măsură adaptativă promițătoare pentru creșterea vitalității/toleranței la secetă a arborilor individuali de fag în condițiile schimbărilor climatice prezente și anticipate (fapt evidențiat foarte clar, în urmă cu cca 10 ani, în lucrările publicate de ing. Daniela Diaconu (et al.) – Forests 2015, 6, 3256-3277; European Journal of Forest Research 2017, 2, 319-328 -, absolventă a facultății noastre și cu un doctorat foarte apreciat la Universitatea din Freiburg-Germania), precum și un instrument util pentru conversiunea făgetelor spre structuri neregulate.
Într-un astfel de context, ne punem (de multă vreme…) două întrebări, credem justificate și neretorice:
nu este necesară/posibilă o silvicultură dinamică – cu rărituri de sus începute devreme și chiar cu păstrarea arborilor de viitor, aleși pe baza criteriilor vigoare/vitalitate-calitate-spațiere/repartiție în faza de păriș, în condiții de creștere liberă – în făgetele noastre cele mai valoroase cu rol de producție lemnoasă (cu precădere din regiunea de dealuri, situate pe terenuri cu pante mici și mijlocii, fără sau cu potențial redus de eroziune), atât pentru creșterea rezistenței și rezilienței acestora în contextul climatic în schimbare, cât și al necesității reducerii ponderii inimii roșii, care declasează lemnul prin evoluția în timp spre putregai ? O astfel de silvicultură ar permite obținerea de arbori cu un diametru-țel de 45-50 cm (nu de 70 cm, așa cum se recomanda în trecutul relativ apropiat – Baar et al. 2004) – cerut în prezent pentru reducerea dificultăților de manipulare a buștenilor de fag în parchete, pe platformele primare sau în fabricile de prelucrare a lemnului – la 80-90 de ani, vârstă la care impactul inimii roșii este nesemnificativ.
în contextul de mai sus, nu ne întrebăm de ce, în spațiul european al făgetelor, numărul de arbori la hectar în momentul recoltei lor finale, definit prin atingerea diametrului-țel, a scăzut de la 210 (Elveția – Leibundgut 1982) – 250 (Germania – Spellmann și Nagel 1996) la 90-120 în la finele anilor 1970 (Franța -Venet 1978, Lanier 1979) sau în anii 1980 (Elveția – Kurt 1982, Franța – Bouchon et al. 1989) și chiar la 70 (80) în prezentul început cu Bastien (2001) în Franța sau cu Baar et al. (2004) în Belgia ?
Oare nu ne dorim să vedem făgetele tinere, cu rol de producție, ca în imaginea de mai jos (fig. 1), ca să le conducem apoi, cu accent pe arborii de viitor, favorizați prin intervenții de sus, chiar și cu păstrarea acestora în condiții de creștere liberă, spre exploatabilități definite prin diametrele-țel amintite (fig. 2)?
Fig. 1: Făget pur la prima răriturăFig. 2 Făget exploatabil la 100 de ani
Și nu credem că ne dorim în vreun fel ce rezultă uneori din acei arbori de fag, cu vârste ajunse la 140-180 de ani, rămași așa din rațiuni diverse, însă mai ales legate de existența excedentelor de arborete exploatabile la nivel de U.P. (fig. 3).
Fig. 3 Efectul vârstelor de tăiere prea înaintate la arbori de fag
E ceva la care credem că e cazul să reflectăm din nou cu seriozitate, dacă încă nu am făcut-o…
Peste 120 de producători și expozanți vor fi prezenți în perioada 7 – 10 mai la cea de-a XXII-a ediție a evenimentului Zilele Horticulturii Bucureștene, care se va desfășura la Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară din București.
Vizitatorii vor avea ocazia să exploreze o varietate impresionantă de produse horticole: flori, plante ornamentale, material săditor, dar și fructe, legume și echipamente de specialitate.
De asemenea, programul va include și expoziții tematice cu tendințele actuale din horticultură, demonstrații practice, cu soluții utile pentru grădinari amatori și profesioniști, ateliere interactive, care transformă vizita într-o experiență educativă și recreativă pentru întreaga familie.
Un punct central al evenimentului îl vor reprezenta atelierele susținute de Primăria Sectorului 1. Aici, vizitatorii vor descoperi exemple de grădinărit urban (balcoane verzi sau mini-grădini), idei pentru reducerea risipei alimentare și soluții pentru compostarea resturilor vegetale chiar și în mediul urban.
De asemenea, copiii vor avea parte de activități dedicate, unde vor putea planta și învăța cum să îngrijească plantele într-o mini-seră demonstrativă, urmând ca la final să își poată lua acasă produsul muncii lor.
Zilele Horticulturii Bucureștene se desfășoară sub Înaltul Patronaj al Majestății Sale Margareta, Custodele Coroanei Române, și sub simbolul Bujorului, declarat oficial Floarea Națională a României.
O nouă ieșire pe teren la Ocolul silvic Călimănești, din cadrul Direcției silvice Vâlcea a Regiei Naționale a Pădurilor-ROMSILVA, ne-a prilejuit reîntâlnirea cu una din speciile exotice favorite: duglasul verde.
O specie despre care am scris acum câțiva ani, cu o mare plăcere, alături de numeroși colegi și prieteni din diverse țări europene, un articol de sinteză*.
Și am făcut-o pentru că duglasul verde credem că merită toată atenția noastră pentru creșterea sa rapidă și producția de lemn ridicată, pentru calitatea și multiplele întrebuințări ale lemnului (mai valoros decât cel de molid și brad și similar cu cel al laricelui european), pentru potențialul de substituire a molidului în stațiunile unde acesta prezintă probleme grave de sănătate, corelate cu schimbările climatice și în legătură cu atacurile de gândaci de scoarță, pentru plus-valoarea silviculturală pe care o aduce arboretelor în care este instalată. Nu degeaba specia ocupă în prezent 831 mii ha la nivel european, din care peste 77% se găsesc în Franța și Germania…
Iar valoarea sa actuală, dar și potențială/de perspectivă, pentru silvicultura noastră, ne-a fost confirmată încă o dată la Călimănești, ocol silvic în care toate arboretele care conțin duglas verde, cu excepția u.a. 129E din U.P. I Muiereasca (altitudine 400 m, climat de dealuri specific gorunetelor) și u.a. 92G din U.P. VIII Cataracte (altitudine 1400 m, climat montan de molidișuri), au fost instalate la altitudini specifice dealurilor înalte și munților inferiori (de la 500 la 850 m), deci favorabile culturii speciei.
Astfel, în ocol există în prezent 78 de arborete cu duglas verde, care însumează 1451,1 ha, din care specia însăși acoperă 389,15 ha. Doar șapte din aceste arborete sunt pure (ponderea duglasului verde în compoziție de minim 80%), în timp ce 71 arborete sunt amestecuri cu specii autohtone de rășinoase (molid, brad, pin silvestru, larice) sau de foioase (în principal fag, gorun, carpen, paltin de munte, alături de cireș pădureț și tei cu frunză mică).
Vizitând câteva astfel de arborete nu ne rămâne decât să îi felicităm pe silvicultorii vâlceni din urmă cu multe decenii, de ieri și de astăzi, pentru ce au realizat, pentru că imaginile oferite în pădure cunoscătorilor sau neofiților într-ale silviculturii sunt impresionante: arbori groși și cu înălțimi apropiindu-se de 40 m, amestecuri intime foarte reușite cu speciile autohtone amintite mai sus, dar mai ales cu fagul, teiul cu frunză mică, frasinul comun, regenerări sub masiv bogate de fag, paltin de munte, paltin de câmp, tei cu frunza mică, frasin comun, ulm de munte, chiar și de sorb – speciile locului se instalează ușor sub acoperișul duglasului verde…
*Articolul sinteză poate fi citit AICI. (Aurori: V.N. Nicolescu, W.L. Mason, J.Ch. Bastien, T. Vor, K. Petkova, V. Podrázský, M. Đodan, S. Perić, N. La Porta, R. Brus, S. Andrašev, M. Slávik, J. Modranský, M. Pástor, K. Rédei, B. Cvjetkovic, A. Sivacioğlu, V. Lavnyy, C. Buzatu‑Goanță, Gh. Mihăilescu, 2023: Douglas‑fir (Pseudotsuga menziesii (Mirb.) Franco) in Europe: an overview of management practices. Journal of Forestry Research 34: 871–888).
Intro: Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor a pregătit un Ordin pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 97/2023 privind protecția arborilor remarcabili, a metodologiei și a cuantumului despăgubirilor pentru arborii remarcabili înregistrați în Catalogul arborilor remarcabili. Acest Ordin se află, potrivit declarațiilor ministrului Mediului, pe circuitul ministerial și are la bază un Referat de aprobare nr. DGPSS 149192 din 02.04.2026 al Direcției Generale Păduri și Strategii în Silvicultură. Ordinul reglementează procedurile pentru: a) identificarea, inventarierea și înregistrarea arborilor remarcabili; b) constituirea, actualizarea și publicarea Catalogului arborilor remarcabili; c) acordarea despăgubirilor pentru proprietarii privați; d) emiterea avizului pentru tăiere. Dincolo de faptul că un Ordin de ministru nu poate legifera acordarea de despăgubiri / compensații, mai sunt câteva chestiuni de discutat.
În 2023 Parlamentul a aprobat Legea 97 din 12 aprilie 2023 privind protecția arborilor remarcabili. O inițiativă legislativă animată de cele mai bune intenții, dar ușor inadecvată, deoarece aceleași efecte s-ar obține fără o asemenea lege.
Arborii remarcabili, în sensul legii, pot exista atât în intravilan, în spații verzi, cât și în extravilan, ca arbori izolați sau de hotar. În expunerea de motive a respectivei legi am găsit numeroase referințe la legislația europeană în materie de conservare a biodiversității, ceea ce nu este rău.
Să recapitulăm: în România avem inventar forestier național, amenajament, certificare, lemn mort, păduri virgine și cvasi virgine (cu propriul catalog) și registru forestier național. Nu vi se pare că avem de-a face cu o supra-reglementare în toată regula?
Normele propuse de minister la lege nu fac ceva în plus față de ceea ce fac deja Codul silvic (ce are un capitol distinct pentru vegetația forestieră din afara fondului forestier național) și Regulamentul privind registrul spațiile verzi. Totuși, la o lectură mai atentă, se poate deschide (ușor forțat) ușa unor „cooperări” între organizațiile de mediu și ocoalelor silvice care pot să înregistreze (sau pot să nu înregistreze arbori remarcabili) în registrul destinat special monitorizării acestora.
Articolul 3 e diavolul din detalii. Inventarierea arborilor remarcabili se face cu ocazia oricăror activități desfășurate și obligatoriu la activitățile de punere în valoare.
„Art. 3 – (1) Inventarierea arborilor remarcabili se face:
a) în fondul forestier sau în afara acestuia de către personalul silvic al ocoalelor silvice de stat și de regim, cu ocazia oricăror activități desfășurate și în mod obligatoriu la activitățile de punere în valoare a masei lemnoase, din inițiativă proprie sau la solicitarea scrisă a oricărei persoane fizice sau juridice;
b) în intravilanul localităţilor de către personalul structurilor de administrare a spaţiilor verzi din cadrul unităților administrativ-teritoriale, din inițiativă proprie sau la solicitarea scrisă a oricărei persoane fizice sau juridice”.
Și cum „societatea civilă” poate participa, mai nou, la orice control efectuat de garda forestieră, se subînțelege că identificarea/monitorizarea arborilor remarcabili e o bombă cu ceas: imaginați-vă că avem, în pădure, o echipă tehnică ce face punerea în valoare (cu sau fără dispozitive moderne de marcat), și o altă echipă, a „societății civile” ce caută arbori remarcabili – că doar pentru asta au venit în teren. Inevitabil, cele două echipe se mișcă cu viteze diferite pentru că au obiective și obligații diferite: cei de la ocol au de parcurs o suprafață anume, au de marcat un anumit număr de arbori, pe când cealaltă echipă doar caută arbori remarcabili. Dacă vreun ONG-ist găsește vreun arbore remarcabil cu marca proaspăt bătută, zavera e inevitabilă: presă, defrișări ilegale, corupție etc.
Dar arbori remarcabili, în sensul legii, putem avea, izolat, și în arborete din grupa a II-a funcțională, prioritar de producție. În făgete și amestecuri găsim frecvent arbori de peste 160 ani. Dacă îi desemnăm pe toți ca arbori remarcabili vom rămâne cu două opțiuni: să includem toată unitatea amenajistică într-o categorie funcțională încă necreată, sau să excludem de la tăiere respectivii arbori, ca și cum ar fi lemn mort. Ori complicăm, o dată în plus, amenajamentul, ori complicăm aplicarea tratamentelor, lăsând în urmă arbori „lupi” ce for face prăpăd când vor cădea.
Atenție! Un arbore remarcabil din afara fondului forestier, când cade, face pagube minime, pe când unul din fond forestier poate distruge regenerarea naturală deja instalată.
În perioada în care din păduri se extrăgea la greu frasinul necesar majestoaselor uși de la Casa Poporului, amenajiștii „ascundeau” în descrierea parcelară această specie, incluzând arborii respectivi la „Diverse Tari”. Era o formă tacită de protecționism sui generis, la care a aderat întregul corp profesional al silvicultorilor. Când au motive serioase, silvicultorii știu să țină cu natura, nu e cazul ca societatea civilă să-și facă griji. Mi-e teamă mai degrabă de Garda Forestieră, obligată să aplice ad literam prevederi legale tot mai stricte.
Am tot mai des impresia că în silvicultură se insinuează, perfid, un nou principiu: acela al antagonizării factorilor interesați. Altfel nu-mi explic de ce se merge, tot mai mult, cu frâna de mână trasă.
Sursa foto: Facultatea de Silvicultură și Exploatări forestiere Brașov
Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor a lansat astăzi Harta Interactivă a Investițiilor de Mediu finanțate prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), un instrument public digital care permite monitorizarea, în timp real, a 2.232 de investiții de mediu, cu o valoare cumulată de peste 10,5 miliarde lei. Platforma reunește pentru prima dată, într-un singur sistem, atât proiectele PNRR aflate în implementare, cât și proiectele salvate anul trecut și continuate prin Administrația Fondului pentru Mediu.
„Transparența înseamnă ca oamenii să poată vedea concret unde merg investițiile publice, ce se construiește în comunitățile lor. Această hartă face exact asta: transformă date administrative greu accesibile într-un instrument public util cetățenilor, jurnaliștilor și autorităților locale”, a declarat ministrul mediului, apelor și pădurilor Diana Buzoianu.
Platforma monitorizează în total 2.232 de investiții
Prin utilizarea tehnologiei GIS, harta interactivă permite filtrarea pe județe, componente de finanțare sau valoarea proiectelor și accesarea fișelor individuale pentru fiecare investiție, cu date privind beneficiarul, populația deservită, calendarul de implementare și valoarea contractată.
Portofoliul activ PNRR cuprinde 1.781 de proiecte – 1.770 locale și 11 strategice, de interes național, care acoperă domenii precum infrastructura de apă, biodiversitatea, gestionarea deșeurilor, digitalizarea și controlul de mediu. Împreună cu cele 451 de proiecte mutate pe finanțare AFM, pentru a evita pierderea unor investiții critice pentru comunități, platforma monitorizează în total 2.232 de investiții.
Cele 451 de proiecte salvate reprezintă investiții de 3,63 miliarde lei și deservesc direct peste 3 milioane de români. Acestea vizează extinderea sistemelor de apă și canalizare, precum și infrastructură modernă pentru gestionarea deșeurilor, cu impact major pentru comunitățile locale. Județe precum Argeș, Suceava și Iași se află între liderii implementării, iar componenta deșeuri deservește singură peste 2,8 milioane de beneficiari.
La nivelul investițiilor strategice naționale, peste 1,1 miliarde lei sunt alocați pentru proiecte de siguranță și management al apei, inclusiv modernizarea infrastructurii hidrologice, cadastrul apelor și dotarea pentru intervenții în situații de urgență. Alte 209,7 milioane lei sunt investite în modernizarea SUMAL, iar peste 239 milioane lei susțin transformarea digitală a domeniului mediului. Garda Națională de Mediu beneficiază, la rândul său, de o investiție de 64,7 milioane lei pentru echipamente moderne de control și monitorizare.
Județul Galați, cele mai multe proiecte
Datele agregate din platformă arată și distribuția teritorială a investițiilor: Galați conduce după numărul de proiecte, cu 148 de investiții, urmat de Dolj și Tulcea, iar Iași înregistrează cea mai mare valoare totală a proiectelor. Doar prin proiectele locale de management al deșeurilor sunt deserviți peste 3,8 milioane de cetățeni.
Lansarea hărții interactive marchează o nouă etapă în monitorizarea investițiilor verzi, prin trecerea de la raportări administrative la date publice, accesibile și verificabile, consolidând transparența și responsabilitatea în implementarea proiectelor finanțate din fonduri europene.
Romsilva anunța, acum câteva zile, că patru exemplare de elan au fost aduse în Parcul Vânători Neamț. Un moment istoric, au spus ei. Vestea a generat însă întrebări. Unele legitime. Care e logica? Au fost consultate comunitățile? Plus detalii despre fonduri. Am preluat întrebările și comentariile cititorilor noștri și le-am transmis mai departe celor implicați în „povestea elanului”. Am primit detalii de la dl. conf. univ. dr. ing. Gabriel Dănilă, de la Facultatea de Silvicultură Suceava.
Redăm întrebările și răspunsurile.
dinpădure.ro: Au fost consultate comunitățile înainte de introducerea elanilor?
Conf. univ. Gabriel Dănilă: A fost întocmit un chestionar, după toate rigorile statistice, întocmit pe baza vastei experiențe câștigate cu reintroducea zimbrului. Chestionarele au fost distribuite fizic (nu online!) cetățenilor din comunitățile locale și nu numai. Urmează prelucrarea datelor și analiza răspunsurilor care fac obiectul unui raport preliminar.
dinpădure.ro: Dar ați adus elanii înainte de a vedea ce au răspuns oamenii?
Conf. univ. Gabriel Dănilă: Întâi vor fi doar în de captivitate. Vor putea fi văzuți de publicul larg în semiliberate, după ce trece perioada de carantină. Nu li se va da drumul în libertate imediat. Să vedem cum reacționează, cum se adaptează, cum se simt, cum mănâncă etc. Se vor face niște rapoarte clare. Se vor analiza și chestionarele.
dinpădure.ro: Cum răspundeți la acuzația că „se fură sub sloganul biodiversității”?
Conf. univ. Gabriel Dănilă: Proiectul este finanțat integral de Fundația OMV Petrom, deci nu fură nimeni nimic de la nimeni și nu se cheltuie bani din fonduri europene sau de la bugetul de stat. Toate cheltuielile se fac în baza unor devize, acte contabile, procese verbale etc. Se utilizează aparatele și echipamentele aflate în dotarea Parcului Vânători Neamț și a Facultății de Silvicultură (drone, camere cu termoviziune fixe sau mobile, aparate foto sau de filmare, binocluri, laptopuri și programe specializate pentru interpretarea datelor etc.).
Nu se fură absolut nimic, ba chiar dimpotrivă, datorită pasiunii și interesului celor implicați, de multe ori se cumpără unele materiale în regim de urgență, cheltuiala fiind suportată din propriile buzunare… Fiind un proiect de noutate absolută, nu s-au putut prevedea dinainte toate necesarele, iar unele achiziții nu suferă amânare sau nu este timp pentru a se parcurge traseului contabil…. și se folosesc venituri proprii ale cercetătorilor.
dinpădure.ro: Este adevărată fraza: „Nu e potrivit habitatul de la noi pentru elan, altfel n-ar fi dispărut de aici”?
Conf. univ. Gabriel Dănilă: Preambul. Elanii au fost prezenți și pe teritoriul actualei Românii. Cărturarul Gaspar Heltai, pe la 1575, pomenește de existența în Transilvania a unor mari erbivore precum „boi comaţi, cai sălbatici şi elani”. Câteva decenii mai târziu, geograful italian Giovanni Antonio Magini menţiona: „Transilvania are codri mari şi păduri nesfârşite unde trăiesc multe animale sălbatice, între care şi elanii”.
Cea mai elocventă lucrare științifică în care este atestată prezența elanului în fauna României este în Descriptio Moldaviae elaborată de către Dimitrie Cantemir, la solicitarea Academiei Regale de Științe din Berlin. Lucrarea menționează „plotunii” descriși ca animale mari în pădurile Moldovei (de exemplu, pe malurile Nistrului) – probabil exemplare provenite din populațiile nord-est-europene. În cronici și lucrări istorice se menționează termenul „plotun” ca denumire populară pentru elan în zonele moldovene și carpatic-subcarpatice. De altfel, lângă comuna Vânători Neamț este o localitate care se numește Pluton ceea ce atestă, în plus, că au existat elani în zonă
Diverse alte cronici și literatura etnografică evocă prezența „plotunilor” în folclor, toponimie și documente mai vechi, sugerând răspândirea speciei până în secolul XVIII și chiar mai devreme, înainte de dispariția sa din fauna sălbatică a țării noastre.
Mai recent, în anii 1985 – 1986 a existat un mic grup de elani în zona Șendriceni – județul Botoșani, fiind înregistrați în fișele de evaluare a vânatului.
De asemenea, în județul Iași, în februarie 2024 au fost filmați doi elani în zonele Hărmănești și Bahlui. Ultimele noutăți cu privire la prezența elanului în România sunt din anul 2025, în septembrie în județul Botoșani și decembrie în județul Hunedoara.
Răspuns. Da, elanul a dispărut, în primul rând din cauza modificării habitatului prin fragmentarea folosințelor, dar și a vânătorii. La vremea respectivă, nu existau programe de protecție, îngrijire și ocrotire, sau de monitorizare.
Pe de altă parte, habitatul oferit de pădurile nemțene din Parcul Vânători este optim pentru elan. Din acest motiv, acest demers ambițios se justifică. În momentul de față, mecanismele și pârghiile legislative, precum și tehnicile de management, aparatura și tehnologia oferă șanse revenirii elanului pe terenul pierdut.
dinpădure.ro: Până la urmă, care e logica aducerii acestor elani?
Conf. Gabriel Dănilă: Să vă aduc câteva argumente și explicații.
Pentru cel mai mare mamifer terestru al Europei – zimbrul, odată dispărut din libertate, cooperarea internațională a fost determinantă pentru creșterea numerică a speciei și revenirea acesteia în sălbăticie. Într-o postură similară s-ar putea afla elanul, specie care există în libertate în Europa și are tendința de a se extinde către sudul continentului. E drept că efectele schimbărilor climatice, așa cum le percepem acum, caracterizate prin creșterea temperaturilor și distribuția inegală a precipitațiilor, ar putea pune sub semnul întrebării, fără a exclude, existența unor habitate favorabile pentru elan, cunoscut îndeobște ca o specie care nu este adaptată temperaturilor ridicate.
Parcul Natural Vânători Neamț este singurul din România care, prin planul său de management, și-a asumat „reintroducerea marilor erbivore sălbatice, dispărute din fauna României”.
Pentru cele ce vor urma în România, privitor la elan, s-a găsit încurajare, peste ani, în rândurile scrise de Prof. univ. dr. Emil Botez, membru corespondent al Academiei Române, în 1937: „Ce ar fi, dacă şi noi am concepe ideea conservării naturii mai temeinic de cum ne-am străduit până acum? Ce i-ar strica poporului şi statului român, dacă ar înființa un parc drept rezervaţiune naturală într’o regiune mai puţin populată şi puţin accesibilă culturii (adică pustiirii)? Şi ce ar fi, dacă în ea am reintroduce zimbrul şi elanul, precum au trăit aceste animale acolo nu tocmai de mult?”
Reducerea masivă a biodiversității la nivel global, datorată activităților umane, a făcut ca reintroducerile şi repopulările să devină instrumente importante pentru refacerea populaţiilor de specii amenințate. Importanța acestora a crescut, mai ales că, pe lângă efectele certe asupra biodiversității, aceste inițiative au atras în mod constant atenția publicului, mai ales în cazul unor specii emblematice.
Aducerea lor din țări europene a fost posibilă datorită Fundației pentru Dezvoltarea Societății Civile, Fundației ProPark și Fundației OMV Petrom, Asociația de Ecoturism din România, ACDB și Asociația Mioritics care continuă programul „Verde pentru viitor”, un program dedicat conservării biodiversității și dezvoltării sustenabile a comunităților locale în ariile protejate din România.
Un astfel de demers, de lansare în libertate deplină, se realizează doar cu acceptul forurilor superioare și al Academiei Române.
Pe parte de studiu și cercetare științifică, alături de profesioniștii de la PNVNT sunt implicați specialiștii în cinegetică și biodiversitate de la Facultatea de Silvicultură din cadrul Universității ”Ștefan cel Mare” din Suceava, precum și studenți.
Proiectul vizează, pentru început, studierea celor patru elani sosiți, într-un țarc de carantină de cca. 1 ha. Aici sunt deja monitorizați permanent de către personal tehnic și cercetători, pentru cel puțin 30 de zile. În acest sens, au fost montate în țarcul de carantină și 5 camere de filmat care acoperă toată suprafața în care se mișcă elanii.
Urmează eliberarea lor într-un țarc mai mare de cca. 3 ha unde se vor continua observațiile cu privire la comportamentul celor patru exemplare.
Observațiile etologice se fac în baza unor fișe complexe în care sunt notate absolut toate detaliile comportamentale cu privire la modul de hrănire, de explorare, de socializare, de adăpare, de odihnă și somn etc. Se utilizează atât observațiile directe cât și înregistrările de pe camere.
Ulterior, elanii vor avea acces într-un țarc de aclimatizare, mult mai mare, de cca. 90 ha. Monitorizarea lor va continua utilizând tehnologie de ultimă generație – drone, camere cu termoviziune, transmițătoare etc.
În funcție de rezultatele cercetărilor care au o durată de cel puțin un an, se vor face recomandări – dacă și în ce condiții pot fi lăsați în libertate deplină.
Fiind un proiect pilot nu doar pentru România, nu ne putem hazarda în a anticipa rezultatele.
Așadar, răspunsul se regăsește în răspunsurile de mai sus: rațiuni ecologice, rațiuni estetice, rațiuni culturale și de educație, rațiuni economice care privesc comunitățile locale (educație, turism, HORECA, locuri de muncă, micile meșteșuguri, tradiții, promovarea zonei și a României, creșterea biodiversității etc.).
Rațiuni ecologice. Elanul are un rol ecologic complex: reglează comunitățile de plante, stimulează biodiversitatea, contribuie la ciclul nutrienților și susține relațiile prădător–pradă. Toate aceste funcții evidențiază importanța sa ca specie-cheie în ecosistemele forestiere boreale și temperate. Prin efectele lor asupra vegetației, asupra deschiderii coronamentului și asupra ciclului nutrienților, elanii acționează ca veritabili „ingineri ai ecosistemului”. Prezența sau absența lor poate genera efecte în cascadă, influențând biodiversitatea, compoziția pădurilor și funcționarea ecosistemelor.
Elanul este considerat o specie-umbrelă, întrucât conservarea sa implică protecția întregului lanț trofic: de la vegetație până la prădători(Linnell, J. D. C., & Zachos, F. 2011).Elanul reprezintă un indicator ecologic, prezența sa reflectând starea sănătății habitatelor forestiere și umede.
Pe 22 aprilie, Agenția Executivă Europeană pentru Climă, Infrastructură și Mediu (CINEA) a lansat apelurile de propuneri LIFE 2026. Total disponibil: 601,5 milioane EUR.
Pentru silvicultura europeană, liniile directoare importante:
166 de milioane EUR — Proiecte privind natura și biodiversitatea
75 de milioane EUR — Proiecte strategice privind natura
28 de milioane EUR fiecare — Atenuarea schimbărilor climatice și adaptarea la schimbările climatice
Termenul limită pentru proiectele de acțiune standard (PAS) este 22 septembrie 2026.
Concluzia: Finanțarea LIFE este cel mai accesibil instrument al UE din afara PAC pentru restaurarea pădurilor, silvicultura legată de biodiversitate și proiectele de adaptare.
166 de milioane EUR din pachetul financiar pentru natură și biodiversitate reprezintă o rezervă semnificativă pentru proiecte care combină silvicultura, rezultatele biodiversității și gestionarea Natura 2000.
Dacă afacerea dumneavoastră ia în considerare un proiect pilot de adaptare multianual — amestecuri de specii rezistente la schimbările climatice, rehidratarea turbăriilor pe soluri minerale, restaurarea pădurilor — aceasta este o oportunitate de finanțare.
Ce se caută?
Proiecte inovatoare și bazate pe cele mai bune practici, care demonstrează un potențial real de a trece de la proiecte pilotate și testare la aplicații practice și rentabile la scară largă.
Mai exact, proiectele ar trebui să urmărească:
Protejarea, conservarea și restaurarea faunei sălbatice, a biodiversității și a spațiilor naturale ale Europei.
Încurajarea persoanelor fizice și a întreprinderilor să regândească, să reducă, să reutilizeze și să recicleze.
Promovarea unei economii și a calității vieții durabile, prospere și competitive.
Reducerea emisiilor nocive, creșterea rezistenței noastre la schimbările climatice și sprijinirea în gestionarea fenomenelor meteorologice extreme.
Accelerarea tranziției Europei către o sursă de energie curată, regenerabilă și autosuficientă.
Creșterea eficienței energetice, a flexibilității și a rezilienței generale a sistemului energetic al UE.
Accelerarea investițiilor în energie și promovarea implicării și sprijinului cetățenilor în tranziția energetică.
Cine poate aplica?
Orice entitate juridică cu sediul în Uniunea Europeană sau în țări asociate cu Programul LIFE poate aplica pentru o subvenție pentru proiecte. Cererile de finanțare pentru proiecte LIFE pot fi depuse de o singură organizație sau de mai multe entități care lucrează în colaborare cu alți parteneri, dar nu și de persoane fizice.
Ce tipuri de proiecte pot fi finanțate? Proiecte de Acțiune Standard (PAS)
Natură și Biodiversitate
Guvernanță Naturii – 7,5 milioane EUR
Economie Circulară și Poluare Zero – 79 milioane EUR
Guvernanță de Mediu – 6,5 milioane EUR
Adaptare la Schimbările Climatice – 28 milioane EUR
Atenuarea Schimbărilor Climatice – 28 milioane EUR
Guvernanță Climatică – 4 milioane EUR
Alte Proiecte (PO) și Acțiuni de Coordonare și Sprijin pentru Tranziția către Energie Curată (CSA)
Tranziția către Energie Curată – 85,5 milioane EUR
Acorduri Specifice de Grant Operațional (SGA OG) pentru ONG-uri – 15 milioane EUR (în curând)
Proiecte privind Prioritățile Legislative și Politice (PLP) – 18 milioane EUR
Proiecte Strategice pentru Natură (SNaP) și Proiecte Strategice Integrate (SIP)
Proiecte Strategice pentru Natură – 75 milioane EUR
Proiecte Strategice Integrate pentru Mediu – 58 milioane EUR
Proiecte Strategice Integrate pentru Clima – 30 milioane EUR
Asistență Tehnică
Asistență Tehnică pentru Pregătirea SIP-uri și SNaP-uri – 1 milion EUR.
Despre Programul LIFE
Programul LIFE este instrumentul de finanțare al UE pentru mediu și acțiuni climatice. Cu un buget de peste 5,4 miliarde EUR pentru perioada 2021-2027, Programul LIFE a cofinanțat aproximativ 6.500 de proiecte de la lansarea sa, acum 34 de ani.
Programul de lucru pentru implementarea Programului LIFE în perioada 2025-2027 a stabilit un buget total de 2,3 miliarde EUR pentru proiecte care abordează economia circulară, poluarea zero, natura și biodiversitatea, atenuarea și adaptarea la schimbările climatice și energia curată. Programul LIFE este gestionat de Agenția Executivă Europeană pentru Climă, Infrastructură și Mediu (CINEA).
