Autor: prof. univ. dr. Marian Drăgoi
Prima dată când am întins o mână Romsilvei în materie de comunicare a fot prin 1998, când am scris un Drept la replică pe marginea unui studiu de piață a lemnului, finalizat cu trâmbe și țimbale fiind finanțat de USAID. Titlul textului meu – mult prea adânc pentru acele vremuri – era în cheie cristică: „Ochiul care nu vede bârna din ochiul care nu vede bârna din ochiul…”.
Cu câteva zile în urmă, fițuica Puterea a publicat un articol foarte insidios despre RNP – în treacăt fie spus, până acum ceva luni puterea era cel mai activ câine de pază al RNP – din care se înțelegea că 3 milioane de hectare de pădure au dispărut din contabilitate.
Acum, când toată lumea vorbește de evaziune fiscală și furt din banii publici, 3 milioane de hectare lipsă în contabilitate înseamnă delapidare cu acte în regulă și cineva trebuie să răspundă!
Eu am reacționat, dar din partea RNP nimic. Deși RNP are birou de presă, are oameni specializați pe comunicare (în paranteză fie spus, mai degrabă specializați în armament, dacă le vezi pasiunile), nimeni nu a reacționat la o asemenea ticăloșie: repet, 3 milioane de hectare nu puteau să dispară din contabilitate din moment ce nu au fost niciodată în contabilitatea cuiva!
„Etiologia” mesajului a fost alta – și bag mâna în foc că așa stau lucrurile: Curtea de conturi solicită, pentru a nu știm câte oară, o evaluare financiară a fondului forestier, acuzând RNP de sub-evaluarea bla…bla. Se pare că, așa cum Curtea constituțională a văzut ruși exact la momentul potrivit, tot așa și Curtea de conturi vede copaci lipsă exact când RNP trebuie restructurată, reorganizată, re-brenduită, reciclată, reevaluată și reșapată, cel puțin…
Indiferent care va fi soarta Romsilvei, funcția de reprezentare trebuie să înceteze ultima. Serviciul, sau cum s-o numi, de comunicare și relații publice trebuie să cânte până când apa ajunge la ultima coardă a viorii, așa cum orhestra de pe Titanic a înțeles onoarea ultimă a profesionalismului.
Întru-un registru complementar – ce facem înainte de a se scufunda corabia? – ar fi imaginea șobolanilor ce pleacă primii ( cu sau fără salarii compensatorii) dar mă îndoiesc că mai tinerii colegi din RNP s-a regăsi fericiți într-un asemenea scenariu.
Reacționați, fraților, nu așteptați să se întâmple…
Despre autor:
Profesorul universitar doctor Marian Drăgoi a făcut parte în ultimii ani din echipa Facultății de Silvicultură din Suceava, unde a fost titular al disciplinelor Amenajarea pădurilor (licenţă zi) Economie şi piaţa lemnului, Fundamentarea deciziilor şi aplicaţii informatice (masterat). Este autor de cărți, studii și articole, consultant, cercetător și coordonator de doctorate. A mai scris despre Romsilva, AICI.
