Cătălin Roibu este profesor universitar, conducător de doctorate și coordonator al Laboratorului de Biometrie forestieră din Facultatea de Silvicultură Suceava, Universitatea „Ștefan cel Mare”. Ne-a răspuns la câteva întrebări despre ce se mai studiază, cum sunt studenții și cât de reziliente sunt pădurile în fața schimbărilor climatice.
dinpadure.ro: A început, de o lună și un pic, un nou an universitar. Față de anii trecuți, numărul studenților care s-au înscris la Silvicultură la Suceava a crescut, a scăzut?
Cătălin Roibu: Numărul studenților e pe un trend ușor pozitiv și le mulțumim pe această cale studenților din anul I care au optat pentru Facultatea de Silvicultură din Suceava și automat pentru o silvicultură modernă într-o școală cu tradiție. Același trend pozitiv este înregistrat și la programele de masterat și doctorat. La programul de doctorat există o cerere mai mare, unde avem și studenți străini, iar această tendință se păstrează și în acest an, un student doctorand fiind din Polonia, absolvent al Universității Nicolaus Copernicus.
dinpadure.ro: Câți dintre absolvenții de la Silvicultură Suceava își găsesc un loc de muncă după facultate? Întreb pentru că sunt multe facultăți de profil la noi, în mai multe zone ale țării, și prea puține posturi de ingineri silvici.

Cătălin Roibu: Absolvenții noștri își găsesc locuri de muncă. Fie că sunt ocoale silvice de stat sau private, fie la INCDS sau instituții de control. Unii aleg să fie antreprenori și fie își deschid propriile afaceri sau le continuă pe cele de familie. Sunt absolvenți care optează pentru institute de cercetare de top din afară. În Bucovina, tradiția culturii pădurilor și a lemnului sunt printre cele mai vechi din România, iar Facultatea de Silvicultură din Suceava îmbină tradiția cu cele mai moderne cunoștințe din cercetarea și educația silvică pentru a aduce pe piața muncii absolvenți de foarte bună calitate.
dinpadure.ro: Ați fost recent plecat din țară, în cadrul unui proiect. Despre ce e vorba? Dați-ne niște detalii.
Cătălin Roibu: Recent am fost plecat la Universitatea din Padova, cu care facultatea noastră are un parteneriat foarte strâns. Ne-am întâlnit cu colegii și prietenii noștri din grupul de Dendro Sciences condus de profesorul Marco Carrer. Am stabilit ca pe viitor să avem schimburi de studenți și mai intense decât până acum, studenți care vor lucra în România și Italia în acest domeniu al anatomiei lemnului și al modului în care arborii și pădurile reacționează la schimbările climatice.

A fost o vizită de o săptămână în care, alături de colegii italieni, am participat la reinventarierea unor suprafețe permanente. Apoi am vizitat centrul lor de cercetare de la San Vito di Cadore din Alpi, apoi Cortina d’Ampezzo.

A fost un schimb de experiență nu doar plăcut, ci și foarte important pentru noi, mai ales că vorbim despre o instituție de prestigiu din Europa.

Străbunul: cel mai bătrân arbore viu, pe picior, din România
dinpadure.ro: Laboratorul de Biometrie Forestieră pe care îl conduceți a reușit să stabilească – științific – care este cel mai bătrân arbore din România. Spuneți-ne cum a început totul, cum s-a desfășurat…
Cătălin Roibu: În cadrul Laboratorului de Biometrie forestieră derulăm acum un proiect finanțat prin PNRR prin care încercăm să cuantificăm modul în care pădurile de stejar și de zâmbru aflate la limită altitudinală fac față schimbărilor climatice. În cadrul activităților din proiect am fost în Parcul Național Retezat și am prelevat probe de zâmbru aflat la limita altitudinală a pădurii. Spre norocul nostru, l-am identificat și pe Ancestor – „Străbunul” – un arbore multisecular, de 511 ani. mi-a atras atenția de la început prin faptul că avea o coroană mai turtită, solzii erau mult mai lați, era, pe scurt, un arbore deosebit de cei pe care i-am văzut.

La acel moment chiar i-am spus colegului mai tânăr, Cosmin Andriescu, că acest arbore este foarte bătrân. Nu aveam de unde să știu că are 511 ani. După ce l-am măsurat, în cadrul laboratorului, am avut această plăcută surpriză: cel mai bătrân arbore viu, pe picior, din România. Măsurat dendrocronologic inel cu inel.

dinpadure.ro: Aveți mai multe proiecte de cercetare în implementare în acest moment. Se pare că îi contraziceți pe cei care susțin că tinerii nu mai sunt așa studioși, „ca pe vremuri”…
Cătălin Roibu: Avem mai multe. Anul trecut, de exemplu, am avut trei simultan. Nu a fost ușor, important e că ne-am îndeplinit toate obligațiile din contractele de finanțare și am publicat un număr record de publicații, de patru ori mai multe decât stabilisem inițial. Eu spun că tinerii sunt la fel de studioși, poate chiar mai studioși decât pe vremuri. De exemplu, pe proiectul PNRR despre care vorbeam mai devreme am angajat un student.e pentru prima oară când angajăm un student pe post de tehnician. Cosmin Andriescu e o surpriză foarte plăcută. Un tânăr foarte ambițios, dornic să cunoască lucruri, e foarte implicat în activitățile laboratorului și ale facultății. Lucrează în momentul de față cu colegii noștri, Viorica Nagavciuc și Mihai Cotos, pe partea de izotopi stabili extrași din celuloza lemnului de stejar.

E o analiză foarte migăloasă ce fac ei, în care ai nevoie de foarte multe cunoștințe, și de laborator, și teoretice. Așa că pot să repet: da, tinerii sunt studioși, poate mai studioși decât cei de dinainte. Important e să îi atragem spre acest domeniu, să îi facem să simtă gustul plăcut al cercetării, dorința de a descoperi lucruri, de a fi curioși.

dinpadure.ro: Aveați în construcție un nou corp de clădire, în campus. Ce va fi acolo?
Cătălin Roibu: Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava desfășoară mai multe proiecte de infrastructură. Pregătim cel mai mare cămin studențesc, în campusul 2 de la Moara, un bazin de înot, o nouă casă de cultură a studenților. Proiecte mari, de milioane de euro, pe care le implementează universitatea în momentul de față.
dinpadure.ro: Se poate studia Silvicultura la distanță? Aveți un astfel de program de licență.
Cătălin Roibu: Da, se poate studia silvicultura și la distanță. Cei care optează pentru acest tip de program sunt în general practicieni silvici care își doresc să devină ingineri. Vin o dată la 3 săptămâni, pentru 3 zile, de vineri până duminică, și fac ore intensiv. Ca o noutate, colega noastră Viorica Nagavciuc, care este cercetător post-doc la Bremen, în Germania, s-a înscris în anul I la Silvicultură și reușește să facă față. Vine din Germania și frecventează cursurile de învățământ la distanță.

„Simulăm mai multe scenarii climatice”
dinpadure.ro: Există pe site-ul facultății o listă cu rezultatele cercetărilor desfășurate în fiecare an în laboratoarele de cercetare ale USV. Sunt studii, articole, majoritatea în limba engleză. Și o temă care apare des – rezistența arborilor în fața schimbărilor climatice. Date fiind aceste cercetări, ce ne puteți spune despre cum vor arăta pădurile în viitor? Care specii sunt mai rezistente? Vom schimba modul de împăduriri? Se va ține cont de aceste studii?
Cătălin Roibu: Avem foarte multe rezultate publicate în multe reviste ale lumii cu cercetări în această problematică a schimbărilor climatice și impactul acestora asupra ecosistemelor forestiere. Este un subiect la modă. Și abordăm și noi aceste teme care sunt importante la nivel național și la nivelul Uniunii Europene. Anul acesta am implementat un proiect referitor la rezistența fagului și stejarului la schimbări climatice în zona de Est a României și a Republicii Moldova.

Practic, am creat o rețea de fag și stejar din Carpați până în Nistru. Am acoperit un teritoriu vast care cuprinde mai multe condiții de mediu, contrastante și uneori limitative pentru cele două specii. Din rezultate reiese că, pentru fag, impactul cel mai dur nu va fi în zonele de limită, ci în zonele de optim. Pentru că acei arbori nu vor ști cum să reacționeze la aceste schimbări, la lipsa apei. Pe când arborii aflați în zona de extremă au fost obișnuiți cu astfel de evenimente, s-au creat adaptări atât la nivel individual, cât și populațional și i-au făcut mai rezistenți. În ceea ce privește fagul și stejarul, am simulat trei scenarii climatice. Pentru fag, mai ales în unele zone cum ar fi zona de est – sud est a României, o parte din aceste arborete vor avea de suferit și mai mult, odată cu reducerea cantităților de precipitații. Iar stejarul va fi, probabil, specia care va înlocui fagul în anumite zone. E important de spus însă că aceste modificări nu se produc de azi pe mâine, ci în timp. Dar silvicultorii trebuie să fie pregătiți. Noi, în Laboratorul de biometrie forestieră, începem să ne gândim la niște suprafețe de probă în care să identificăm și alte specii, să le cuantificăm rezistența.

Lemnul nu poate fi înlocuit
dinpadure.ro: Se vorbește des despre conservare. Și sunt mulți ambasadori ai biodiversității, ai microhabitatelor, ai lemnului mort din păduri. Pe de altă parte, există nevoia de biomasă forestieră. Iar aici sunt mulți cei care acuză că „lemnul putrezește în păduri și noi nu avem cu ce ne încălzi”.
Cătălin Roibu: Eu personal am fost întotdeauna un om al echilibrului și am spus că trebuie să abordăm cele două mari teme – și conservarea, și exploatarea. Pentru că trebuie să împăcăm, așa cum se spune, și capra și varza. Societatea are nevoie de lemn, lemnul este un material primordial și a fost aliatul omului dintotdeauna, ca material vital. Nu ne putem imagina o viață fără lemn, pentru că lemnul nu poate fi înlocuit cu un alt material și cred că știm și de ce: este un material viu, care își dă senzația de cald, de bine. Cum ne putem imagina o vioară dintr-un material compozit sau o casă fără un pic de lemn? Deci e nevoie de echilibru între conservare și nevoia de lemn, ca material de bază. Trebuie să găsim soluții. Dar silvicultura românească se bazează pe un management sustenabil al resursei forestiere, de aceea România are cea mai vastă suprafață cu păduri virgine din Europa. România a introdus în ultimii ani 24.000 de hectare de păduri de fag sub egida UNESCO, ca situri de importanță universală. Prin munca silvicultorilor români, avem păduri cu structuri apropiate de cele naturale, păduri gospodărite. Păduri care în momentul de față sunt stabile și au un grad ridicat de rezistență la schimbările climatice. Aș mai vrea să adaug, însă, referitor la lemnul mort. În ariile protejate, lemnul mort este o componentă esențială a stabilității acestor ecosisteme. Pentru că în lemnul mort își găsesc adăpost nenumărate specii de insecte și ciuperci care asigură un echilibru în tot ceea ce înseamnă entomofaună și un control al dăunătorilor în aceste păduri complexe. De aceea, consider că este vital ca în zonele strict protejate lemnul mort să fie prezent, pentru a ne arăta modul în care pădure reușește să-și găsească mecanisme de reglaje foarte fine, care îi asigură acea stabilitate maximă.

dinpadure.ro: Care sunt evenimentele importante ale anului 2025 pentru Facultatea de Silvicultură din Suceava?
Cătălin Roibu: Avem multe și toate importante. Avem Sesiunea de comunicări științifice studențești, organizată împreună cu facultatea-soră de la Brașov și coordonată de colegul meu Leonard Duduman și colega de la Brașov, Gabriela Isaia. Avem apoi sesiunea de comunicări științifice, avem diverse evenimente din proiectele de cercetare, alături de parteneri ca Romsilva sau institutul „Marin Drăcea”.