Unul dintre marii silvicultori-practicieni ai Franței, Philippe Girault, scria în urmă cu aproape două decenii:
„Intr-un arbore de cvercinee există trei treimi: cea superioară face sa trăiască arborele, cea inferioară face să trăiască silvicultorul, iar cea centrală e fără o valoare mare, alta decât cea de a lega pe cele două”.
Iar adevărul spuselor lui ne-a fost confirmat prin lucrările de curățiri și rărituri aplicate în două șleauri de luncă (u.a. 109A și 119A, cu patru suprafețe de probă SP) din U.P. III Călui, alături de colegii și prietenii de la Ocolul silvic Balș, și din care au rezultat cel puțin două concluzii importante, care confirmă rezultate de cercetare și recomandări mai vechi, însă relevante și în prezent:
a. Fără intervenții de sus, prin care să se spațieze coroanele arborilor de stejar pedunculat și să li se ofere șansa de a se dezvolta, pentru a intensifica creșterea în grosime, nu este posibil să fie obținute diametre de 50-60 cm la 120 de ani. Coroane mari, care să atingă 800-1000 cm în diametru la respectiva vârstă medie a exploatabilității, înseamnă și diametre de bază mari, iar datele din fig. 1, chiar dacă obținute într-un arboret tânăr, confirmă perfect acest lucru.

Fig. 1. Corelația dintre diametrul de bază (d1,30) și diametrul mediu al coroanei arborilor de stejar pedunculat din cele patru SP instalate în u.a. 109A și 119A în octombrie 2026
B, În contextul în care principalii utilizatori ai lemnului de calitate de stejar pedunculat (pentru furnire estetice, butoaie) NU mai cer, de câteva decenii, lemn cu inele de creștere foarte înguste (maximum 1,5-2,0 mm), ci oricât de late (chiar și de 3-4 mm), însă regulate/cu lățime cât mai constantă, „obligația” de a alege ca arbori de viitor exemplarele cele mai viguroase (cu diametrele cele mai mari, din clasele poziționale ale predominanților și dominanților), care realizează și cele mai mari creșteri în grosime (fig. 2), este justificată pe deplin.

Fig. 2 Corelația dintre diametrul de bază inițial (arbori rămași după răritura din august 2023) și creșterea diametrului de bază inițial între august 2023 și octombrie 2026 la arborii de stejar pedunculat din SP1, u.a. 109A
Iar o astfel de opțiune se bazează pe aplicarea acelorași rărituri de sus și pe intervenții mai intense decât cele utilizate în mod curent în silvicultura noastră, prin care numărul de arbori la hectar să fie redus la maximum 1000 exemplare la vârsta de 35-40 de ani – să comparăm acea valoare cu 1300-2000 arb/ha (numărul „normal” de arbori la hectar), la vârsta de 40 de ani, așa cum recomandă Ghidul de bune practici privind îngrijirea și conducerea arboretelor, ediția 2022.
O astfel de reducere a desimii arboretelor este benefică și pentru reducerea competiției pentru apă dintre arbori și ameliorarea rezilienței la secetă a exemplarelor individuale de stejar pedunculat, în condițiile deficitelor hidrice severe și îndelungate cu care se confruntă specia/arboretele în regiunile sudice ale țării și nu numai.
Pe lângă acestea, ne tot întrebăm (deh, Normele tehnice din anul 1986, de la care provin multe…): se poate ajunge la 90-100 arb/ha la vârsta exploatabilității, respectând prevederile acelorași ghiduri de bune practici? Adică aplicând rărituri combinate, cu intensitatea de 12-13% din volumul pe picior la 31-40 de ani, care scade până la 6% la 71-80 de ani, când se încheie, în mod obișnuit, aplicarea acestor lucrări? Mister…









