Autor: Prof. dr. M. Sc. ing. Valeriu-Norocel Nicolescu
Parcurgem o perioadă extrem de complicată, cu două momente importante și, din păcate, suprapuse: alegerea noului director general al Regiei Naționale a Pădurilor-ROMSILVA și reorganizarea aceleiași instituții, una strategică pentru România în contextul economic, ecologic și social al țării.
E prilejul, pentru mine, de a scrie câteva cuvinte, pornind de la exemplul unei „surori” mai mari a noastre și a silviculturii europene, Franța.
Este țara care a dat primul Cod silvic mondial (Ordonanța lui Ludovic al XIV-lea/Colbert din 1669), care deține paternitatea științelor silvice [Henry-Louis Duhamel du Monceau (1700-1782): între 1755 şi 1767 a publicat Traité complet des bois et forêts], unde a apărut primul curs autentic de Silvicultură [Bernard Lorentz şi Adolphe Parade (1837): Cours élémentaire de culture des bois], unde – la Școala Regală de Ape și Păduri din Nancy, înființată în anul 1824, denumită apoi Școala Națională de Ape și Păduri – s-au format sute de ingineri silvici români, între mijlocul secolului al XIX-lea și prima jumătate a secolului trecut.
Am avut șansa să particip la prima vizită în România după căderea comunismului (1990) a celor mai înalți oficiali ai Oficiului Național al Pădurilor (Office National des Forêts, ONF), administrator al pădurilor publice (de stat și comunale – cca 4,6 milioane ha) din Franța metropolitană, alături de 6,4 milioane ha păduri în teritoriile franceze de peste mări, dominant în Guyana.
Pa parcursul vizitei, domnul Georges Touzet (1930-2016), inginer general de geniu rural, de ape și de păduri (IGREF, deci inginerul silvic cel mai de sus, NU ca poziție ierarhică, ci în funcție de pregătirea sa profesională) și director general al ONF, a impresionat prin VALOARE, prin competență și profesionalism, prin viziune strategică, prin elocință, chiar și prin calitatea incredibilă a imaginii fizice, nu doar intelectuale, rămase.
Imediat după aceasta, am avut șansa să fiu primul român cursant la Centrul Național de Formare Forestieră (Centre National de Formation Forestière) al Franței de la Velaine-en-Haye (lângă Nancy). Și, timp de două luni, alături de pădurari și tehnicieni silvici (în formare de bază), respectiv de pădurari, tehnicieni și ingineri silvici (în formare continuă), am înțeles de ce nivelul lor mai ales practic mă depășea: erau „creați” sau „reciclați” ca specialiști silvici de către formatori – ingineri și tehnicieni silvici, economiști, psihologi – excelenți, cu o pregătire teoretică și practică de vârf, a căror VALOARE nu putea fi pusă niciodată la îndoială.
Și, după 1999, am avut șansa să fiu timp de trei semestre profesor invitat la școala amintită mai sus (din 1964 cu numele Școala Națională de Geniu Rural, de Ape și de Păduri ENGREF), denumită după 2007 AgroParisTech, centrul din Nancy.
Este locul unde m-au frapat, de fiecare dată, calitatea excelentă a studenților (o parte dintre ei deja angajați din timpul studiilor ai ONF, care îi sprijinea ca bursieri) și corpului profesoral (și dintre aceștia unii angajați ai ONF, ca parte a Ministerului Agriculturii), precum și educația lor practică – după absolvire puteau activa oricând în cadrele silviculturii de stat sau private, ale organismelor de protecție a mediului, ale administrației ariilor protejate. Peste tot, conta VALOAREA, ca prim criteriu de selecție și promovare…
Am accentuat în câteva fraze VALOAREA, profesionalismul, competența, pentru că la baza evoluției oricărui sistem politic, economic sau social aceasta trebuie să reprezinte fundamentul, temelia. Și am primit tot din spațiul francez un exemplu elocvent legat de ce înseamnă un sistem silvic bazat pe valoare și competență: am însoțit acum aproape două decenii la sediul central de la Paris al ONF un nou numit director general al ROMSILVA. Și am avut șansa să ne întâlnim cu André Richter, tot IGREF, ca domnul Touzet și, la acea vreme, director general adjunct al ONF, care ne-a „predat”, timp de câteva ore, o lecție de ce presupune conducerea unui organism atât de important cum a fost și este ONF. Iar accentul în prezentarea sa, ca și în discuțiile care au urmat, a fost pus pe reformele la care a fost supus ONF de la înființarea sa în anul 1966 (mai ales reforma statutară, ierarhică și teritorială, din 2002, care impunea rezultate financiare mult îmbunătățite, acompaniate de o reducere a personalului ONF cu 6%), multe foarte dureroase și al căror impact economic și social, pentru angajații săi, pentru familiile lor, s-a resimțit pe termen lung.
În contextul reorganizării Regiei Naționale a Pădurilor-ROMSILVA, cred că ar fi interesant de privit cu atenție în „curtea” actuală a colegilor francezi, de la care silvicultorii de stat români s-au inspirat mult în pașii făcuți după anul 1990. Iar realitatea lor arată așa:
ONF-ul este condus, din 1 octombrie 2022, ca director general, numit prin decret al Consiliului de Miniștri, de doamna Valérie Metrich-Hecquet, de asemenea IGREF, ca domnii Touzet sau Richter. Iar CV-ul dânsei (Anexa 1) este impresionant prin nivelul pozițiilor ocupate în carieră timp de decenii, care indică nu doar VALOARE ori competență, ci și experiență în toate domeniile sensibile ale administrației silvice, de mediu, ale legăturilor cu domenii conexe silviculturii.
Organigrama ONF-ului (Anexa 2) indică prezența unui director general adjunct (François Bonnet, tot IGREF), ca și a unui adjunct al directorului general (Marie-Agnès Vibert, tot IGREF), iar pădurile sunt administrate efectiv prin șase direcții teritoriale în Franța metropolitană și cinci direcții teritoriale pentru Corsica și teritoriile franceze de peste mări.
Consiliul de administrație al ONF (Anexa 3), al cărui câmp de activitate este definit prin Codul silvic francez din anul 2012, este format din 30 de membri, conduși de un președinte și doi vicepreședinți.
Ce mi se pare extrem de important și pentru mediul românesc este nu atât numărul membrilor din CA, cât mai ales varietatea lor deosebită, aceștia reprezentând pe primul ministru, Consiliul de Stat, Curtea de Conturi, Ministerul Agriculturii, Ministerul Finanțelor, Ministerul de Interne, Ministerul Industriei, Ministerul Mediului, Ministerul Colectivităților locale etc. La aceștia se adaugă, pe lângă alții, reprezentanții sindicatelor din cadrul ONF, precum și diverse personalități individuale din domenii în legătură cu pădurile și silvicultura, respectiv din industria de prelucrare a lemnului, din vânătoare și mediu înconjurător, lista încheindu-se cu vechea noastră cunoștință, doamna Miriam Legay, directoarea centrului din Nancy al AgroParisTech – deci reprezentantă a uneia din cele mai vechi școli silvice din lume.
Prin cele de mai sus am încercat să accentuăm necesitatea VALORII demonstrate prin ceea ce a făcut până în prezent și prin ceea ce urmărește să realizeze, urmându-și programul său managerial, în perspectiva următorilor patru ani, cel ales să conducă Regia Națională a Pădurilor-ROMSILVA: e nevoie de un om valoros, profesionist, competent, cu viziune strategică, fără parti-pris-uri, corect și cu o imagine ireproșabilă…
Sursa documente: ONF
