Autor: Prof. univ. dr. Marian Drăgoi
Acesta a fost titlul întâlnirii organizate de grupul parlamentar AUR ieri, 16 decembrie. Întâlnire ce a fost onorată de circa 60 reprezentanți ai diverselor structuri de administrare a pădurilor, mai puțin ai ministerului, ocupați indubitabil cu reformarea Regiei Naționale a Pădurilor.
O întâlnire similară a avut loc și la începutul acestui an, doar că „erorile” semnalate atunci au fost mai puține, deoarece oamenii nu au avut timp să calce în noile capcane legislative.
Colegii de la DS Suceava au venit așa, ne-reformați, cum au venit și colegii de la INCSD „Marin Drăcea”, ce au prezentat, prin d-l ing. Silviu Păunescu, o excelentă statistică a modificărilor suferite de legea 331/2024 în Parlament, cu un an în urmă. Felicitări celor implicați în această analiză, a fost mai mult decât edificatoare.
Desigur, Parlamentul are putere legislativă deplină, legitimată prin votul popular – nimeni nu contestă asta – doar că proiectul acelui cod silvic a fost rezultatul unor îndelungi și bine structurate dezbateri, între profesioniști și toți factorii ce au manifestat un minim interes în gestionarea pădurilor. Dacă legitimitatea acelui proiect nu poate fi contestată (calitatea suportă discuții, dar între profesioniști) „mutilarea” lui în parlament a creat un precedent foarte periculos: nu contează obiectivitatea profesioniștilor, nu contează subiectivitatea celor ce suferă direct de pe urma acțiunii profesioniștilor, ci ceea ce contează este doar voința politică a unei coaliții conjuncturale. În interiorul căreia totul se poate negocia, cu mai mult sau mai puțin cinism. Dacă nu ar fi așa, d-l Matei Mihali, președintele asociației composesorale Borșa nu ar fi venit la întâlnire cu exact aceeași problemă pe care o ridică de două decenii: punerea în posesie, după, ce între timp, au obținut hotărâre favorabilă a CEDO.
Pentru mine, surpriza cea mai mare a venit din partea d-lui profesor Silviu Octavian Gurlui, vice-președinte al comisiei pentru știință și tehnologie, ce a explicat potopul de la la finele lunii iulie în zona Broșteni strict în cheie termodinamică: diferența de temperatură între suprafețele despădurite și cele împădurite, coroborată cu mozaicul doborâtură – pădure pe picior, a transformat întregul bazin într-o oală de presiune sui generis.
Un aspect important cărui nu i-am dat până acum atenția cuvenită este promovarea cu de-a sila a guvernanței corporative, atât pentru pădurile publice cât și pentru cele private. Oricât de bine ar fi toaletată, gospodărirea pădurilor, dacă se vrea sustenabilă, trebuie să renunțe la ideea profitului cu orice preț. Iar eficiența poate fi asigurată în două feluri: crescând veniturile sau reducând costurile pe unitatea de produs (în literatura anglo-saxonă aceasta se numește eficacitate). Ambele căi sunt fezabile, cu condiția transformării fiecărei activități fie în centru de profit, fie în centru de cost. Ultimul document programatic în care doi termeni au fost folosiți în mod responsabil a fost studiul Băncii Mondiale privind reorganizarea RNP după încheierea procesului de retrocedare a pădurilor, finalizat în 2007. O bună bucată de vreme am trimis raportul respectiv fiecărui nou ministru sau secretar de stat, dar acum am renunțat: dnei Buzoianu nu i l-am mai trimis, pentru că domnia sa se ocupă de mai multe lucruri și nu vreau să o perturb din demersul belicos contra Romsilvei.
Ce a vrut AUR prin această dezbatere? Declarativ, să vină cu o propunere legislativă de modificare a modificărilor Codului silvic, sau cu un nou cod silvic. Când? Când un asemenea proiect va fi nu doar fezabil din punct de vedere al aritmeticii parlamentare, dar și necesar. Iar cele două condiții cumulative și obligatorii vor fi îndeplinite după următoarele alegeri. Până atunci stăm cu gândul la oala la presiune. Sau chiar în oala de presiune.
