Autor: Prof. univ. dr. ing. Valeriu-Norocel Nicolescu
Pe 1 octombrie 2025, Regia Națională a Pădurilor-Romsilva anunța, într-o postare pe site-ul propriu, că, în păduri administrate de Ocolul silvic Beliș, situate în zona de protecție integrală a Parcului Natural Apuseni, au fost distruse 11 mii de hectare de molidișuri. Totul pe fondul faptului că, după o doborâtură de vânt masivă, urmată de gradații de gândaci de scoarță atât asupra arborilor doborâți, cât și în păduri sănătoase din jur, intervenția silvicultorilor a fost îngreunată de reglementările și legislația în vigoare. Această realitate tristă necesită ca, pentru a evita astfel de situații, să se flexibilizeze legislația de mediu și normele tehnice silvice, care să permită intervenția rapidă a silvicultorilor și limitarea răspândirii gândacilor de scoarță.
În contextul informației de mai sus, sunt demne de citat câteva concluzii ale articolului „Balancing conservation and intervention: Managing forest diebacks in Slovakia’s Tatra National Park” (Echilibrul dintre conservare și intervenție: Gestionarea uscării pădurilor în Parcul Național Tatra din Slovacia), autori Paula Puškárová, Mikuláš Černota, Ján Slivinský, în curs de publicare în revista cehă Journal of Forest Science:
„În Parcul Național Tatra, o furtună majoră din 2004 a declanșat o gradație a gândacilor de scoarță la scară mare, care a contestat așteptările de lungă durată conform cărora non-intervenția singură ar putea proteja ecosistemele forestiere. Arătăm că încălzirea climatică, substratul abundent de reproducere post-furtună pentru gândacii de scoarță și monoculturile moștenite de molid (Picea abies) au redus rezistența pădurilor și au permis valuri succesive de gândaci. Fragmentarea gestionării a dus la întârzieri în procesul decizional, permițând ca volume mari de lemn doborât de vânt să rămână netratate și facilitând răspândirea acestuia în arborete cu caracter natural ridicat. În schimb, dovezile din alte țări europene sugerează că măsurile oportune, concentrate pe spațiu, pot reduce durata focarului/gradației fără a compromite valorile de conservare. Rezultatele noastre indică faptul că, în arboretele predispuse la perturbări, dominate de molid, care se confruntă cu schimbări climatice, o combinație de protecție strictă în zonele centrale și măsuri oportune și selective în zonele adiacente este mai probabil să mențină reziliența și să sprijine rezultatele conservării decât abordările strict pasive sau complet intervenționiste.”
Sună practic și realist…
Foto: Tatra National Park, Slovacia
Despre Abordări alternative în gestionarea pădurilor, AICI.
