Autor: Rareș Burghelea
Ministerul Mediului continuă să susțină cota de recoltă zero la specia Cocoș de munte „pentru aplicarea principiului precauției și utilizarea durabilă a speciei”.
Cota zero este, din punctul meu de vedere, o greșeală.
De ce?
Această specie se încadrează în lista IUCN în categoria ,,Least Concern”, pe teritoriul țării noastre, cât și la nivel global, putând fi manageriată durabil în timp. Se arată și în documentele ministerului: Cocoșul de munte este specie admisă la vânătoare conform prevederilor art. 7 alin. (3) din Directiva 2009/147/CE.
O motivație prezentă în referatul ministerului este ,,metoda dificilă de practicare a vânatorii”. Ei se referă, cel mai probabil, la dificultatea habitatului acestei specii, dar şi la ora la care are loc activitatea de vânătoare, mai exact la răsăritul soarelui.
Zonele greu accesibile din Carpați, în molidişurile de vârstă înaintată, adesea cu arbori rupți de vânt, fac vânarea acestei specii dificilă. Dar… pe atât de frumoasă. Răsăritul soarelui privit din vârful munților, în liniştea codrilor, oferă vânătorului o satisfacție aparte, care rămâne în inima acestuia pentru tot restul vieții…O experiență unică, indiferent dacă a folosit sau nu arma de vânătoare.
Specia nu se mai recoltează din anul 2012, conform Directivei privind protecția păsărilor sălbatice, iar această specie devine una de interes cinegetic fără perioadă de recoltare. O decizie total lipsită de profesionalism a celor din minister…Ulterior, acest lucru a fost modificat în anul 2022, dar cu o perioadă de recoltare diferită, inițial aceasta era 15 aprilie – 15 mai, acum fiind mutată în sezonul de toamnă 10 septembrie – 30 noiembrie (în timpul ,,rotitului fals”) lucru ce contrazice argumentul oferit de către minister. Inițial sezonul avea 31 de zile, iar acum acesta are 50 de zile.
Extragerea unui mascul din locurile de rotit reprezintă o metodă ce nu influențează dinamica populației pentru o specie poligamă, această metodă menținând un echilibru în raportul între sexe al populației.
Referitor la populație: în anul 2012, când a fost oprită vânătoarea acestei specii, au fost evaluate aproximativ 10.000 de exemplare, iar în anul 2022, la diferență de 10 ani de când specia se află sub protecție strictă, populația arată o creștere cu 2.000 de exemplare la nivelul țării. Efectivul optim al speciei la nivelul țării noastre fiind de 7570 de exemplare.
Așa cum se știe, specia nu prezintă interes gastronomic, naturalizarea fiind singura metodă pentru un vânător, iubitor de natură, să păstreze aproape amintirea acelei dimineți unice…
Merită spus că în cazul țărilor nordice, situația este cu totul diferită, Finlanda recoltează 25.000 de indivizi anual, iar Suedia 40.000, atât masculi, cât și femele. Ca detaliu, Finlanda și Suedia vânează această specie cu ajutorul câinilor, printr-o metodă asemănătoare cu cea de la fazan – la goană.
În același timp, pentru o specie de interes cinegetic, cota de recoltă reprezintă și creșterea interesului gestionarilor asupra protecției habitatului, populației și combaterii prădătorilor naturali ai speciei respective. Când cota e zero, și acest interes se apropie de aceeași cifră.
Rareș Burghelea este absolvent al Facultății de Silvicultură Brașov, specializarea Cinegetică, promoția 2024. În prezent este în programul de masterat în limba engleză (Silvicultură multifuncțională) al Facultății de Silvicultură Brașov în anul doi și voluntar al Parcului Natural Putna Vrancea.
