Cu ceva timp în urmă am postat un text semi-academic despre „instituția” interpelării. M-am făcut brusc Ghost Writer și am conceput textul unei întrebări mai ample, ce suna așa: „Care este fundamentarea tehnico-economică a achiziției unui sistem aerian pentru scanarea pădurilor prin tehnologia LIDAR și corelarea acestei decizii cu prelungirea duratei valabilitate a amenajamentelor silvice de la 10 ani la 20 ani?”
Sună așa complicat pentru că, naivul din mine, credea că există în Ministerul mediului câteva minți luminate care să înțeleagă legătura dintre un amenajament mai rar dar mai bun și „uneltele” moderne, care să ușureze munca de teren și de birou, nu doar a celor ce caută hoții de lemn ci și a amenajiștilor, ce descriu amănunți pădurea la fiecare zece ani. Acum, din 2027 o dată la 20 ani.
Finalul textului primit de la minister e sec: nu există nicio corelație între scanere LiDAR și amenajamentul silvic.
Din respect pentru unul care vedea totuși o legătură logică între cele aspecte, m-aș fi așteptat ca persoana care a redactat textul să profite de „ocazie” și să spună: „Da, vrem ca datele culese prin scanare să fie folosite și de amenajiști, pentru a corela datele culese de la sol cu cele culese din aer”. Dar se vede că d-na respectivă habar n-are că singurul tehnician ce parcurge pădurea integral, la fiecare zece ani, este amenajistul, urmat de inginerul de fond forestier. Aceștia scot din pădure informația primară, nu alții. Restul specialiștilor urmează să calce pădurea, în funcție de interes. Dacă nu înțelegi asta, nu vei înțelege nimic din ce înseamnă planificare și strategie.
Restul răspunsurilor sunt irelevante: „Obţinerea unor informaţii unitare şi actualizate privind starea fondului forestier la nivel naţional” este prea vagă.
Citind textul, mi-am amintit de o discuție purtată în ICAS prin anii 90 când d-l director Ianculescu, fie iertat!, a spus că trei mușuroaie de furnici fac minuni în ceea ce privește biodiversitatea. După care s-a ridicat în picioare dr. Cristian Stoiculescu care a întrebat inginerește: trei mușuroaie la hectar, pe parcelă sau la nivel național? Fie și el iertat. Ce vremuri!…
Dar mulțumim măcar pentru că ministerul ne-a dat trei sume defalcate, ce totalizează cca. 10 milioane euro, banii necesari implementării unui sistem de monitorizare lidar, ce nu poate înlocui, și e firesc să fie așa, observațiile de la sol.
Dar cum banii vin din PNRR trai năneacă, ce-i aia justificare tehnic-economică! (că Prin PNRR ni s-au băgat pe gât și locomotive pe hidrogen, dar care nu se pot deplasa din cauza infrastructurii).
Nu aș fi scris acest text dacă nu aș fi auzit la radio că primăria din Onești, cu 9 milioane de euro (un milion mai puțin decât cele tocate de Împăratul muștelor) a făcut rețea de canalizare pentru 5.000 de familii plus stația aferentă de epurare a apei menajere.
PS1: Meseria de scriitor din umbră (Ghost Writer) nu trebuie să o impacienteze pe d-na Șercan, pentru că nu are nimic de-a face cu plagiatul. Crede d-na respectivă că Agasi și-a scris cu mânuța lui memoriile?
PS2: Ori de câte ori aud sintagma „informații unitare și actualizate” mi se aprinde un beculeț, pentru că de fiecare dată apare un nou set de date, diferite de cele știute până atunci. Setea de date unitare e ca mâncatul zăpezii iarna, pe munte: cu cât mănânci mai multă, cu atât te deshidratezi mai repede…
