Parcurgând în aceste zile multe sute de kilometri prin țară, în județele Brașov, Covasna și Harghita, alături de prietenii arhitecți peisagiști din Franța și Japonia, mari amatori de natură, de artă, de istorie, am fost mândru de multe ori:
Pentru că există la Miercurea-Ciuc o biserică (a Mileniului) unică prin arhitectura specială pe care colegii franco-japonezi, fără să cunoască istoria sau logica din spatele construcției acesteia, au lăudat-o în mod deosebit. Pentru exteriorul unic, ca și pentru interiorul unde aproape totul se leagă de lemn.
Pentru că există la Șumuleu-Ciuc o mănăstire franciscană unică prin altarul ei, la care se închină mulți pelerini cu probleme de viață și de moarte.
Pentru că ospitalitatea noastră există cu adevărat și e recunoscută, ca și mâncarea sau vinurile românești.
Pentru că există locuri în țară (în cazul de față Domeniul Mikes de la Zăbala – Covasna) comparabile oricând, prin frumusețe și ordine, cu palate sau parcuri de aiurea.
Pentru că există arborete unde munca alături de studenți ai Facultății de Silvicultură și exploatări forestiere din Brașov este admirată și respectată chiar și de nespecialiști într-ale pădurii și silviculturii, însă mari arhitecți ai naturii.
