De la stejarul tânăr la Matusalem…

Am lucrat în zilele trecute cu colegii și prietenii de la Ocolul silvic Balș, parte a Direcției silvice Olt, în câteva arborete cu baza în stejar pedunculat, cer și gârniță și, reinventariind zonele lucrate împreună în anii 2023 și 2024, mi-a revenit în minte, obsedant, concluzia profesorului Marin Drăcea: „… omul e dator să îndrepte natura, acolo unde ea lucrează încet sau în contra pădurii”.

Iar dacă privești filmul scurt, al unui arboret tânăr (foarte des, cu arbori extrem de variați dimensional, repartizați neuniform și prezentând multe forme defectuoase), înainte de parcurgerea cu lucrări de curățiri, și compari acele imagini cu stejăretul „nostru”, la trei ani după răritura care a spațiat arborii, le-a oferit mai multă libertate în coronament și le-a grăbit creșterea în grosime (fig. 1), înțelegi că fără munca de zi cu zi silvicultorului adesea judecat greșit și părtinitor NU vom avea niciodată acele păduri frumoase și productive la care oricine credem că visează.

În felul acesta, după secole, exclusiv prin ce fac zilnic „oamenii pădurii” se va ajunge la „monștri” de peste 1 m în diametru (fig. 2 și 3), care nu oferă doar imaginea unor arbori impunători și maiestuoși, ci pot fi și sursa a mii de metri pătrați de furnire estetice sau a zeci de butoaie. În mod cert, nu este obligatoriu ca toți arborii de mari dimensiuni să fie înscriși în cataloage de exemplare monumentale – o parte dintre aceștia pot „colora” la fel de bine, cu frumusețea și căldura lemnului lor, căminele noastre, așa cum o fac de secole…

Mai multe articole

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.