„Silvicultură adaptativă în condiții de schimbări climatice” este cuvântul de ordine în toată Uniunea Europeană. Este răspunsul la întrebarea „Ce facem în pădure în condiții de schimbări climatice?”
O temă despre care se va vorbi la Conferința Administratorilor și Proprietarilor de Păduri ce va avea loc la Miercurea Ciuc pe 27 martie. Profesorul univ. dr. ing. Valeriu Norocel Nicolescu va susține o prezentare în acest sens.
Una dintre soluțiile utilizate la nivel european este reducerea vârstei exploatabilității. Deoarece sezonul de vegetație mai lung permite atingerea diametrului/sortimentului țel la vârste mai mici. Se reduce astfel riscul de pierderi financiare datorită perturbațiilor gen gradații ale gândacilor de scoarță, vătămări de vânt, incendii.
În articolul „Schimbări globale, climă, perturbații și abordări alternative pentru gestionarea adaptativă a pădurilor – quo vadis? O încercare de sinteză” (AICI), bazat pe informații bibliografice extinse, cu precădere provenind din spațiul forestier european, și publicat de prof. V.N. Nicolescu în numărul 2/2025 al revistei „Bucovina forestieră”, citim (pag. 169), între măsurile specifice pentru adaptarea pădurilor la schimbări climatice:
„Reducerea vârstei exploatabilității în arborete pentru producerea de lemn, care va limita riscul pierderilor financiare datorate evenimentelor aleatoare/perturbațiilor (cazul unor riscuri diverse – Rist et al. 2016, Lindner et al. 2020, Thiffault et al. 2021 –, al furtunilor sau incendiilor – Académie des Sciences/Institut de France 2023 – al doborâturilor de vânt și stresului datorat secetei – Jandl et al. 2015, Kohnle 2023, Lindner et al. 2025 -, al bolilor și dăunătorilor – Keeton et al. 2025) și va contrabalansa flexibilitățile reduse de gestionare a pădurilor datorate nivelurilor excesive ale tăierilor de igienă și accidentale.
Un alt motiv pentru reducerea vârstei exploatabilității, amintit uneori (Park et al. 2014, Hörl et al. 2020), este grăbirea posibilității de a înlocui prin plantare speciile afectate de schimbările climatice cu specii mai adaptate și repede crescătoare.
Reducerea vârstei respective poate însă conduce la (1) mari cantități suplimentare de lemn pe piață, cu potențiale efecte economice negative, și (2) modificări structurale în arborete, respectiv pierderea de arbori groși, importanți pentru biodiversitate, ori reducerea în situ a stocului de carbon ori a calității solurilor (arboretele mai tinere sunt mai consumatoare de elemente nutritive și pot acidifica solul – Académie des Sciences/Institut de France 2023, Lindner et al. 2025);
La paragraful dedicat „silviculturii inteligente din punct de vedere climatic” (Climate-Smart Forestry CSF), adică o alternativă la silvicultura tradițională, aplicată în condiții climatice „normale”, nu dominate de secetă, arșiță, furtuni/uragane/vătămări de vânt și zăpadă etc, așa cum se constată în multe părți ale Europei și nu numai, sunt menționate (pag. 177) (1) Adaptarea managementului forestier pentru ameliorarea rezilienței pădurilor și (2) Management forestier activ, cu scopul de a crește productivitatea și veniturile obținute din pădure și pentru a asigura durabil toate beneficiile posibile de pe urma pădurii. În acest context, se enumeră (pag. 178) și unele măsuri de adaptare la condițiile climatice prezente și viitoare, așa cum este și „Scurtarea vârstei exploatabilității, în condițiile unei silviculturi mai dinamice, care asigură atât producerea mai devreme de arbori cu diametre-țel urmărite, cât și reducerea riscului de producere a unor evenimente climatice gen doborâturi de vânt, al căror risc crește odată cu creșterea înălțimii arboretelor.”
Specialistul silvic, ca și neprofesioniștii silvici bine-intenționati în legătură cu gestiunea pădurilor prezente și viitoare, cititori al acestor concluzii rezultate din analiza unei bibliografii foarte bogate și reprezentative, este sigur capabil să înțeleagă mesajele sintezei bibliografice citate…
