O nouă ieșire pe teren la Ocolul silvic Călimănești, din cadrul Direcției silvice Vâlcea a Regiei Naționale a Pădurilor-ROMSILVA, ne-a prilejuit reîntâlnirea cu una din speciile exotice favorite: duglasul verde.
O specie despre care am scris acum câțiva ani, cu o mare plăcere, alături de numeroși colegi și prieteni din diverse țări europene, un articol de sinteză*.
Și am făcut-o pentru că duglasul verde credem că merită toată atenția noastră pentru creșterea sa rapidă și producția de lemn ridicată, pentru calitatea și multiplele întrebuințări ale lemnului (mai valoros decât cel de molid și brad și similar cu cel al laricelui european), pentru potențialul de substituire a molidului în stațiunile unde acesta prezintă probleme grave de sănătate, corelate cu schimbările climatice și în legătură cu atacurile de gândaci de scoarță, pentru plus-valoarea silviculturală pe care o aduce arboretelor în care este instalată. Nu degeaba specia ocupă în prezent 831 mii ha la nivel european, din care peste 77% se găsesc în Franța și Germania…
Iar valoarea sa actuală, dar și potențială/de perspectivă, pentru silvicultura noastră, ne-a fost confirmată încă o dată la Călimănești, ocol silvic în care toate arboretele care conțin duglas verde, cu excepția u.a. 129E din U.P. I Muiereasca (altitudine 400 m, climat de dealuri specific gorunetelor) și u.a. 92G din U.P. VIII Cataracte (altitudine 1400 m, climat montan de molidișuri), au fost instalate la altitudini specifice dealurilor înalte și munților inferiori (de la 500 la 850 m), deci favorabile culturii speciei.
Astfel, în ocol există în prezent 78 de arborete cu duglas verde, care însumează 1451,1 ha, din care specia însăși acoperă 389,15 ha. Doar șapte din aceste arborete sunt pure (ponderea duglasului verde în compoziție de minim 80%), în timp ce 71 arborete sunt amestecuri cu specii autohtone de rășinoase (molid, brad, pin silvestru, larice) sau de foioase (în principal fag, gorun, carpen, paltin de munte, alături de cireș pădureț și tei cu frunză mică).
Vizitând câteva astfel de arborete nu ne rămâne decât să îi felicităm pe silvicultorii vâlceni din urmă cu multe decenii, de ieri și de astăzi, pentru ce au realizat, pentru că imaginile oferite în pădure cunoscătorilor sau neofiților într-ale silviculturii sunt impresionante: arbori groși și cu înălțimi apropiindu-se de 40 m, amestecuri intime foarte reușite cu speciile autohtone amintite mai sus, dar mai ales cu fagul, teiul cu frunză mică, frasinul comun, regenerări sub masiv bogate de fag, paltin de munte, paltin de câmp, tei cu frunza mică, frasin comun, ulm de munte, chiar și de sorb – speciile locului se instalează ușor sub acoperișul duglasului verde…
*Articolul sinteză poate fi citit AICI. (Aurori: V.N. Nicolescu, W.L. Mason, J.Ch. Bastien, T. Vor, K. Petkova, V. Podrázský, M. Đodan, S. Perić, N. La Porta, R. Brus, S. Andrašev, M. Slávik, J. Modranský, M. Pástor, K. Rédei, B. Cvjetkovic, A. Sivacioğlu, V. Lavnyy, C. Buzatu‑Goanță, Gh. Mihăilescu, 2023: Douglas‑fir (Pseudotsuga menziesii (Mirb.) Franco) in Europe: an overview of management practices. Journal of Forestry Research 34: 871–888).
