Am revăzut ieri rezultatele unei lucrări demonstrativ-experimentale pe scară mică, instalată într-un brădet amestecat tânăr (vârsta actuală cca 35 de ani) în urmă cu 14 ani (2012). Și ni s-a confirmat – a câta oară? – necesitatea și urgența lucrărilor silvotehnice în arborete de producție, ca în atâtea situații similare din făgete, gorunete, molidișuri, stejărete, gârnițete, cerete, pure sau amestecate, unde au fost instalate în timp lucrări alături de studenți și cadre didactice sau ajutoare tehnice din facultatea brașoveană cu profil silvic.
Toate lucrări cu intensități și periodicități mai mari decât cele recomandate în mod formal/tradițional la noi: pădurii îi place să fie îngrijită cu profesionalism (silvicultorii nu sunt lăutari…), dar și cu migală și dragoste, iar arborilor individuali să fie lăsați să crească (mai ales în grosime) în liniște, fără multă concurență în jur.
Iar imaginile surprinse pe teren spus exact lucrul acesta: în zona de non-intervenție (desimea inițială, în anul 2012: peste 10.000 arb/ha – fig. 1a și 1b), mortalitatea lor a atins în prezent peste 27%, comparativ cu doar 5-7% în suprafețele unde au fost păstrați peste 3.100 arb/ha, respectiv 1.350 arb/ha.
Iar diametrul mediu a crescut la 18,23 cm, în suprafața cea mai rară în 2012 (Fig. 2a și 2b), comparativ cu doar 8,64 cm în cea cu desimea maximă – oare ar mai trebui ceva demonstrat?
