Autor: Prof. dr. M. Sc. ing. Valeriu-Norocel Nicolescu
Prima zi a Conferinței Central-Europene a Biomasei (21-23 ianuarie 2026) ne-a adus în orașul Leoben (peste 24 de mii locuitori), al doilea ca importanță în regiunea Styriei. Și nu pentru o vizită turistică, ci pentru două obiective majore: Uzina metalurgică Voestalpine Stall Donawitz GmbH și Universitatea Montane din Leoben.
Exploatarea minereului de fier în Styria are o existență milenară, care datează din perioada ocupației romane, și o atestare documentară confirmată în anul 1171. Locația actuală a uzinei amintite este cunoscută din anul 1436, iar cele patru furnale (nr. 1-4), care au stat la baza metalurgiei actuale, s-au instalat între 1891 și 1907.
Dintre acestea, cele două existente în prezent, care înlocuiesc vechile furnale 1 și 4 (chiar așa sunt numite), datează din anul 1947, timp în care au suferit schimbări diverse.
Câteva informații interesante despre performanțele uzinei, cu o relevanță și pentru neofiți în domeniu, ca autorul acestei cronici:
- Investiția inițială (din anul 2000, la ultima modernizare a uzinei): 150 milioane de euro;
- Materialul folosit (carbonat de fier, cu o concentrație a fierului de doar 35-40%), provine atât din surse locale (distanța maximum 35 km), cât și din import (Africa de Sud, concentrație 60-65% fier).
- Producția anuală: 1,4-1,6 milioane tone de produse din oțel, repartizate în 30% șine de cale ferată (140 de profile, fiecare șină cu lungimea de 120 m, iar pentru producția unei șine sunt necesare 3 minute; producția anuală a acestui sortiment: 40.000 km), 30% conducte din oțel de diverse dimensiuni, 30% bare de oțel, restul de 10% alte produse din oțel. Toate produsele sunt rezultate în uzina de la Donawitz și în alte două unități din apropierea Leoben-ului, parte a aceleiași companii.
- Oțelul se produce 24/7, în trei schimburi de câte 8 ore, iar pentru răcirea unui furnal, în situația înlocuirii materialelor refractare interioare (o dată la 4 ani, la partea superioară a furnalului, și o dată la 12 ani, la partea sa inferioară), este nevoie de 2-3 săptămâni, atingerea producției anterioare opririi acestuia necesitând încă 2-3 săptămâni. Pe durata nefuncționării unui furnal din rațiuni tehnice ca mai sus, întreaga producție a sa (2000 de tone oțel pe zi) este acoperită de furnalul rămas funcțional, care folosește un material deja prelucrat cu peste 90% fier (deci mai scump, însă mult mai productiv decât minereul obișnuit).
- Numărul de angajați: 2600.
- 3% din emisiile de dioxid de carbon ale Austriei provin de la Donawitz, iar între obiectivele majore ale companiei se regăsește reducerea acestei emisii până în anul 2027 cu 30% (proiectul „greentec steel”), prin înlocuirea unui furnal clasic cu unul pe bază de energie electrică provenită din surse regenerabile (apă, vânt, soare), urmat de angajamentul de a atinge neutralitatea carbonului până în anul 2050. O astfel de abordare este obligatorie, în contextul Green Deal-ului european, ținând cont de faptul că, pentru obținerea unei tone de oțel cu tehnologia actuală, se produc 2 tone de dioxid de carbon.
- Uzina este independentă energetic, iar surplusul de căldură existent acoperă o parte importantă din consumul orașului apropiat.
- Apa folosită pentru răcirea furnalelor provine din două cursuri adiacente uzinei (cel mai cunoscut, râul Mur, este afluent al Dravei, în Slovenia), iar temperatura de ieșire a apei din uzină, după tratarea în spațiile proprii, depășește cu doar două grade temperatura de intrare.
- Liniile de cale ferată industrială care servesc transportului minereului, respectiv produselor uzinei, în perimetrul acesteia, însumează 44 km, iar vagoanele și locomotivele utilizate aparțin Căilor Ferate Austriece (ÖBB), care le închiriază Voestalpine Donawitz.
Un aspect care trebuie amintit, din rațiuni ușor de înțeles: s-a interzis fotografierea sau filmarea în perimetrul uzinei…
Universitatea Montane din Leoben, înființată în anul 1840 la Vordernberg, Styria, și mutată în apropierea Leoben-ului în 1849 (avea, pe atunci, 48 de studenți!), are o singură facultate, cu cca 1400 de angajați, din care peste 750 în activități de predare și cercetare, și cca 3000 de studenți! Universitatea dispune de un buget anual de 110 milioane de euro, din care 40% provin din activități de cercetare fundamentală și, mai ales, aplicativă, finanțată preponderent de entități industriale.
Din anul 2019, în cadrul universității se desfășoară cercetări avansate multidisciplinare legate de mai ales de hidrogen și carbon, cu rol atât de important în industrie, mai ales datorită prezenței lor în gazul natural (metan CH4) vital în procesele industriale, dar și un gaz cu efect de seră important.
Din piroliza metanului rezultă hidrogen și carbon solid, acesta din urmă folosit în superconductori, baterii electrice, construcții și… agricultură! Din colaborarea facultății de la Leoben cu Universitatea din Viena (BOKU) a rezultat rolul carbonului solid ca amendament în solurile agricole, cu rol în sporirea stocării apei și elementelor nutritive în stratul superior al solului, în fixarea azotului, mărirea activității microbiene din sol și producției agricole. Plantele cultivate pe solurile amendate cu carbon solid manifestă o reziliență sporită la secetă, adaptându-se mai bine la acest stres climatic.
Dacă, la începutul acestui proiect hidrogen-carbon (2019), colaborau la desfășurarea lui șase catedre/departamente din cadrul facultății, cu un buget de 1 milion de euro/an, actualmente colaborează 26, iar pentru rezolvarea tematicii foarte variate legată de cele două elemente chimice facultatea a finanțat și finanțează din bugetul propriu 20 de teme/teze de doctorat!
Este de menționat și faptul că, în totalitatea sa, cercetarea în domeniul amintit se desfășoară la Leoben într-o clădire care, împreună cu dotările de cercetare, a costat peste 25 de milioane euro, din care peste jumătate au provenit din proiecte finanțate privat și public.
Iar, pentru ca deplasarea să conțină și o componentă silvică specifică, tot drumul de la Graz la Leoben am fost însoțiți de imaginea, perfect vizibilă din fuga autocarului, pe ambele părți ale drumului, a parchetelor cu tăieri rase, cu mărimea maximă, stabilită legal, de 2 ha.
Asociația Austriacă a Biomasei, Camera de Agricultură din Styria, BEST – Bioenergy and Sustainable Technologies GmbH, Universitatea BOKU și Montanuniversity Leoben găzduiesc a 8-a Conferință Central-Europeană privind Biomasa – CEBC2026 – în cooperare cu Messe Congress Graz, în perioada 21-23 ianuarie 2026. Reunind peste 1.400 de participanți din peste 50 de națiuni, conferința, care are loc o dată la trei ani, face parte dintre cele mai mari evenimente din industria bioenergiei la nivel mondial. Despre prima zi la Conferința de la Graz, AICI.
