Alexandru Voinea e cunoscut printre forestierii din România. Nu doar că a plecat de aici, dintre ei, dar e activ în mediul online și are un canal de TikTok – SilvaRom – în care postează clipuri despre munca în pădure. A plecat din micul oraș Breaza din Prahova și are acum propria firmă de management forestier în Germania.

dinpadure.ro: Ai pornit de jos, lucrând în Germania pentru diverse firme de management forestier, și acum ai propria ta firmă acolo. Ce e mai greu? Să lucrezi pentru altul sau să ai propria ta afacere?
Alexandru Voinea: Da, am pornit de jos. Am ajuns în 2019 în Germania și nu știam limba, nu știam mai nimic despre sistemul lor de lucru. Ca să răspund, e greu în ambele poziții. Dacă lucrezi pentru altul, trebuie să înțelegi și să urmezi ideile lui, principiile lui. Avantajul e că nu ai stres pentru ziua de mâine, ți se dă de lucru. Dezavantajul e că este greu, totuși, să accepți necondiționat ideile altuia. Munca pentru altul nu e ușoară. Asta dacă iubești ceea ce faci, dacă îți pasă.
Pe de altă parte, și să ai propria afacere e greu. E nevoie de altă viziune decât cea de angajat. Trebuie să ai de muncă zi de zi pentru băieți. Trebuie să îi faci să vină cu plăcere la muncă, să le asiguri condiții, să le ușurezi munca și să creezi un mediu de lucru cât mai bun. În plus, e frumos când poți să pui în practică ideile tale. Dar nu e ușor, mai ales în altă țară, cu alt sistem fiscal, altă limbă. E un impediment, pentru că e alt limbaj, diferit de cel de pe stradă. Ca o concluzie, e frumos să poți decide tu… Dar aș sublinia aici ceva: ca să ajungi aici, e nevoie de mentori, de oameni buni de la care ai putut învăța. Și eu am avut astfel de oameni.

dinpadure.ro: De unde îți iei angajații?
Alexandru Voinea: Mulți din cei cu care lucrez mă știu de la fosta firmă la care am lucrat aici, în Germania. Era o firmă mare. Apoi, prin ei am adus și alții. Pentru că dacă vine unul, el apoi își aduce un frate, un nepot, un unchi, un prieten. Mai e și varianta social media, TikTok, Instagram. Contul meu e foarte urmărit, îmi scriu oameni din Polonia, din Lituania, Bulgaria, ruși chiar, oameni care vor să vină la muncă. Acum… social media e o loterie, că nu știi cine îți vine. Din vorbe par că se pricep și când ajung în pădure cumva parcă uită tot, lasă la graniță ce știau… Dar nu toți. Am găsit și oameni buni. Am creat firma mea în Germania pe 16 octombrie 2023 și cei cu care am pornit sunt lângă mine și azi.

dinpadure.ro: Mai sunt românii interesați să plece la muncă afară?
Alexandru Voinea: Sunt foarte mulți români interesați să plece, mie cel puțin îmi scriu zilnic cam 10 – 15. Sunt foarte mulți tineri, de 16 ani, chiar 15 ani, care vor să muncească. Mă întreabă cum pot ajunge să lucreze la pădure, unde se pot face cursuri. Mai e un trend, am observat. Sunt câte doi-trei prieteni care își fac o firmă mică și caută de lucru. Sunt și firme mari din România care lucrează la pădure în Germania, pe contract. Sunt firme cu capital românesc care participă la licitații ca orice firmă din Germania. Invers nu se poate. Adică eu, cu firmă din Germania, nu pot lua lucrări în România. Aici e nevoie de un certificat pe care îl poate obține orice firmă din Uniunea Europeană și cu are ai aceleași drepturi ca o firmă din Germania.

dinpadure.ro: Cum sunt muncitorii de la pădure din alte țări față de ai noștri?
Alexandru Voinea: Nemții au programul lor de muncă: fie că e fabrică, fie că e pădure, la ei programul are 8 ore după ceas. Vin la 7 dimineața la ocol, pleacă pe teren , se întorc la 16 și se duc acasă liniștiți. Au mic dejun și pauză de prânz. Nu au niciun stres, exact ca la fabrică. Un muncitor „normal” să zic așa, nu face aceeași muncă pe care o face un român. Românii, chiar dacă mai vin unii nepregătiți, au foarte multă îndemânare. Eu, personal, când am venit nu știam nici să țin un motoferăstrău în mână. Dar am învățat de la ei, de la colegi. Și acum la rândul meu, îi pot învăța pe alții. E foarte important lângă cine stai, lângă cine te formezi, pentru că definește ceea ce vei deveni.

dinpadure.ro: Spune-ne cu ce fel de animale vă întâlniți acolo? Că la noi în păduri sunt urși și lupi peste tot…
Alexandru Voinea: Sunt foarte multe animale, dar nu prădători. În Germania e o populație mică de lupi, despre care se știe totul exact. Au foarte multe cervide, iepuri, vulpi. Vânătoarea e la un nivel foarte ridicat aici. Și în păduri sunt foarte multe observatoare. De exemplu, noi montăm acum observatoare și facem căi de acces în mai multe zone. Sunt late de 5 metri și lungi de 30 de metri, porțiuni de pe care tăiem toți arborii.

dinpadure.ro: În România încă se utilizează vagoane forestiere, nu prea multe, dar totuși mai sunt. În Germania cum e? Și în general, cam ce condiții de muncă are un lucrător la pădure acolo?
Alexandru Voinea: Pot să vă răspund cu un cuvânt: booking. E foarte simplu, aici se stă la pensiune, hotel sau, în anumite cazuri, în case de oaspeți cu apartamente de închiriat. Eu acum am 12 oameni în deplasare și le-am căutat cazare chiar dacă e la 20 sau 30 de kilometri de locul unde avem contract. În casele de oaspeți de care vorbeam sunt camere cu câte 2 – 3 paturi, cu bucătărie utilată, baie, mașină de spălat. Nu există să doarmă cineva în vagoane. O cameră de pensiune costă cam 20 – 25 de euro pe noapte de persoană. Dar nu ai altă variantă. Dacă ar avea toate firmele acest sistem, cu vagon, ar fi altceva. Există unele … un fel de vagoane pentru pauza de masă, cu canapea și sobă pentru încălzit, iarna, sau pentru a te adăposti de ploaie. Dar nu se poate dormi acolo, sunt foarte mici.

dinpadure.ro: Care ar fi planurile tale de viitor? Să zicem peste 10 ani.
Alexandru Voinea: Doar Dumnezeu și Măicuța Domnului știu! Nu sunt genul de om care să aibă planuri… Nici nu mă vedeam aici, acum câțiva ani. Am început totul singur, cu un clip pe TikTok în care spuneam că am nevoie de doi oameni… Îi mulțumesc lui Dumnezeu că am ajuns aici. Sigur că îmi doresc să cresc. Dar vin vremuri grele, cel puțin în Germania. Concurența e foarte mare, sunt firme care vin cu prețuri mici și ne îngreunează situația nouă, celor de aici. Vin, de exemplu, slovacii, cu prețuri infime. Prin urmare, e greu să vorbești și despre ce va fi luna viitoare. Germania e pe minus, e într-o scădere economică pe care o simțim toți, băncile dau credite foarte greu, doar cu garanții sau dobânzi mari, prețurile au început să crească. Viitorul e imprevizibil, nu știm ce va veni. Dar, cu ajutorul lui Dumnezeu, să sperăm că va fi bine! Nu degeaba sloganul meu e „Nihil sine Deo!” (Nimic fără Dumnezeu!)