Ionuț Sorin Banciu – inginer silvic – a fost secretar de stat în Ministerul Mediului în mandatele miniștrilor Tanczos Barna și Mircea Fechet. Este cel care a coordonat partea de Mediu în relație cu OCDE. Pe de altă parte, a fost în grupul de lucru al coaliției de guvernare în care s-a negociat reorganizarea Romsilva, din partea PNL. Despre aceste două subiecte ne-a acordat un interviu.
„Aderarea la OCDE pentru România este o oportunitate la fel de mare ca aderarea la Uniunea Europeană sau la NATO”
dinpădure.ro: Avem un aviz pozitiv al OCDE pe Mediu. Aș vrea să ne explicați ce înseamnă acest lucru la modul concret.
Ionuț Sorin Banciu: OCDE are 25 de comitete pe diferite domenii Unul dintre ele este acest comitet al politicilor de mediu, EPOC. Este un comitet foarte important, pentru că din cele peste 240 de instrumente legale, niște standarde de fapt pe care OCDE le aplică în cadrul organizației, în jur de 67, deci aproape o treime, sunt din domeniul mediului, climei, biodiversității și așa mai departe.
Deci avizul unui comitet ca EPOC în cadrul OCDE înseamnă un progres semnificativ, pentru că deja o treime din instrumente sunt agreate și România se aliniază la aceste standarde. E puțin diferit față de Uniunea Europeană în sensul că aici sunt niște principii care au la bază foarte multe date. Când OCDE-ul stabilește o politică în orice domeniu, ea se bazează pe date concrete, inclusiv din perspectivă economică. Pentru că nu trebuie să uităm că OCDE este o organizație economică. Aderarea la OCDE pentru România este o oportunitate la fel de mare ca aderarea la Uniunea Europeană sau la NATO.
dinpădure.ro: Dacă ne uităm în presă, vedem numai dezastre și pe zona de biodiversitate, păduri, deșeuri, poluare, arderi necontrolate. Adică nu pare că ne-am încadra în standardele lor.
Ionuț Sorin Banciu: Există două paliere. Palierul legat de cadrul legislativ, care fiind deja cumva aliniat la standardele cele mai înalte ale Uniunii Europene, se aliniază implicit și la standardele OCDE. Pentru că între OCDE și Uniunea Europeană există un dialog constant, prezență la discuții, la dezbateri și așa mai departe. Și mai este partea de implementare, unde în nicio țară politicile de mediu sau implementarea politicilor de mediu nu e perfectă. Noi avem performanțe mai bune în unele domenii, mai slabe în altele. Managementul deșeurilor este încă o problemă, dar există un calendar, există planuri de acțiuni, sunt lucruri care s-au întâmplat, există niște decizii care s-au luat deja pentru a primi acest aviz. Unul dintre exemple este întârirea Gărzii de Mediu, tocmai pe partea de control la frontiere, știți că există tranzitul acesta de deșeuri, care sunt de fapt articole second hand. Un alt exemplu este întărirea Gărzii forestiere și indicatorii de performanță. Adică să spun, OK, am 200 de inspectori, dar prezența lor, a legislației și a lor, a redus infracțiunile? Și dacă performanțele se îndreaptă într-o direcție bună, OCDE e de acord cu aspectul acesta și ne spune, da, aveți legislație, ați întărit instituțiile de control, ne așteptăm ca lucrurile să meargă bine. Deci este o continuă îmbunătățire.
OCD nu cere să fim perfecți de la început
La fel cum nici Uniunea Europeană nu ne-a cerut să fim perfecți de la început. Dar ne-a spus: Acestea sunt standardele la care trebuie să vă aliniați. Vom urmări toate acestea, se fac rapoarte de progres, se fac recomandări. Am primit recomandări deja de la OCDE și pe politici climatice, și pe politici de mediu. Am avut ocazia să particip la acest proces, a fost, din perspectiva mea, cel mai interesant și atractiv proces de relații internaționale, dacă vreți, de pe vremea când coordonam activitatea aceasta la Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor. Este un proces în care ne îmbunătățim performanța de mediu, atât la nivel legislativ, cât și la nivel de implementare. Și ce este diferit la OCDE și ce mi-a plăcut mie în mod particular a fost faptul că standardele și obligațiile sau cerințele sunt ancorate în realitatea economică. Pentru că în lumea reală știi dacă o măsură pe care o iei, climatică sau de protejere a biodiversității, nu poate fi susținută economic. Sau dacă nu are suficient sprijin în termeni reali, dacă se poate face.
Pragmatismul acesta ajută un pic. Și ajută un pic inclusiv la a armoniza pretențiile, câteodată, prea ideologice ale Uniunii Europene, cu ceva mult mai pragmatic. Vă dau un exemplu concret.
Dacă interzicerea motoarelor cu ardere internă, care s-a discutat atât de mult la nivel european – din pachetul climatic FIT for 55 – și care acum se redezbate, nu poate fi susținută economic, ea poate fi amânată sau poate fi compensată cu alte măsuri. Sau un alt exemplu. Dacă vrem să înlocuim o substanță chimică dăunătoare și care creează probleme de sănătate, dar în același timp nu avem o alternativă mai bună, mai economică, trebuie să găsim niște măsuri de a atenua impactul.
De asta mi-a plăcut mie că standardele OCDE sunt ancorate într-o realitate. Pentru că dincolo de asta, apropo de schimbări climatice, dacă societatea, dacă oamenii nu pot susține taxarea carbonului în încălzire, că nu pot, nu se poate economic – te uiți la date sociale și economice și vezi că românii nu o să-și permită să plătească o taxă de carbon pe încălzire – vezi ce soluții alternative ai, vezi cum compensezi aceste costuri. Pentru că altfel oamenii nu le vor adopta. Și vom trăi într-o societate în care se acumulează tensiuni și, de fapt, obiectivele acestea care sunt clare și bune, să reducem emisiile, să protejăm biodiversitatea, să avem o agricultură în care folosim mai puține substanțe chimice, nu se vor realiza, pur și simplu pentru că oamenii nu și le vor permite.
România nu are o strategie de protejare a biodiversității
dinpădure.ro: Domnule Banciu, cât mai putem proteja noi biodiversitatea? Că stăm bine aici.
Ionuț Sorin Banciu: Aici este un subiect care încă se dezbate. Uniunea Europeană a venit cu o Strategie de protejare a biodiversității, care spune că ar trebui să includem în arii protejate 30% din teritoriul terestru și marin și să protejăm strict 10% din ambele categorii. La nivel european. Acum, România nu are încă o Strategie națională pentru protejarea biodiversității. Este o problemă pe care o avem. Pentru că întâi trebuie să ai o strategie, să spui cum vrei să faci, cu ce resurse, cine compensează proprietarii, ce presupune în costuri economice, sociale și de mediu această protejare, unde poți să o faci, cu ce sacrificii, și așa mai departe. Noi am plecat cumva invers.
Nu avem o strategie națională de biodiversitate. La minister m-am ocupat puțin, doar două săptămâni înainte să plec – pentru că era altcineva care se ocupa de subiectul acesta. În schimb, au venit cu un proiect finanțat din bani publici, din PNRR dacă nu mă înșel, prin care niște consultanți propun niște suprafețe. Dar sunt doar niște propuneri. Ori aici, consultarea comunităților locale, consultarea oamenilor care trăiesc în aceste arii protejate, este absolut esențială. Și aici am avut niște probleme uriașe, inclusiv la aderarea la Uniunea Europeană.
Ni s-a spus: Trebuie să faceți rețeaua Natura 2000. Am făcut-o, consultările au fost formale, oamenii n-au știut, toată lumea știa că nu se întâmplă nimic. Și într-adevăr, dacă trebuie să fim foarte pragmatici, Natura 2000 nu a impus niște restricții. Însă, a impus sarcini administrative, evaluări de impact.
Adică se creează niște costuri și niște sarcini administrative, atât pentru autoritățile statului, cât și pentru oameni, pentru proprietarii de pădure, pentru proprietarii de fânețe, că aici nu discutăm doar de păduri. Biodiversitatea din România e apreciată. Știți discuțiile cu regele Charles, care aprecia foarte mult biodiversitatea din pajiștile României. Și acolo, pentru că văd că în proiectul acesta, în draft, în hărțile pe care le-am văzut, se merge foarte mult pe pajiști și pe pășuni alpine, pajiști alpine și fânețe. Pentru că la păduri cumva e mai ușor de atins tinta de 10%, avem păduri virgine, avem suprafețe în parcuri naționale.
„În momentul când oamenii vor simți că sunt sprijiniți să protejeze ceva, o vor face”
Însă dincolo trebuie să le spui oamenilor că dacă vrei să protejezi strict o pajiște, el ce poate să mai facă acolo? Și dacă nu mai poate să mai facă nimic, cum îl compensez? Sau, nu știu, cum îl plătesc pe proprietarul de fâneață să o cosească, pentru că aici avem o mare problemă. Noi pierdem biodiversitate pentru că oamenii din zonele montane și nu numai nu mai gospodăresc tradițional aceste suprafețe. Ori le abandonează și ele se transformă în pădure, ori în loc de o fâneață apare o pășune și acolo se schimbă flora și speciile care trăiesc acolo. Deci trebuie să venim cu niște măsuri active. În momentul când oamenii vor simți că sunt sprijiniți să protejeze ceva, o vor face. Pentru că ei au știut să o facă, că de asta avem noi biodiversitate în România. Nu a fost un accident, sau că oamenii n-au făcut nimic și au lăsat natura în pace. Dimpotrivă, o avem pentru că am utilizat aceste peisaje rațional. Ne-am gândit și ce fac la anul, și peste cinci ani, și la ce las pentru urmașii mei.
dinpădure.ro: Sustenabil.
Ionuț Sorin Banciu: Sustenabil. Și atunci, noi trebuie să revenim la niște practici care nu mai sunt fezabile economic. Că la mine, la Zărnești, la poalele Pietrei Craiului, aproape nimeni nu mai cosește cu coasa. Și toate fânețele de la marginea pădurii se transformă în păduri. Și acolo pierdem biodiversitatea.
dinpădure.ro: Și nici măcar nu sunt păduri valoroase…
Ionuț Sorin Banciu: Și dacă ar fi… Și fânețele sunt valoroase. Acolo sunt specii de plante, de flori, sunt specii de fluturi, sunt insecte. Adică te uiți pe un metru pătrat de fâneată și vezi zeci de specii.
Ori în parcurile naturale din Franța, când le-am vizitat, erau două, trei specii. Lumea acolo se orientează pe profit.
dinpădure.ro: Primarii s-au opus vehement acestor zone de protecție strictă pentru că se gândesc la dezvoltare, se gândesc la hoteluri, pensiuni, vor să atragă creștere economică și nu poți să-i condamni.
Ionuț Sorin Banciu: Da, există mai multe modele de creștere economică. În unele zone poți crește economic făcând ecoturism, silvoturism. În alte zone nu pot să fac asta. De aceea cred că, principial, eu, de la centrul guvernului sau dintr-un minister, nu pot să impun unei zone, unei regiuni un anumit tip de strategie de dezvoltare. Ea trebuie consultată cu oamenii de acolo. Aici discutăm de o impunere a unor restricții, fără consultare, și normal că oamenii sunt reticenți. Pentru că știu din trecut ce s-a întâmplat.
Le-am recomandat celor care au făcut acest studiu, haideți să-l discutăm întâi în minister, haideți să vedem zonele sensibile și să pregătim o strategie de consultare, de comunicare, să le explicăm oamenilor ce se întâmplă, pentru că dacă nu, o vor respinge. Și asta s-a întâmplat. Nu sunt un proroc, dar știu reacțiile, pentru că n-am pierdut contactul cu oamenii de la firul ierbii.
În Țara Făgărașului vreau acum să dezvolt o teză de doctorat în care să propun o strategie de dezvoltare sustenabilă, care să țină cont și de nevoile comunităților. Pentru că dacă nu facem asta, nu o să păzească nimeni o suprafață de 200 și ceva de mii de hectare ca munții Făgăraș, trăgând doar o linie pe o hartă și spunând de mâine asta e protejată, gata. Pentru că oamenii vor trăi acolo, oamenii au terenuri acolo, oamenii sunt legați emoțional, spiritual, istoric, cultural de zonele acelea, le-au utilizat, unii mai bine, alții mai puțin bine, și le e foarte greu să accepte că vine cineva de la București, sau și mai rău, din afară a României, și le spune, știți? aici trebuie să fie un parc național.
dinpădure.ro: Conservation Carpathia, care a cumpărat cât? 27 de mii de hectare parcă.
Ionuț Sorin Banciu: Indiferent cum s-ar numi, indiferent cine, da, au cumpărat niște terenuri, e treaba lor să facă ce doresc cu ele. Primesc și compensație, apropo, de la statul român. Un aspect important. Dar, dincolo de asta, e normal să existe această frustrare.
Pentru că acest dialog nu există. Am văzut o consultare organizată de minister în care au chemat toți prefecții din țară. Nu poți să faci o consultare cu toată țara când te duci și împui niște poligoane și niște suprafețe de protecție strictă la mine în curte. Pentru că pe fiecare primar, pe fiecare reprezentant de comunitate, îl interesează ce e la el în curte.
„E bine ca dincolo de apetența pentru știri negative, să ne uităm și la ce s-a întâmplat bun în România”
dinpădure.ro: Haideți să revenim un pic la OCDE. Că știu că v-ați ocupat când erați secretar de stat la Ministerul Mediului. Acum s-a dat formal avizul pe Mediu, n-am văzut să pomenească cineva despre munca dvs. Așa era frumos.
Ionuț Sorin Banciu: Mi-ar fi plăcut, recunosc, să fiu acum, la final, la Paris în echipa care primește avizul. Pentru că am fost de multe ori acolo. Mi-aduc aminte când am susținut prima prezentare în Comitetul de Politici de Mediu. Eram acolo, susțineam prezentarea, răspundeam la întrebări cu o echipă lângă mine și în online erau zeci de oameni din ministere, din agenții, care erau gata să răspundă, pentru că trebuie să te prezinți frumos la OCDE. A fost o prezentare despre cum e România, cu toate avantajele și dezavantajele. O prezentare onestă și o invitație pentru statele membre OCDE să ne viziteze țara. A fost o discuție foarte deschisă în care am spus aici suntem, asta mai avem de îmbunătățit, dar ăsta e planul nostru și ne ținem de planul ăsta. Planul a fost făcut de mult. OCDE a urmărit realizarea planului. HG-ul de la Garda de Mediu, HG-ul de la Garda Forestieră, strategia zonei costiere, ce facem cu deșeurile. Un avantaj a fost introducerea SGR-ului, bineînțeles. Până la SGR aveam niște rate de reciclare derizorii.
Deci sunt niște lucruri care s-au întâmplat și cred că e bine dincolo de apetența pentru știri negative, să ne uităm și la ce s-a întâmplat bun în România. Pentru că dacă nu s-ar fi întâmplat ceva bun în România, nu ar fi fost ușor să primim acest aviz. Nu este doar aici, este și un aviz pe Comitetul de Chimicale, și unul pe Comitetul de Deșeuri.
Deci au fost trei linii mari, dar Comitetul de Politici de Mediu este cel mai puternic din OCDE pentru că sunt foarte multe instrumente. Degeaba ai 24 de avize și nu ai avizul 25, care e la Mediu și care înseamnă, nu știu, 45 de standarde. Deci este o mare veste.
Acum că oamenii uită fostele echipe, nu-i prima dată. Nu vreau să îmi facă nimeni osanale, chiar mă gândeam dacă să fac și eu o postare sau nu, cred că o să o fac. Dar să știți că oamenii care au fost acolo de la început m-au felicitat, chiar dacă n-au făcut-o public.
Unul dintre ei este colaboratorul meu, Luca Niculescu, secretarul de stat de la MAE, care era ambasador la Paris când am început aderarea și după care a devenit coordonatorul național al procesului de aderare. Eu comunic foarte bine cu Luca și m-a anunțat înainte să vină vestea oficială și m-a felicitat.
„Prin auditul Romsilva măcar o să avem niște date. Cu siguranță mai multe decât avem acum”
dinpădure.ro: Hai să mergem mai departe. Faceți parte, alături de încă câteva persoane, din acest grup de lucru al Coaliției de guvernare referitor la reorganizarea Romsilva. Avem în acest moment un proiect de HG care este pe circuitul interministerial. Înțeleg că sunt câteva avize date, dar mai sunt câteva care încă nu s-au dat. Și nu știm dacă se vor da. Pe de altă parte, avem un proces de audit intern demarat de Romsilva care va dura niște luni. Cum stăm în acest moment și ce ar urma?
Ionuț Sorin Banciu: Aș vrea, în primul rând, să separăm poziția mea de expert pe păduri de mandatul politic pe care l-am avut în acest grup de lucru.
Am susținut de la început că reorganizarea, chiar dacă pare că s-a desfășurat de mult timp și că se discută de ea de peste un an și jumătate, nu s-a schimbat fundamental. Este vorba despre o tăiere de număr de direcții și o reducere a directorilor care poate avea un impact financiar pozitiv. Dar, dacă ne uităm la Ordonanța 109, care a limitat salariul directorului general – și acum discutăm de date, nu sunt păreri personale, nu sunt păreri politice – sunt realități care s-au întâmplat în ultima perioadă. Deci primul impact pe care l-a avut Ordonanța 109 a fost așa: salariul directului general nu poate să fie mai mult de 3 salarii medii pe ramură. Asta înseamnă o reducere cu vreo 35% a salariului directorului general față de ce era.
Bineînțeles că asta se va duce în cascadă. Îmi închipui că un director de direcție silvică nu poate să aibă salariul mai mare ca directorul general, un șef de ocol mai mare ca directorul de direcție și așa mai departe, până la pădurar. Deci, dacă ne gândim la eficiență economică, la reducerea fondului de salarii, ea s-a rezolvat.
Aș fi preferat, că de-aia am și solicitat pe vremea când eram secretar de stat, să așteptăm acest audit. Că știam că e în contractare, noi l-am solicitat. Cred că un audit organizațional îți dă o analiză obiectivă pe procese, pe decizii, pe încărcare administrativă și îți dă și niște scenarii. Ar fi fost mult mai bine să așteptăm. A fost ce am susținut și în ultimul grup de lucru.
Mai așteptăm 3 luni, 4 luni, nu știu, până în martie, pentru că există un calendar și acolo și măcar avem niște date, cu siguranță mai multe decât avem acum.
Ce nu știm este dacă reducând numărul de directori, desființând niște direcții silvice, mutând oamenii în ocoale… nu știm în momentul ăsta dacă organigrama actuală ne permite absorbția acestor oameni. Deși s-a spus că nu pleacă niciun om.
Între timp, ordonanța de urgență a intrat în vigoare, șefii de ocoale au trecut pe contract de mandat cu indicatori de performanță. La directori încă nu s-a întâmplat nimic, au trecut și ei pe contract de mandat cu indicatori de performanță. Și ăsta putea fi un prim pas. După care trebuia pus și în HG. A fost o variantă care s-a discutat în grupul de lucru.
După care așteptăm auditul și facem și o reorganizare teritorial-administrativă. Trebuie să te gândești la regiuni, trebuie să te gândești la mai multe aspect. Unele direcții regionale, chiar dacă vor fi mai mari și vor avea un singur șef și nu cinci, nu vor putea avea aceeași performanță economică ca altele, pur și simplu, pentru că pădurile sunt diferite, obiectivele de management forestier la câmpie trebuie să fie să menținem pădurea sănătoasă în primul rând, că vedeți ce se întâmplă, că mor pădurile, adică sunt probleme semnificative. Dar nu a existat un acord pe ultima variantă, nu s-a dorit amânarea acestui proces. În consecință, doamna ministru, care este singura care poate susține la Comisia Europeană cum s-a îndeplinit jalonul, n-a fost de acord cu unele dintre propuneri și a decis să plece în avizare cu acest HG. Cam atât. Nu știu ce aș putea să spun altceva.
„Reorganizarea Romsilva nu se poate reduce la câți directori avem”
dinpădure.ro: Deci, în momentul acesta e nevoie de aviz de la Ministerul Justiției. Și de la alte ministere ale PSD. E un blocaj.
Ionuț Sorin Banciu: Principial, într-o coaliție, dacă stabilești că un subiect este atât de important că trebuie discutat, negociat… Până la urmă, fiecare partid are obiective politice.
Mie mi s-a reproșat inclusiv că nu mai vreau reorganizarea Romsilva. Și i-am reamintit doamnei ministru că eu am introdus reorganizarea Romsilva în PNRR și Strategia pentru păduri, și Codul silvic, și normele, și multe chestii, inclusiv banii ăia mulți, dintre care unii s-au absorbit, alții nu. Nu vreau să cred că e doar un joc de orgolii.
Mie îmi place să cred că sunt abordări diferite asupra aceluiași subiect care trebuie armonizate. Că asta înseamnă coaliție. Nu îți convine tot timpul… Tu vii cu niște idei, celălalt vine cu altele, dar asta înseamnă negociere. Cred că asta a însemnat, sau ăsta a fost scopul acestui grup de lucru.
„Dacă intrăm în paradigma că nimic bun nu poate să vină de la Romsilva, cred că-i o paradigmă greșită”
dinpădure.ro: Bine, dar spuneți-mi unde suntem acum? Așteptăm avizele? Așteptăm auditul?
Ionuț Sorin Banciu: Nu știu, eu nu aștept nimic. Eu cred că discuțiile din grupul de lucru s-au finalizat.
La ultima discuție s-a spus că va mai fi una la nivel politic. Că a fost sau nu a fost, nu vă pot confirma, cert este că HG-ul a plecat în avizare. Acum, dacă va primi avizele sau nu, nu știu. Dar riscăm să amânăm această reorganizare din motive de abordare politică diferită, pe viziuni diferite, și să ajungem tot în situația că să o facem prin martie-aprilie, după ce auditul se va finaliza.
Adică, din punctul meu de vedere, orice întârziere ne aduce mai aproape de termenul la care acest audit organizațional ne va putea pune pe masă niște date obiective, care sper că vor fi luate în considerare într-un HG consolidat, așezat. Pentru că degeaba s-a pierdut mult timp cu HG-ul ăsta, nu s-au făcut schimbări semnificative de la primele abordări până în prezent.
Pentru mine, ca specialist, nu poate o reorganizare a unei instituții atât de importante ca Romsilva, care administrează peste 4 milioane de hectare de pădure, cu 14.000 de angajați, cu niște obligații uriașe față de societate și cu niște așteptări uriașe din partea societății… nu se poate reduce doar la câți directori avem.
Pot să fiu de acord că mai puțini directori înseamnă costuri mai mici. Dar repet, când deja salariile vor trebui să fie reduse prin legea guvernanței corporative? Și nici măcar acolo nu s-a făcut un calcul. Bun, dacă se reduce salariul de director general, ce se întâmplă cu celelalte salarii? Poate că Romsilva a făcut aceste calcule. Dar Romsilva nu este în grupul de lucru.
dinpădure.ro: Da, ceea ce nu e în regulă.
Ionuț Sorin Banciu: Dar cred totuși că există dialog între minister și Romsilva. Sau sper că există. Dacă intrăm în paradigma că nimic bun nu poate să vină de la Romsilva, cred că-i o paradigmă greșită.
dinpădure.ro: Urmează un nou concurs, de data asta pe un mandat întreg, pentru postul de director general al RNP. Intenționați să vă depuneți candidatura?
Ionuț Sorin Banciu: Sincer, m-am gândit la asta. Nu m-am hotărât încă. Aș fi făcut-o poate cu inima deschisă dacă aș fi înțeles cum implementăm o reorganizare. Pentru că obiectivul principal al viitorului director general va fi să pună pe note această reorganizare. Pentru că un HG este o lege. Ea trebuie implementată. Ea trebuie discutată la nivel regional. S-ar putea să nu fie perfectă din prima. Să necesite ajustări.
Dacă va exista o viziune aliniată cu ce cred eu că ar trebui să se întâmple la Romsilva, s-ar putea să-mi depun candidatura. Dacă nu, nu văd sensul în a intra într-o competiție doar pentru a implementa o viziune care nu e aliniată cu viziunea mea. O viziune de reorganizare bineînteles în dialog cu partidele și cu ministerul.
dinpădure.ro: Da, dar vă vedem pe YouTube…
Ionuț Sorin Banciu: Da, interviurile pe YouTube sunt un lucru bun. Vor putea oamenii interesați de cine va candida să vadă prestațiile. Nu cred că e un lucru rău ăsta. Mie nu-mi e frică de YouTube. Mie îmi place să comunic. Cred că și pentru asta și merită să particip la o competiție. Îmi fac publicitate!
