În mediul silvic din România și nu numai, prof. univ. dr. Valeriu-Norocel Nicolescu este un nume de referință. De 30 de ani e cadru didactic la Universitatea „Transilvania” din Braşov, Facultatea de Silvicultură şi Exploatări Forestiere, Departamentul Silvicultură. Autor a numeroase studii, lucrări ;i articole, este implicat în proiecte de cercetare și este o prezență constantă la conferințele de specialitate, cu prezentări teoretice și practice.
dinpadure.ro: Suntem la început de an universitar. Ca peste tot, și la Brașov o parte dintre studenți au renunțat la facultate, inclusiv la Silvicultură. Ne-ați putea enumera câteva motive pentru care tinerii renunță?
Prof. univ. dr. Valeriu-Norocel Nicolescu: Fenomenul abandonului școlar/universitar se manifestă oriunde în lume, la diverse scări, iar motivele sunt multiple și variate.
Aș enumera doar câteva:
Orientarea profesională greșită, spre un domeniu în care nu se regăsesc. Fără să aibă vreo idee despre ce îi așteaptă la Brașov sau aiurea, constată curând după începerea anului universitar că nu le place ce trăiesc, ce învață și, evident, renunță…
Conștientizarea faptului că nu vor face față pretențiilor facultății, de la prezența fizică obligatorie la activitățile practice la cerințele examenelor.
Probleme de ordin financiar, care nu le permit să-și acopere cheltuielile cu cazarea, masa, transportul, viața în sine. O parte dintre studenți lucrează, iar o astfel de realitate creează probleme cu participarea la activitățile didactice obligatorii, cu pregătirea referatelor, proiectelor, examenelor.
dinpadure.ro: Dacă ar fi să faceți o comparație cu anul 2014, cum sunt studenții de azi?
Prof. univ. dr. Valeriu-Norocel Nicolescu: Așa cum era normal și de așteptat, studenții de astăzi sunt oglinda societății din anul 2024. O societate în transformare spre ceva ce nimeni nu poate prevede cu acuratețe și la care studenții zilei încearcă să se adapteze, adesea cu greutate. Și nu mă mir că sunt „pragmatici”, egoiști, tupeiști, superficiali, neinteresați de lectura profundă și cunoașterea autentică – văd ce se întîmplă în jur, se adaptează la o lume în care modelele oferite de societate sunt asemenea….
Evident că și noi, „însoțitorii” lor pe drumul cunoașterii, suntem obligați să ne adaptăm, însă în cadrele unor norme și reguli de educație și comportament pe care ambii parteneri – cadre didactice și studenți – trebuie să le cunoască și aplice riguros.
dinpadure.ro: E cunoscut faptul că absolvirea unei facultăți nu îți asigură automat un loc de muncă. Totuși, tinerii ingineri silvici nu ar trebui să caute atât de mult… Poate și de-asta renunță: după atâția ani de studii grele, știu că nu-și găsesc job.
Prof. univ. dr. Valeriu-Norocel Nicolescu: Problema găsirii unui loc de muncă, pentru toți absolvenții studiilor silvice din țară, este una complicată și cu șanse reduse de rezolvare pe termen scurt. Numărul absolvenților, la nivel național, este exagerat de mare, iar posibilitățile reale de angajare, acolo unde și-ar dori, sunt limitate. Ocoalele silvice de stat sau de regim, firmele de exploatare a pădurilor sau de amenajare a pădurilor, fondurile de vânătoare, alți beneficiari potențiali, nu au cum să absoarbă multele sute de absolvenți ai învățământului silvic de la noi. Iar proliferarea centrelor universitare care produc acești absolvenți la studiile de licență sau master nu a adus nimic bun în direcția creșterii calității lor profesionale, precum și a angajării lor în domeniul silvic, forestier, cinegetic, al spațiilor verzi etc…
dinpadure.ro: Ați participat recent la o conferință pe teme de regenerare, la OSR Zetea. Vecinii din Ungaria pun accent pe pădurile mixte.
Prof. univ. dr. Valeriu-Norocel Nicolescu: La conferința de la Zetea, colegii maghiari participanți sunt membri ai mișcării Pro Silva, care militează pentru o silvicultură apropiată de natură, în care pădurile amestecate, predominant cu specii autohtone și regenerate pe cale naturală, sunt o componentă majoră. Dânșii vin dintr-o țară cu cca 2,03 milioane ha păduri, unde salcâmul, specie alohtonă cultivată mai ales în arborete pure, este dominant (peste 450 mii ha), iar arboretele plantate sunt majoritare (79%). Silvicultura românească, unde speciile de foioase (predominant fagul și cvercineele) sunt dominante și apar mai ales în arborete amestecate, iar regenerarea naturală, din sămânță, este covârșitoare, este una apropiată de natură de multe decenii, fără a avea pretenția de a fi „botezată” așa. Deci, în România, în mod tradițional și oficial se urmărește instalarea arboretelor amestecate, fie regenerate natural, fie artificial, chiar și molidișurile plantate având în compoziție larice sau paltin de munte. Este un model de gospodărire a pădurilor legat, avant la lettre, și de nevoia de rezistență și reziliență a acestora la condițiile schimbărilor climatice anticipate.
dinpadure.ro: Pentru că tot vorbeam de Conferința de la Zetea, spuneau silvicultorii maghiari că la ei amenajamentul nu e „Sfânta Scriptură”, ci sunt recomandări. Ce ar însemna pentru pădurile din România să nu mai lucrăm după litera amenajamentului?
Prof. univ. dr. Valeriu-Norocel Nicolescu: Pe bună dreptate, colegii maghiari spuneau că, atunci când soluțiile tehnice propuse prin amenajament nu le sunt convenabile sau le consideră neadecvate, din diverse motive, în contextul local, pot să nu le respecte și să adopte alte măsuri. Mi se pare o soluție absolut naturală, pentru că silvicultorul local știe cel mai bine/mult mai corect decât amenajistul producător al acelui document, ce se potrivește zonei și arboretelor în care activează. În plus, o astfel de situație, de libertate decizională lăsată specialistului de teren, îl responsabilizează cu atât mai mult pe cel care nu respectă prevederile amenajamentului și lasă să se manifeste creativitatea respectivului specialist. E ceea ce lipsește adesea la noi – întrebați colegii de pe teren și se vor plânge de faptul că sunt simpli executanți ai unor prevederi impuse prin amenajament, cu un oarecare grad de libertate decizională, și nu creatori liberi. Iar noi cred că avem pregătirea teoretică și practică care ne-ar face capabili să nu greșim când ne-am „aroga” libertăți necesare…
dinpadure.ro: Sunteți un profesor ocupat, implicat și în câteva proiecte de cercetare. Ne puteți spune, în mare, despre ce proiecte e vorba?
Prof. univ. dr. Valeriu-Norocel Nicolescu: Ne-am convins, în decursul anilor, că un lucru esențial, care lipsește muncii noastre de cercetare, este validarea practică, pe scară de producție, pe diverse termene și în diverse locații, a cercetărilor proprii sau ale altor colegi cu preocupări similare, mai ales din spațiul geografic european. Așa că, de ceva ani, alături de colegi de la facultate și din ocoale silvice de stat sau de regim, care și-au exprimat interesul pentru o colaborare cu noi, lucrăm la instalarea și extinderea unei rețele de suprafețe experimental-demonstrative pentru lucrările de îngrijire și conducere a arboretelor (curățiri și rărituri) in toate formațiile forestiere din România. Iar discuțiile pe teren, adesea în contradictoriu, frecvent bazate doar pe experiențele locale, care apar atunci sau ulterior, ne confirmă repetat faptul că există o nevoie deosebită de comunicare, de schimb de experiență între colegi, indiferent că provin din mediul silvic public sau privat.
dinpadure.ro: Producătorii auto europeni au început să dea semne că nu pot respecta condițiile Green Deal când vine vorba despre scăderea emisiilor, deoarece vânzările de autovehicule electrice nu merg cum sperau. Sunt ținte clare, ce încep deja de anul viitor, iar nerespectarea lor vine cu amenzi uriașe. Green Deal a însemnat un punct de cotitură și putem spune că efectiv și-a propus să ne schimbe viețile. Dar odată ce se apropie primele termene, teoria nu se mai potrivește cu practica. Puteți să faceți un scurt comentariu pe această temă?
Prof. univ. dr. Valeriu-Norocel Nicolescu: Cred că ne era clar de la început că, într-o proporție covârșitoare, Green Deal-ul/Pactul verde european, cu toate componentele sale, se bazează pe dorințele birocraților de la Bruxelles, adesea exagerat de „verzi” și rupți de realitățile din diversele țări membre. A ajunge Europa primul continent neutru climatic până în 2050, a reduce cu cel puțin 55 % emisiile de gaze cu efect de seră până în 2030 față de 1990, sunt obiective politice frumoase, însă cu o doză ridicată de incertitudine. Iar protestele fermierilor din primăvara anului curent sunt o primă dovadă sugestivă că există probleme majore cu aplicarea acestui proiect pan-european.
Pentru forestierii de pretutindeni, EU Deforestation Regulation (EUDR), parte a Green Deal-ului, este o altă probă a faptului că există un ecart larg între dorințele politicienilor și aplicarea lor practică. Faptul că țări tropicale gen Indonezia și Malaezia consideră regulamentul ca o măsură protecționistă, care va exclude micii producători (ulei de palmier, spre exemplu) din țările respective la accesul pe piața europeană, că SUA, China, Brazilia, Australia critică EUDR, că Germania, prin vocea cancelarului Scholz, a cerut acum câteva zile amânarea intrării în vigoare a EUDR până la 1 iulie 2025, indică problemele acestuia.
dinpadure.ro: Sunt agenții economici din România pregătiți pentru EUDR? Credeți că noul Regulament chiar ajută?
Prof. univ. dr. Valeriu-Norocel Nicolescu: Nu știu dacă agenții economici de la noi sunt pregătiți pentru EUDR – doar ei, în activitatea practică zilnică, realizează implicațiile, inclusiv financiare, ale aplicării lui. Ce știu e faptul că, în spațiul european, există preocupări deosebite privind diversele probleme pe care, spre exemplu, EUDR le pune industriilor celulozei, hârtiei, tipografice la nivel continental. Probleme administrative enorme pe care le ridică, lipsa de transparență și informație din partea Comisiei Europene, posibilele interpretări ale Regulamentului, care nu asigură implementarea sa într-un mod sigur din punct de vedere juridic de-a lungul întregului lanț de aprovizionare, fac parte din acele probleme menționate…
dinpadure.ro: De ce mai sunt tăierile ilegale subiect și acum, după atâția ani de control strict? Sunt încă destule cazuri. E vorba de nevoia de bani sau unii sunt pur și simplu „născuți infractori”?
Prof. univ. dr. Valeriu-Norocel Nicolescu: Tăierile ilegale sunt un subiect de presă și nu numai pentru că, evident, există și la noi, ca oriunde în lume. Deloc însă la scara prezentată de mass-media, care reia obsesiv fake-news-uri gen cele trei hectare de pădure care dispar pe oră la noi ori cele 18 milioane m3 de lemn tăiate ilegal pe an. Din păcate, cum silvicultorii nu sunt deloc buni comunicatori, acestor informații false nu li s-a răspuns niciodată cu adevărat adecvat de către MMAP, ASAS, ROMSILVA, AAP, Progresul silvic, iar inerția lor este evidentă atât în mass-media (de la noi și din străinătate), cât și în rândul populației.
Eu am convingerea că România este țara europeană care a făcut cele mai mari eforturi pentru a reduce la minimum fenomenul tăierilor ilegale de arbori – nu cred că este cazul să explic ce înseamnă SUMAL 2.0, Inspectorul pădurii ori instalarea de mii de camere video în fondul forestier. E clar însă că vor exista în continuare tăieri ilegale de arbori pe scară mică, iar de hoți de lemne, care fac din așa ceva o ocupație profitabilă, nu se va putea scăpa niciodată. Iar cât timp peste trei milioane de familii, preponderent din mediul nostru rural, depind de lemn ca unică sursă de energie, pentru încălzire și gătit, lemn vândut legal cu prețuri enorme, față de puterea de cumpărare a unei populații sărace, să nu ne așteptăm că nu vor exista tăieri ilegale, ca și hoți de lemne…
Interviu realizat cu sprijinul Fundației Pădurea de Mâine
