Ocolul Silvic privat Zetea din județul Harghita administrează peste 21.000 de hectare de fond forestier. Fac asta investind constant și învățând zi de zi… Inginerul silvic Robert Andras ne-a oferit câteva detalii despre munca lor.
dinpădure.ro: A avut loc recent un instructaj al Gărzii Forestiere Naționale pe raza Ocolului Silvic Zetea. S-au testat câteva aparate de măsură și control și spuneați că aveți în plan să achiziționați si dvs pentru ocol. Mai exact pentru ce?
Robert Andras: Ocolul nostru va achiziționa niște scanere pentru a putea defini cantitatea de masă lemnoasă pe picior din pădure înaintea lucrărilor silvotehnice și după lucrările silvotehnice. Deci sunt o serie de date pe care le putem obține cu ajutorul scanării. Și vom avea două perspective: ce rămâne în pădure și ce iese din pădure. Pentru că din punct de vedere economic ne interesează ce a ieșit din pădure. Vom putem scana cantitatea de masă lemnoasă exploatată, adică vom putea obține date exacte despre cantitatea obținută după recoltare.
dinpădure.ro: Și acum nu aveți aceste date?
Robert Andras: Le avem, dar le avem estimate. Facem o estimare pe picior a cantității pe care dorim să o exploatăm, pe urmă facem o măsurare în depozitul primar. Dar e mai ușor să faci prin scanare și e mai exact.
dinpădure.ro: Cum veți achiziționa aceste scanere?
Robert Andras: Am accesat un proiect european. Și avem colegi care vor fi instruiți pentru a folosi aceste scanere.
dinpădure.ro: Pe lângă acest proiect, am auzit că mai pregătiți un proiect pe zona de ipide?
Robert Andras: Mai avem un proiect de cercetare, da. În zilele noastre, datorită schimbărilor climatice, în unele locuri ipidele au fost scăpate de sub control și dorim să înțelegem în ce condiții, când, în ce perioade, cum se modifică populația de ipide, cum se dezvoltă? Datorită cărei condiții de mediu?
dinpădure.ro: Auzim tot mai des de ipide, în multe zone.
Robert Andras: La noi nu aveam probleme, dar acum avem. Avem probleme mai ales în arboretele pure de molid care au fost plantate în anii 60, 70, 80, chiar în anii 90, mai ales cele care sunt în afara arealului. Dar și la cele care sunt în arealul lor natural. Și acolo sunt probleme datorită secetei prelungite. Trebuie să înțelegem mișcările populației de ipide și atunci putem preveni ca impactul lor să nu fie atât de însemnat.
Dinpădure.ro: Și ce înseamnă acest proiect de cercetare, concret? Acum avem niște cutii negre din plastic…
Robert Andras: Da, capcane feromonale. Detaliile le vom stabili împreună cu facultățile din Suceava și din Brașov – cum și unde vom instala aceste capcane.
dinpădure.ro: Care cum vor fi? Tot ca cele de acum?
Robert Andras: O parte, da. Restul vor fi instalate lângă niște mini-stații meteorologice. În jurul acestor stații. Numai că vor fi capcane feromonale automatizate, care ne vor furniza date exacte. Deci în momentul în care a intrat un gândac în capcană, numără automat. Ne vom putea da seama în ce condiție climatică se dezvoltă, cum se modifică populația. Vom instala aceste capcane în diferite condiții de relief și climatice. Vom vedea, asta trebuie stabilit cu domnii profesori, cam pe unde. Noi avem propuneri, dar vor veni ei și vom vizita locurile unde am propus noi și ei vor decide. Probabil anual vom instala undeva la 600-700 de capcane ca să avem niște date exacte.
dinpădure.ro: Aceste date vor putea fi considerate ca etalon și pentru alte zone din țară?
Robert Andras: Exact. Păi avem altitudinea de aici din Harghita, adică între 600 și aproape 2.000 de metri. Vedem ce rezultate vom avea, cele două facultăți vor prelucra aceste date și vor veni cu propuneri pentru alte zone cu molidișuri.
dinpădure.ro: Spuneți că putem preveni. Cum putem preveni? Că nu poți să te lupți cu clima, cu seceta? Ce poți să faci?
Robert Andras: Cu clima nu putem lupta, dar putem ține populația de ipide sub control. Există metode. Noi trebuie să știm unde se produce infestarea, care sunt zonele expuse, unde trebuie să fim foarte atenți. Și exemplarele infestate trebuie eliminate imediat, cojite, stropite, ca să nu se extindă. De scăpat, nu putem scăpa de ipide, dar nici nu dorim. Trebuie doar să limităm populația. Vedeți ce s-a întâmplat cu ursul pentru o decizie nefavorabilă, negândită. Cam așa e și cu alte specii. Pentru că în cele din urmă se produc atâtea pagube, încât nu vom avea suficiente resurse financiare ca să putem corecta ce am greșit. Rămânem cu și mai mult lemn, pentru că deja suntem cu stocuri peste tot, lemnul nu se vinde. Și e de calitate inferioară, dacă este infestat, nu mai are calitatea lemnului verde.
dinpădure.ro: Chiar așa, cum e piața lemnului?
Robert Andras: Cam greu. Noi depindem de industria construcțiilor și de industria mobilei. Dacă ei au comenzi și lucrurile merg bine, ne merge bine și nouă. Dacă nu, nici nouă… Nu putem spune că nu merge, datorită faptului că în zona noastră s-au dezvoltat și firmele private de prelucrare și de exploatare a lemnului Avem noroc cu aceste firme care în zonele noastre au accesat fonduri, s-au dezvoltat și au capacitatea de a absorbi cantitatea de masă lemnoasă a ocolului. Avem și lemn de foc, și pentru industria locală.
dinpădure.ro: Suntem într-o perioadă în care se vorbește mult despre reorganizarea Romsilva. Dar, ca efect, vedem mai puțini studenți, mai puțini elevi și mai puține clase la liceele silvice, unele chiar riscă să fie comasate cu alte școli… Deci, pe viitor, mai puțină forță de muncă specializată. Veți fi afectați și dvs, cei din ocoalele private.
Robert Andras: Toată ramura este afectată. Reclama negativă făcută de miniștri și preluată de opinia publică aici a dus. Tinerii nu mai vor să lucreze în domeniul silviculturii, cu toate că de silvicultori vom avea nevoie și în anii viitori. Cum putem să redresăm această meserie? Nu pot să îmi dau seama. Problema cea mare e că tineretul nu mai vrea, nu mai este atras. A fost toată ramura ponegrită, imaginea negativă a fost apoi preluată de ONG-uri și de opinia publică. Și nu răspunde nimeni pentru asta. Nu avem probleme în momentul de față, dar cu greu găsim colegi pe un anumit post. Trebuie să mergem, să ne interesăm, să „vânăm”…
dinpădure.ro: Să creșteți ofertea?
Robert Andras: Da, exact. E greu. Denigrarea ramurii a creat o mare problemă silvicultorilor.
dinpădure.ro: Ultima întrebare este legată de investițiile pe care le-ați făcut aici în dezvoltarea capacității de producție de puieți. Ați accesat fonduri prin PNRR. A fost și măsura DR24 pentru ocoalele silvice, dar am văzut că n-a avut mare succes. De ce?
Robert Andras: Dacă vorbim de DR24, acolo problema este că nu erau eligibile acele echipamente de care aveau nevoie ocoalele silvice. De exemplu, în silvicultură, cea mai mare problemă este deplasarea și transportul utilajelor de mână. În arboretele tinere se lucrează cu utilaje de mână, cu echipamente de mici dimensiuni care trebuie transportate, atât muncitorii, cât și utilajele. Motofierăstrău, motosapa, motocositoarea, toporul. Silvicultura și lucrările silvotehnice se fac prin tăiere, prin selecție. De la momentul plantației, care nu este prin tăiere, restul este numai tăiere. Eliminarea plantelor din jurul puieților se face prin tăiere. ARN-ul se face prin tăiere, degajările se fac prin îndepărtarea speciilor nadorite, curățirile se fac prin tăiere, răriturile se fac prin tăiere. Pentru un „laic” e un pic greu de explicat. Cum adică să dai o valoare mai mare unui arboret prin tăiere? E greu de digerat, de înțeles. Cu toată că silvicultura e atât de simplă încât e chiar greu de înțeles. Dar de la vârf, dacă așa vine mesajul, prin media… Vedem mereu în presă, pe la radio-uri, pe micile ecrane pe cei care ne conduc – între ghilimele – și mereu e tratată negativ silvicultura. Și apoi acest mesaj e preluat: „Am văzut la televizor”, „A zis ministrul”, „A zis secretarul de stat”, a zis nu știu cine. A fost „confirmat” de ONG-istul cutare. Ce să creadă lumea despre silvicultură, în aceste condiții?
dinpădure.ro: Revenind la DR24. Deci nu erau eligibile mașinile, camionetele?
Robert Andras: Nu. Iar noi aveam nevoie, de exemplu, și de o cisternă trasă de tractor pentru a căra apa în caz de incendiu, în caz de secetă la puieți. Dar ne-au zis că „ce e pe roată, nu e eligibil”. Pe urma am propus să avem niște semiremorci legate de mașinile de teren. „E pe roată, nu se poate”. Era eligibilă un fel de sacoșă – rezervor de 20 de litri. Un rucsac. Dar cum au crezut că poți căra în spate 20 de kg pe un traseu de 5 kilometri? Pentru că până acolo trebuie să ajungi cu o cantitate de apă mai mare și de acolo umpli rucsacul și te duci și încerci să oprești focul… Și, dacă tot discutăm despre asta, mai e o problemă care s-a produs cu noul Cod Silvic: Toată lumea poate să se plimbe în pădure și nu ai voie să întrebi Cine ești? Și Unde te duci? Vedem ce se întâmplă în vest. Incendii puse intenționat peste tot. Acest lucru se datorează accesului liber. Bine, unii turiști sunt de bună intenție, au grijă de pădure, de peisaj, cu ei nu e nicio problemă. Dar între ei se strecoară și alții, rău intenționați. Și cu legea asta am scăpat de sub control și treaba asta!
dinpădure.ro: Revenind la PNNR și ce ați făcut aici. Ați investit în pepiniere de produs puieți containerizați. Cum a mers? Ce sfat aveți pentru cei care ar dori să investească?
Robert Andras: Cei care au bani să investească. Problema este că trebuie să înveți din practică o mulțime de lucruri. Nu poți să înveți din cărți. Eu am citit toate cărțile posibile pe tema puieților containerizați, am studiat toată literatura de specialitate. Dar abia acum, după doi ani, am început să ne dăm seama cum se face.
dinpădure.ro: Spuneați că aveți și mic laborator de analiză a apei?
Robert Andras: Neapărat. Fără laborator, fără activități în laborator nu se poate face irigație. Pentru că este totul concentrat într-un recipient. Toata partea de nutriție, toate pesticidele, insecticide totul se face prin irigație. Cu dozatoare, cu sisteme de irigație automată. Apoi – aerisire automată, reglarea temperaturii. Totul trebuie să fie sub control. Ca să îți dai seama de cantitatea optimă de soluții din sistemul de irigație, în amestec, trebuie să știi când, cât, cum se pune față de creșterea momentului. De la semănat în primele 5 zile ce pui? În primele 10 zile ce pui? în prima lună după ce a răsărit ce pui? Cât, cum. Deci e complicat. Pentru că este efectiv ca o creșă. Am noroc că am niște colegi tineri care s-au implicat și după 2 ani, anul ăsta am văzut primele rezultate pozitive. Se pot vedea cu ochiul liber. Dar mai avem mult de învățat încă.
Am mai scris despre investițiile OSR Zetea AICI.
