Interviu. Laurențiu Ciornei, omagiu adus silvicultorilor români: „Apostolii pădurii”

Laurențiu Ciornei este doctor în economie și inginer silvic, președintele organizației Alianță Pentru Pădure și cercetător la Centrul de Studii și Cercetări de Biodiversitate Agrosilvică „Acad. David Davidescu”. Recent, el a publicat o nouă carte – a 15-a! – pe care a dedicat-o silvicultorilor români. Despre „Apostolii pădurii” și nu numai ne-a vorbit în acest interviu.

dinpadure.ro: Felicitări pentru noua carte, „Apostolii pădurii”! Cum a fost primită până acum, ce reacții ai?

Laurențiu Ciornei: Mulțumesc tare mult! Când publici o carte despre „Apostolii Pădurii” – despre cele mai importante personalități ale silviculturii din România – este, într-adevăr un eveniment. Am muncit mult, îndelung, iar reacțiile sunt, la unison, de bine. Asta mă bucură teribil, mai ales că nu a existat, până acum, o „colecție de seamă a silvicilor care au trudit pentru ca noi să avem pădurile de acum. Maiestoase și, mai ales performante!”. Am pus ghilimele pentru că altcineva apreciat asta, persoană, zic , foarte importantă.

dinpadure.ro: Cui se adresează cartea? Pentru că sunt acolo și noțiuni generale, dar și multe detalii de specialitate. Nu e, totuși, ușor de citit pentru cineva care nu are noțiuni minime de silvicultură.

Laurențiu Ciornei: Fizic, lucrarea a fost tipărită într-un tiraj limitat. Ca să nu cadă prea mulți din brazii sau plopii patriei! Am ales să dăruiesc această carte, tipărită, unde sunt densități de învățăcei în silvicultură, ecologie, management al mediului: școli gimnaziale, licee și universități. Plus, la toate bibliotecile cuvenite ale statului român. Începând cu 1 decembrie, acest an, lucrarea va fi disponibilă, integral, și online. Sunt și descrieri specifice silviculturii, probabil mai greu de înțeles pentru cei nefamiliarizați, dar ideea este să dezvăluim aspecte din viața silvicilor, astfel încât acestea să poată fi asimilate de cât mai multă parte a societății. Așa-zișii „ecologiști de tastatură” nu vor dori să priceapă mai nimic, pentru că ei au un „mandat”. Dar îmi doresc, și sigur avem o șansă, ca restul societății să înțeleagă faptul că silvicultura, „pădurăritul”, se face tare, tare greu. Pădurea trebuie îngrijită constant, non-stop. Nu există pentru niciun pădurar din România termen de weekend, sărbători legale, religioase și altele! Este gestiune deschisă, la cheremul tuturor, iar pădurarul trebuie să vegheze 24/7. Asta trebuie să înțeleagă românii și, este un vis de-al meu, să fie recunoscători pentru că avem cele mai minunate și valoroase (în special din punct de vedere economic) păduri din Uniunea Europeană. Iar acei „apostoli” au făcut asta! Ei au început și, repet, trebuie să le fim recunoscători!

inpadure.ro: Cum îți explici faptul că, deși avem atâtea facultăți de silvicultură, atâtea licee silvice, institut, regie națională, minister… NIMENI nu a fost în stare în 30 de ani să alcătuiască o bază de date despre acești oameni? În contextul în care, culmea!, absolut toată lumea e preocupată de păduri.

Laurențiu Ciornei: Mi-e rușine, de rușinea lor, să spun adevărul! Dacă vreți să-l spun, trebuie să găsim o altă ocazie. Și m-aș bucura, foarte mult, să fie și ei prezenți.

dinpadure.ro: Este extraordinar să vezi ce eforturi au făcut acești „apostoli”, cum le spui tu, câte decenii a muncit fiecare și ce moștenire uriașă ne-au lăsat. Avem și azi specialiști, dar e o problemă lipsa de comunicare. Sunt oameni care fac minuni, dar nu știe nimeni!

Laurențiu Ciornei: Într-adevăr, munca pe care au depus-o acei oameni este greu de citit chiar, darămite de făcut! Ei și-au dedicat efectiv viețile pădurii, biodiversității, naturii. Nu se știe astăzi cui să fim recunoscători, de exemplu, pentru Codrul secular de la Slătioara. Este un simbol al României și apare în mii de fotografii în mediul online, apare ca exemplu, apare menționat unde vrei și unde nu vrei. Dar nicăieri nu apare și numele celui care a luptat pentru conservarea biodiversității în România și de numele căruia este legat Codrul de la Slătioara – domnul Petre Antonescu. El a folosit pentru prima dată termenul de „monument natural” în literatura ștințifică românească. Un promotor al conservării și un profesor ilustru. Este un exemplu. Un alt exemplu este marele Constantin Bândiu, care a vorbit, printre altele, și despre valoarea spirituală a pădurii. A scris două lucrări originale – „Silvocalia” și „Silvosofia” – în care descoperim un gânditor care ne arată natura atât ca „operă de artă”, cât și ca adevărat balsam sufletesc. Sunt foarte multe de spus, de aceea a și apărut această carte. Pornind de la acești mari specialiști, concluzia mea e una singura: România are cea mai valoroasă biodiversitate din Uniunea Europeană și mă lupt să facem din asta un brand național. Cât despre lipsa de comunicare a celor de azi… o spun și eu tuturor de ani buni. Dar… silvicultorii sunt oameni ocupați, care nu au timp de stat la calculator sau pe telefon să se promoveze. Și mulți nici nu își doresc asta. În mod normal, ar trebui ca angajatorii lor să îi promoveze și să le promoveze munca, fie că sunt ocoale de stat sau private.

dinpadure.ro: Uite, eu te promovez pe tine! La ce lucrezi acum?

Laurențiu Ciornei: Împreună cu ceilalți prieteni din Alianță, în special cu Akis și Ana, încercăm să aducem soluții pentru îmbunătățirea potențialului ecologic și economic al parcurilor din București. Ca studiu de caz: Parcul Izvor. Ne dorim să facem acolo un loc special, Memorialul Uranus (cartierul care a fost demolat de Ceaușescu pentru a face loc Casei Poporului și celelalte construcții faraonice din împrejurimi), și trei ”arbori ai lui Ciornei” (instalații ca niște arbori, înalte de 30 de metri, de metal, „îmbrăcate” în plante care la nivelul superior vor avea o terasă, ca un fel de esplanadă, circulară pentru amintiri instagramabile. Și alte acțiuni/proiecte despre care aflați de pe site-ul nostru.

dinpadure.ro: Ce alte proiecte mai are Alianță Pentru Pădure?

Laurențiu Ciornei: Împăduriri la Pădurea Campionilor la Snagov, împreună cu minunații canotori, acțiuni de ecologizare în Pădurea Băneasa, mergem prin școlile din Ilfov cu noul Almanah al Mediului 2024/2025 (este cartea noastră de suflet pe care o scoatem anual). Și să fim sănătoși!

dinpadure.ro: Trebuie să te întreb: despre ce va fi următoarea ta carte?

Laurențiu Ciornei: Pădurea românească în cifre și litere.

Mai multe articole

1 COMENTARIU

  1. Întâmplător, am aflat recent că dr. Laurențiu Ciornei a publicat o carte, „Apostolii pădurii” (Editura Economică, București, 415 pag.), dedicată personalităților silviculturii românești, așa că mi-am procurat lucrarea în cauză și început să o citesc.
    Din păcate, lucrarea este pentru noi cel puțin dezamăgitoare, din multiple motive:
    1. Autorul își arogă primatul publicării unei astfel de lucrări, apărută în condițiile „… lipsei unei platforme dedicate care să documenteze și să prezinte în detaliu contribuțiiile lor și realizările lor remarcabile” (pag. 14), pe fondul „…absenței informațiilor despre silvicultori” (pag. 16), cartea fiind „… o bibliotecă de nume și fapte” (pag. 18). Din păcate, realitatea este cu totul alta prin faptul că, până în prezent, în țară au fost publicate cel puțin două lucrări de aceeași factură, cu un volum semnificativ de informații :
    – Voievozii pădurii (356 pag.), lucrare a ziaristului Emil Lăzărescu publicată la Editura Crăița Sudului din Craiova în anul 1996. Datorită festivismului său, NU vom face nici o referire la respectiva publicație.
    – Personalități marcante ale silviculturii românești. Viața și opera (470 pag.), scrisă de inginerul silvic și scriitorul maramureșean Nistor Ioan Bud și publicată la Editura Casei Corpului Didactic „Maria Montessori” din Baia Mare în anul 2004.
    Așa că, să afirmi, ca în cazul interviului publicat pe platforma dinpadure.ro, „… că nu a existat, până acum, o „colecție de seamă a silvicilor care au trudit pentru ca noi să avem pădurile de acum. Maiestoase și, mai ales performante!”, indică cel puțin ignoranță, dacă nu altceva…
    Pentru că răspunzând la întrebarea:
    dinpadure.ro: „Cum îți explici faptul că, deși avem atâtea facultăți de silvicultură, atâtea licee silvice, institut, regie națională, minister… NIMENI nu a fost în stare în 30 de ani să alcătuiască o bază de date despre acești oameni? În contextul în care, culmea!, absolut toată lumea e preocupată de păduri”, cu:
    Laurențiu Ciornei: „Mi-e rușine, de rușinea lor, să spun adevărul! Dacă vreți să-l spun, trebuie să găsim o altă ocazie. Și m-aș bucura, foarte mult, să fie și ei prezenți.”,
    Sunteți obligat să vă cereți scuze cel puțin celor doi autori citați mai sus pentru neadevărul flagrant…
    2. Lucrarea dr. Ciornei descrie viața și opera a 35 de personalități din domeniul silviculturii, prezentate în ordine alfabetică, de la Petre Antonescu la Ion Popescu-Zeletin. Prin comparație, lucrarea ing. Bud prezintă 92 de personalități din același domeniu, născute între anii 1818 și 1963, ierarhizate, în mod logic, după perioada în care au activat: între 1818 și 1900 (pionierii silviculturii românești), 1901-1918 (perioada premergătoare primului război mondial), după 1918 (perioada postbelică). Iar, dintre personalitățile incluse în cartea dr. Ciornei, doar șase (Constantin Bândiu, Ioan Blada, Petre Enculescu, Aurora Gruescu, Cristian D. Stoiculescu și Aurora Tomescu) NU se regăsesc în cartea ing. Bud, din diverse rațiuni. A NU îi include între personalitățile silviculturii românești și pe profesorii Nicolae R. Danilescu, Emil G. Negulescu, Victor Stănescu, Valeriu Dinu, Aurel Rusu, Theodor Bălănică etc, ca și pe inginerii silvici ori doctorii în Silvicultură Vasile Cotta, Nicolae Constantinescu, Alexe Alexe, Constantin Traci, Radu Dissescu, Ilie Decei ș.a. ni se pare cel puțin nedrept și anormal…
    3. Modul în care sunt „botezate” de către dr. Ciornei unele – multe – personalități silvice ni se pare penibil: Rostislav Bereziuc „a pus pe roate transportul forestier”, Filimon Carcea „a dorit amenajarea „codrului frate cu românul”, Nicolae Doniță este „semnul de carte”, Valeriu Enescu este „maestrul conservării fondului forestier”, Darie Parascan este „silvicultorul bun la toate”, Aurora Tomescu este „Doamna Profesor”, Ion Popescu-Zeletin este „silvicultorul care a descoperit cel mai înalt molid” ș.a.m.d! Iar – culmea ignoranței, dar și a lipsei de respect pentru cel mai important silvicultor din istoria românilor, profesorul Marin Drăcea -, acesta a fost redus la „cercetătorul care a învins seceta”! Nu mai este nimic de spus…
    4. Părți importante din lucrare – cazul „fotografiilor” dedicate prof. Marin Drăcea și dr. Ion (NU Ioan…) Vlad – , indică, prin materialul documentar folosit, necunoașterea, de către autor, a două lucrări fundamentale dedicate exclusiv celor două personalități și publicate sub îngrijirea acad. Victor Giurgiu:
    – Marin Drăcea. Opere Alese. Editura Ceres, București, 2005, 400 pag.
    – Ion Vlad. Opere alese. Regenerarea arboretelor. Editura Academiei Române, București, 2007, 372 pag.
    5. Celei mai importante lucrări din literatura silvică românească, monumentala „Cultura speciilor forestiere”, creație a prof. Atanase Haralamb care a alimentat generații întregi de ingineri silvici, cercetători și universitari, i-au fost dedicate 1,5 rânduri, care amintesc apariția cărții în trei ediții, în anii 1956, 1963 și 1967. În schimb și total nejustificat, „… una din cele mai semnificative contribuții ale lui Atanase Haralamb…” este lucrarea Cultura arbuștilor forestieri (1969)!
    6. Lucrarea conține numeroase inexactități, dintre care vom menționa câteva:
    – prof. Drăcea a scris cu acribie despre tratamentul tăierilor în ochiuri (progresive), creației a profesorului german Karl Gayer, însă ce dânsul a aplicat practic la Snagov și Ciolpani nu a fost acest tratament, ci metoda de refacere a stejăretelor prin semănături în ochiuri sub masiv (similar metodei lui Mortzfeld din Germania).
    – tăierile succesive (uniforme), dezvoltate de prof. german Georg Ludwig Hartig, au fost denumite inițial metoda reînsămânțării naturale și a răriturilor periodice, fără a avea ceva de-a face cu vreo „lămurire” (curățire), așa cum apare în textul lucrării analizate (pag. 318)!
    – cum poți interpreta „tăierea răsadurilor și plantarea răsadurilor” din paragraful dedicat dr. Ion Vlad?
    – Hans Carl von Carlowitz nu a fost un „economist și silvic saxon”, ci administrator de mine.
    – Georg Ludwig Hartig, poate cel mai important silvicultor din istoria omenirii, este creatorul răriturii de jos, al tăierilor succesive dar, mai ales, al principiului continuității (al raportului susținut). Despre ce principiu al „culesului rezonabil” este vorba (pag. 396)?
    – descrierea lui CDF Reventlow „uită” un aspect fundamental: contele Reventlow, fost ministru de stat/prim ministru al Danemarcei, a introdus noțiunea de răritură de sus (răritura daneză), cu care a gospodărit propriile arborete de fag.
    7. Un aspect foarte iritant în plan personal este faptul că autorul a folosit în text, fără vreo citare, pagini întregi din lucrări ale subsemnatului. Este cazul textului de la pag. 22, 34-35 și, extrem de supărător, 387-389; în ultimul caz, au fost copiate inclusiv citările din suportul de curs de Silvicultură I, utilizat pentru predarea studenților în anul II ai facultății de profil de la Brașov. Parcă așa ceva se numește plagiat, nu?
    8. În fine, sperăm că sintagma „silvic/silvici” să dispară din vocabularul altor cărți de silvicultură; noi suntem silvicultori, NU silvici. Da, în limba engleză se folosește „Silvics of…”, însa aceasta înseamnă cu totul altceva… Așa este și cazul „copacilor”, al „defrișărilor ilegale”, de care lucrarea abundă…
    Pacat de hartie…
    Prof.dr.M.Sc.ing. Valeriu-Norocel Nicolescu

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.