Întrebări și răspunsuri despre reintroducerea elanului în România

Romsilva anunța, acum câteva zile, că patru exemplare de elan au fost aduse în Parcul Vânători Neamț. Un moment istoric, au spus ei. Vestea a generat însă întrebări. Unele legitime. Care e logica? Au fost consultate comunitățile? Plus detalii despre fonduri. Am preluat întrebările și comentariile cititorilor noștri și le-am transmis mai departe celor implicați în „povestea elanului”. Am primit detalii de la dl. conf. univ. dr. ing. Gabriel Dănilă, de la Facultatea de Silvicultură Suceava.

Redăm întrebările și răspunsurile.

dinpădure.ro: Au fost consultate comunitățile înainte de introducerea elanilor?

Conf. univ. Gabriel Dănilă: A fost întocmit un chestionar, după toate rigorile statistice, întocmit pe baza vastei experiențe câștigate cu reintroducea zimbrului. Chestionarele au fost distribuite fizic (nu online!) cetățenilor din comunitățile locale și nu numai. Urmează prelucrarea datelor și analiza răspunsurilor care fac obiectul unui raport preliminar.

dinpădure.ro: Dar ați adus elanii înainte de a vedea ce au răspuns oamenii?

Conf. univ. Gabriel Dănilă: Întâi vor fi doar în de captivitate. Vor putea fi văzuți de publicul larg în semiliberate, după ce trece perioada de carantină. Nu li se va da drumul în libertate imediat. Să vedem cum reacționează, cum se adaptează, cum se simt, cum mănâncă etc. Se vor face niște rapoarte clare. Se vor analiza și chestionarele.

dinpădure.ro: Cum răspundeți la acuzația că „se fură sub sloganul biodiversității”?

Conf. univ. Gabriel Dănilă: Proiectul este finanțat integral de Fundația OMV Petrom, deci nu fură nimeni nimic de la nimeni și nu se cheltuie bani din fonduri europene sau de la bugetul de stat. Toate cheltuielile se fac în baza unor devize, acte contabile, procese verbale etc. Se utilizează aparatele și echipamentele aflate în dotarea Parcului Vânători Neamț și a Facultății de Silvicultură (drone, camere cu termoviziune fixe sau mobile, aparate foto sau de filmare, binocluri, laptopuri și programe specializate pentru interpretarea datelor etc.).

Nu se fură absolut nimic, ba chiar dimpotrivă, datorită pasiunii și interesului celor implicați, de multe ori se cumpără unele materiale în regim de urgență, cheltuiala fiind suportată din propriile buzunare… Fiind un proiect de noutate absolută, nu s-au putut prevedea dinainte toate necesarele, iar unele achiziții nu suferă amânare sau nu este timp pentru a se parcurge traseului contabil…. și se folosesc venituri proprii ale cercetătorilor.

dinpădure.ro: Este adevărată fraza: „Nu e potrivit habitatul de la noi pentru elan, altfel n-ar fi dispărut de aici”?

Conf. univ. Gabriel Dănilă: Preambul. Elanii au fost prezenți și pe teritoriul actualei Românii. Cărturarul Gaspar Heltai, pe la 1575, pomenește de existența în Transilvania a unor mari erbivore precum „boi comaţi, cai sălbatici şi elani”. Câteva decenii mai târziu, geograful italian Giovanni Antonio Magini  menţiona: „Transilvania are codri mari şi păduri nesfârşite unde trăiesc multe animale sălbatice, între care şi elanii”.

Cea mai elocventă lucrare științifică în care este atestată prezența elanului în fauna României este în Descriptio Moldaviae elaborată de către Dimitrie Cantemir, la solicitarea Academiei Regale de Științe din Berlin. Lucrarea menționează „plotunii”  descriși ca animale mari în pădurile Moldovei (de exemplu, pe malurile Nistrului) – probabil exemplare provenite din populațiile nord-est-europene. În cronici și lucrări istorice se menționează termenul „plotun” ca denumire populară pentru elan în zonele moldovene și carpatic-subcarpatice. De altfel, lângă comuna Vânători Neamț este o localitate care se numește Pluton ceea ce atestă, în plus, că au existat elani în zonă

Diverse alte cronici și literatura etnografică evocă prezența „plotunilor” în folclor, toponimie și documente mai vechi, sugerând răspândirea speciei până în secolul XVIII și chiar mai devreme, înainte de dispariția sa din fauna sălbatică a țării noastre.

Mai recent, în anii 1985 – 1986 a existat un mic grup de elani în zona Șendriceni – județul Botoșani, fiind înregistrați în fișele de evaluare a vânatului. 

De asemenea, în județul Iași, în februarie 2024 au fost filmați doi elani în zonele Hărmănești și Bahlui. Ultimele noutăți cu privire la prezența elanului în România sunt din anul 2025, în septembrie în județul Botoșani și decembrie în județul Hunedoara.

Răspuns. Da, elanul a dispărut, în primul rând din cauza modificării habitatului prin fragmentarea folosințelor, dar și a vânătorii. La vremea respectivă, nu existau programe de protecție, îngrijire și ocrotire, sau de monitorizare.

Pe de altă parte, habitatul oferit de pădurile nemțene din Parcul Vânători este optim pentru elan. Din acest motiv, acest demers ambițios se justifică. În momentul de față, mecanismele și pârghiile legislative, precum și tehnicile de management, aparatura și tehnologia oferă șanse revenirii elanului pe terenul pierdut.

dinpădure.ro: Până la urmă, care e logica aducerii acestor elani?

Conf. Gabriel Dănilă: Să vă aduc câteva argumente și explicații.

Pentru cel mai mare mamifer terestru al Europei – zimbrul, odată dispărut din libertate, cooperarea internațională a fost determinantă pentru creșterea numerică a speciei și revenirea acesteia în sălbăticie. Într-o postură similară s-ar putea afla elanul, specie care există în libertate în Europa și are tendința de a se extinde către sudul continentului. E drept că efectele schimbărilor climatice, așa cum le percepem acum, caracterizate prin creșterea temperaturilor și distribuția inegală a precipitațiilor, ar putea pune sub semnul întrebării, fără a exclude, existența unor habitate favorabile pentru elan, cunoscut îndeobște ca o specie care nu este adaptată temperaturilor ridicate.

Parcul Natural Vânători Neamț este singurul din România care, prin planul său de management, și-a asumat „reintroducerea marilor erbivore sălbatice, dispărute din fauna României”.

Pentru cele ce vor urma în România, privitor la elan, s-a găsit încurajare, peste ani, în rândurile scrise de Prof. univ. dr. Emil Botez, membru corespondent al Academiei Române, în 1937: „Ce ar fi, dacă şi noi am concepe ideea conservării naturii mai temeinic de cum ne-am străduit până acum? Ce i-ar strica poporului şi statului român, dacă ar înființa un parc drept rezervaţiune naturală într’o regiune mai puţin populată şi puţin accesibilă culturii (adică pustiirii)? Şi ce ar fi, dacă în ea am reintroduce zimbrul şi elanul, precum au trăit aceste animale acolo nu tocmai de mult?”

Reducerea masivă a biodiversității la nivel global, datorată activităților umane, a făcut ca reintroducerile şi repopulările să devină instrumente importante pentru refacerea populaţiilor de specii amenințate. Importanța acestora a crescut, mai ales că, pe lângă efectele certe asupra biodiversității, aceste inițiative au atras în mod constant atenția publicului, mai ales în cazul unor specii emblematice.

Aducerea lor din țări europene a fost posibilă datorită Fundației pentru Dezvoltarea Societății Civile, Fundației ProPark și Fundației OMV Petrom, Asociația de Ecoturism din România, ACDB și Asociația Mioritics  care continuă programul „Verde pentru viitor”, un program dedicat conservării biodiversității și dezvoltării sustenabile a comunităților locale în ariile protejate din România.

Un astfel de demers, de lansare în libertate deplină, se realizează doar cu acceptul forurilor superioare și al Academiei Române.

Pe parte de studiu și cercetare științifică, alături de profesioniștii de la PNVNT sunt implicați specialiștii în cinegetică și biodiversitate de la Facultatea de Silvicultură din cadrul Universității ”Ștefan cel Mare” din Suceava, precum și studenți.

Proiectul vizează, pentru început, studierea celor patru elani sosiți, într-un țarc de carantină de cca. 1 ha. Aici sunt deja monitorizați permanent de către personal tehnic și cercetători, pentru cel puțin 30 de zile. În acest sens, au fost montate în țarcul de carantină și 5 camere de filmat care acoperă toată suprafața în care se mișcă elanii.

Urmează eliberarea lor într-un țarc  mai mare de cca. 3 ha unde se vor continua observațiile cu privire la comportamentul celor patru exemplare.

Observațiile etologice se fac în baza unor fișe complexe în care sunt notate absolut toate detaliile comportamentale cu privire la modul de hrănire, de explorare, de socializare, de adăpare, de odihnă și somn etc. Se utilizează atât observațiile directe cât și înregistrările de pe camere.

Ulterior, elanii vor avea acces într-un țarc de aclimatizare, mult mai mare, de cca. 90 ha. Monitorizarea lor va continua utilizând tehnologie de ultimă generație – drone, camere cu termoviziune, transmițătoare etc.

În funcție de rezultatele cercetărilor care au o durată de cel puțin un an, se vor face recomandări – dacă și în ce condiții pot fi lăsați în libertate deplină.

Fiind un proiect pilot nu doar pentru România, nu ne putem hazarda în a anticipa rezultatele.

Așadar, răspunsul se regăsește în răspunsurile de mai sus: rațiuni ecologice, rațiuni estetice, rațiuni culturale și de educație, rațiuni economice care privesc comunitățile locale (educație, turism, HORECA, locuri de muncă, micile meșteșuguri, tradiții, promovarea zonei și a României, creșterea biodiversității etc.).

Rațiuni ecologice. Elanul are un rol ecologic complex: reglează comunitățile de plante, stimulează biodiversitatea, contribuie la ciclul nutrienților și susține relațiile prădător–pradă. Toate aceste funcții evidențiază importanța sa ca specie-cheie în ecosistemele forestiere boreale și temperate. Prin efectele lor asupra vegetației, asupra deschiderii coronamentului și asupra ciclului nutrienților, elanii acționează ca veritabili „ingineri ai ecosistemului”. Prezența sau absența lor poate genera efecte în cascadă, influențând biodiversitatea, compoziția pădurilor și funcționarea ecosistemelor.

Elanul este considerat o specie-umbrelă, întrucât conservarea sa implică protecția întregului lanț trofic: de la vegetație până la prădători(Linnell, J. D. C., & Zachos, F. 2011).Elanul reprezintă un indicator ecologic, prezența sa reflectând starea sănătății habitatelor forestiere și umede.

Pentru curiozitate:

Efectele economice datorate prezenței elanului (anual):