Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor a elaborat un act normativ prin care protecția pădurilor intră într-o etapă mai riguroasă prin noile norme tehnice care aduc reguli mai clare de monitorizare, raportare, prevenire și intervenție față de vechiul Ordin 454/2003.
Practic, s-a plecat de la proiectul SIPOCA demarat de INCDS „Marin Drăcea” încă din anul 2019. S-a creat un grup de lucru cu profesori universitari și specialiști și s-au eficientizat vechile reguli. Pentru că eram deficitari la raportări și aveam o serie de reguli inutile.
Normele pe care le avea România în domeniul protecției pădurilor erau din 2003. Prin urmare, era firesc să fie actualizate, după 23 de ani. Mare parte din proceduri sunt aceleași pe care silvicultorii le fac zi de zi. „Nu sunt schimbări revoluționare. Specialiștii noștri nu vor avea probleme în a le implementa. E bine că s-au actualizat și le vom pune în aplicare”, a declarat pentru dinpădure.ro directorul Direcției Fond forestier din Romsilva, Octavian Anghel.
„Protejarea pădurilor împotriva factorilor biotici și abiotici a devenit o prioritate, în contextul schimbărilor climatice care intensifică fenomenele meteorologice extreme și riscul apariției unor specii invazive. Dezechilibrarea ecosistemului forestier afectează vitalitatea arborilor, impunând integrarea măsurilor de protecție în ansamblul lucrărilor de gospodărire a pădurilor. Cunoașterea aprofundată a factorilor vătămători permite adoptarea unor măsuri oportune de prevenire și combatere”, se arată într-un comunicat al ministerului.
Noile Norme tehnice pentru protecția pădurilor stabilesc cadrul tehnic și juridic referitor la măsurile de protecție a pădurilor împotriva factorilor vătămători.
Principalii factori vătămători din pădurile României sunt de natură biotică – agenți fitopatogeni, organisme nevertebrate și vertebrate, și abiotică – vânt, depuneri de zăpadă/gheață, temperaturi extreme, secetă, inundații, poluare.
Semnalarea apariției/evoluției factorilor vătămători reprezintă acțiunea prin care pădurarul titular de canton informează conducerea structurii silvice care asigură administrarea sau serviciile silvice despre apariția sau evoluția unor factori vătămători în suprafețele de fond forestier național sau de vegetație forestieră din afara fondului forestier național, pentru care se asigură administrarea sau servicii silvice, după caz. Semnalarea poate fi făcută și de restul personalului silvic în timpul desfășurării altor activități tehnice în teren.
Ce schimbări aduc noile reglementări?
- Raportare rapidă – apariția factorilor vătămători și efectele produse de aceștia trebuie semnalate în maximum 24 de ore și urmărite periodic.
- Localizare GPS – focarele și suprafețele afectate sunt identificate precis, pentru intervenții mai eficiente.
- Evaluare unitară a pagubelor – folosind grade clare de infestare, infectare și vătămare.
- Monitorizare dedicată pentru gândacii de scoarță – cu evidențe speciale, hărți și planuri tehnice de intervenție.
- Adaptare la riscurile climatice – seceta, furtunile, zăpada, temperaturile extreme și speciile invazive sunt integrate în monitorizare și planificare.
- Măsuri integrate de protecție – prevenirea și combaterea se fac diferențiat, prin metode silviculturale, biologice, mecanice și chimice.
- Digitalizare și trasabilitate – sunt introduse formulare noi, raportări clare și un sistem informatic pentru gestionarea protecției pădurilor.
- Definire mai riguroasă a factorilor vătămători – aceștia sunt prezentați mai detaliat, iar speciile protejate prin legislația europeană și națională nu mai sunt tratate ca „dăunători”.
La acest punct, de exemplu, există specii protejate la nivelul Uniunii Europene și care în România figurau până acum ca „dăunători”.
Toți proprietarii și/sau administratorii de terenuri din fondul forestier național și din vegetația forestieră din afara fondului forestier național au obligația de a aplica măsurile de protecție a pădurilor, în scopul de a asigura o stare de sănătate corespunzătoare a culturilor și arboretelor.
Anual, ocoalele silvice au obligația de a întocmi un raport privind starea de sănătate a pădurilor, pe care îl transmit gărzilor forestiere până cel târziu la data de 15 februarie a anului următor. Gărzile forestiere vor întocmi un raport privind starea de sănătate a pădurilor pentru fiecare județ arondat, care va fi trimis gărzii forestiere naționale până cel târziu la data de 15 martie. Garda Forestieră Națională va întocmi, la rândul său, anual, raportul privind starea pădurilor României.
Prevederile Normelor privind protecția pădurilor împotriva bolilor și dăunătorilor se detaliază în „Ghidul privind protecția pădurilor împotriva bolilor și dăunătorilor”.
Evacuarea, transportul și prelucrarea urgentă a lemnului doborât
Documentul publicat în Monitorul Oficial are 199 de pagini și stabilește cadrul tehnic și juridic referitor la măsurile de protecție a pădurilor împotriva factorilor vătămători.
Un exemplu:
Lemnul rezultat din doborâturi de vânt, necolonizat de insecte, se poate proteja împotriva infestării fie prin acoperirea stivelor cu plase impregnate în insecticide, fie prin scufundare în apă sau prin udarea cu aspersoare.
Lemnul de rășinoase care rămâne în pădure mai mult de o lună în perioada de primăvară și vară trebuie să fie cojit, iar vârfurile și ramurile groase trebuie mărunțite și împrăștiate, pentru a se usca cât mai rapid, dacă nu se scot din pădure pentru valorificare.
În arboretele cu arbori debilitați, colonizați de dăunători secundari, aceștia trebuie căutați și scoși din pădure pe tot parcursul anului, la intervale de timp adaptate la biologia diferitelor specii de insecte care au colonizat arborii respectivi.
În arboretele de rășinoase, arborii depistați ca fiind infestați trebuie să fie tăiați și cojiți sau scoși din pădure, în afara zonei de pericol, în 2-3 săptămâni de la observarea primelor intrări de gândaci în scoarță. Arborii care au insecte sub scoarță trebuie scoși cu prioritate, înaintea celor deja părăsiți de insecte.
Colonizarea lemnului doborât începe imediat după doborâtură, sporii fungici fiind omniprezenți în litieră și pe resturile lemnoase. Atâta timp cât arborele păstrează parțial legătura cu solul, lemnul rămâne umed, iar scoarța intactă întârzie pătrunderea miceliului, însă arborii doborâți devin rapid vulnerabili și sunt infectați masiv încă din prima vară.
Limitarea pagubelor se bazează pe acțiune rapidă: evacuarea, transportul și prelucrarea urgentă a lemnului doborât, prioritar pentru arborii rupți sau cei care prezintă semne de infectare. Se recomandă tratarea lemnului în timpul secționării cu fungicide biologice sau chimice, precum și stimularea ciupercilor concurente ne-xilofage precum Schizophyllum commune, pentru a întârzia instalarea patogenilor agresivi. Metoda secționării parțiale a arborilor doborâți, pentru accelerarea deshidratării și reducerea infecțiilor cu gândaci de scoarță și ciuperci xilofage, este eficientă în doborâturile masive. Eficiența crește dacă măsurile sunt combinate cu tratamente antifungice aplicate simultan cu fasonarea.
Gândacul de scoarță
Combaterea integrată a populațiilor de gândaci de scoarță – Măsuri silviculturale. Aplicarea principiilor silviculturii apropiate de natură sporește vitalitatea arborilor și stabilitatea arboretelor, reducând vulnerabilitatea la atacurile gândacilor de scoarță.
Aceasta presupune:
- alegerea speciilor de arbori și a proveniențelor în concordanță cu condițiile staționale;
- promovarea amestecurilor și structurilor apropiate de cele naturale; promovarea consecventă a speciilor de amestec, a arbuștilor, a florei erbacee și a marginilor de pădure bogate în specii pentru consolidarea complexului trofic al dușmanilor naturali;
- aplicarea la timp a lucrărilor de îngrijire;
- utilizarea de tehnologii de exploatare care protejează arborii rămași și solul, precum și reducerea ciclului de producție la arboretele de rășinoase inadecvate stațional, pentru a reduce riscul doborâturilor de vânt și a atacurilor de gândaci de scoarță.
Când arborii sunt atacați de gândacii de scoarță, intervenția trebuie să aibă loc în primele faze ale colonizării pentru a înăbuși înmulțirea locală, în acest sens, îndepărtarea resturilor de exploatare fiind esențială.
Măsuri:
- pentru stabilirea perioadei de efectuare a tăierilor în pădurile cu rășinoase, indiferent de tipul lor, se vor lua în considerare perioadele de zbor și dezvoltarea gândacilor de scoarță;
- programarea tăierilor în septembrie-noiembrie, ca resturile să se usuce și să devină neatractive pentru insecte în primăvara următoare;
- se interzice menținerea în pădure sau în depozite a lemnului de rășinoase necojit, între 1 aprilie–1 octombrie;
- evacuarea din pădure a lemnului neatacat înainte de începerea zborului de primăvară al gândacilor și depozitarea la o distanță de cel puțin 500 m (preferabil peste 1 km) față de orice pădure de rășinoase, în teren deschis sau în arborete de foioase.
E nevoie de corelarea cu alte reglementări
O problemă semnalată de specialiști este cea referitoare la arborii – cursă. Noile norme statuează: „Arborii selectați a fi instalați ca arbori cursă sau utilizați ca arbori de control, vor fi încadrați ca produse accidentale și vor fi exploatați cu prioritate, la momentele oportune, pentru a preîntâmpina apariția unor focare de înmulțire în masă a dăunătorilor”. Numai că aici e nevoie de modificarea Regulamentului de punere în valoare. Întrucât, în practică, la emiterea unui APV, cei de la Gardă nu dau curs solicitării, pe motiv că arborele este „viu” și „verde”. Chiar dacă e infestat deja. Cei din Romsilva spun că aici „sunt legați de mâini” și trebuie modificat regulamentul.
„Normele oferă cadrul legal pentru corelarea cu alte regulamente. Cât timp e colonizat, un arbore trebuie extras, chit că e verde. Trebuie evacuat de urgență”, explică unul dintre coordonatorii grupului de lucru pentru dinpădure.ro.
Protecția față de animale
Cele mai importante mamifere erbivore care produc vătămări prin consumul de frunze, lujeri, scoarță, flori și fructe/semințe sunt căpriorul – Capreolus capreolus, cerbul carpatin – Cervus elaphus, cerbul lopătar – Dama dama, la care se adaugă, în anumite condiții, muflonul (Ovis ammon musimon) și mai rar alte specii (elan, zimbru – cu impact local).
La nivel local pot provoca pagube foarte puternice iepurele de câmp (Lepus europaeus) și iepurele de vizuină (Oryctolagus cuniculus).
De asemenea, animalele domestice (capre, oi, vaci – uneori cai) pot afecta plantațiile și regenerările tinere, atât prin consum, cât și prin călcare și tasarea/frământarea solului pe poteci sau în terenuri umede.
Abordarea recomandată este una integrată, care combină:
- reglarea densității vânatului la niveluri optime (evaluare corectă, planuri reale de recoltă, structură adecvată a populațiilor),
- îmbunătățirea condițiilor de hrănire (suprafețe speciale de hrănire – fânețe/ogoare, plantarea de specii hrănitoare, conservarea speciilor fructifere, hrănire suplimentară rațională iarna),
- asigurarea liniștii în teren (zone de liniște, limitarea deranjului, organizarea lucrărilor silvice astfel încât să evite perioadele sensibile),
- măsuri de distragere (oferirea de hrană preferată, ogoare de hrănire, doborârea controlată de arbori pentru cojire/roadere în zonele de iernat),
- protecție tehnică a vegetației – mecanică și chimică. Pentru protejarea vegetației forestiere împotriva roaderilor, se vor face împrejmuiri ale zonelor vulnerabile (plase, garduri – inclusiv electrice pe durate limitate) sau puieții se vor proteja individual (lână/spirale/tuburi). Protecția chimică a culturilor se face prin utilizarea de repelente pe bază de miros/gust (aplicate pe puieți prin ungere, stropire etc.). Pentru evitarea cojirilor se aplică mai rar protecții extinse (costuri mari), dar pot fi eficiente utilizarea în jurul arborilor vulnerabili a mantalelor verzi/uscate din ramuri sau utilizarea de produse repelente.
Măsuri contra păsărilor
Depistarea atacurilor în culturile forestiere se bazează pe observarea prezenței păsărilor în zonă și, mai ales, pe vătămările constatate (semințe scoase, fructe sau conuri consumate, puieți afectați). Intensitatea atacului se cuantifică prin procentul semințelor, al fructelor (conurilor) și/sau al puieților afectați, indicator care permite aprecierea rapidă a gravității și a necesității intervenției.
Prevenire și combatere. Măsurile de combatere integrată sunt relativ restrânse, accentul fiind pus pe protecții directe și descurajare. Preventiv, se recomandă măsuri fizico-mecanice precum protecția solului cu folii și protecția spațiului de cultură cu plase, care reduc accesul la semințe sau puieți; se pot utiliza și „sperietori moderne” pentru îndepărtarea păsărilor din preajma culturilor. Ca măsuri biologice preventive, se recomandă protejarea dușmanilor naturali (păsări răpitoare – ulii, bufnițe, huhurezi și mamifere carnivore – ex. jderi), pentru menținerea populațiilor sub pragul de vătămare. Represiv, pot fi folosite aparate cu unde electromagnetice/ultrasunete și dispozitive acustice/flash pentru alungare.
Puteți consulta Normele în documentul atașat:
