Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor a publicat în consultare publică proiectul noilor Norme specifice de prevenire și apărare împotriva incendiilor de pădure. Cadrul actual, adoptat în anul 2000, este actualizat în contextul creșterii riscului asociat perioadelor de secetă, temperaturilor ridicate și schimbărilor climatice.
Noile norme pun accent pe prevenție, detectarea rapidă a incendiilor, pregătirea personalului și clarificarea responsabilităților administratorilor, proprietarilor de păduri și structurilor silvice, indiferent de forma de proprietate.
„Incendiile din ultimele săptămâni, în Parcul Național Domogled – Valea Cernei și în alte zone din țară, ne arată cât de dificilă poate deveni o intervenție atunci când avem secetă prelungită, vegetație uscată, mult material combustibil și teren aproape inaccesibil. Putem mobiliza oameni și elicoptere după izbucnirea focului, dar trebuie să facem mult mai mult înainte: prevenție, monitorizare, pregătire și intervenție rapidă. Nu mai putem lucra după reguli construite pentru realitatea de acum 26 de ani”, a declarat ministrul mediului, apelor și pădurilor, Diana Buzoianu.
Printre principalele schimbări se numără gestionarea mai atentă a materialului combustibil din păduri, întreținerea benzilor de protecție și măsuri dedicate zonelor în care pădurea se întâlnește cu localitățile sau infrastructura.
Monitorizarea este modernizată prin utilizarea dronelor, a camerelor optice și cu termoviziune, a senzorilor și imaginilor satelitare, astfel încât focarele să poată fi identificate și localizate cât mai repede, inclusiv în zone greu accesibile.
Proiectul actualizează și dotările necesare intervenției, reorganizează punctele de suport logistic pentru incendiile de amploare și consolidează cooperarea dintre structurile silvice și pompierii militari, inclusiv prin exerciții și pregătire comună.
Normele sunt completate de un Ghid de bune practici privind apărarea pădurilor împotriva incendiilor, care include proceduri privind prevenirea, comportamentul incendiilor, organizarea intervenției, siguranța personalului și acordarea primului ajutor. Proiectul de ordin poate fi consultat AICI.
Conform Referatului de aprobare al Ordinului, au fost reglementate etapele referitoare la un incendiu.
Acestea sunt:
Observarea constă în identificarea incendiului. Ea se realizează de prima persoană care ia contact cu efectele arderii: flacără, fum, căldură.
Anunțarea incendiului constă în transmiterea informației cu privire la producerea unui incendiu către factorii responsabili, de regulă prin SNAU 112. Anunțarea se realizează potrivit legislației (legea 307/2006), de către prima persoană care observă incendiul. Confirmarea și localizarea incendiilor de pădure se realizează de către personalul silvic din cadrul ocoalelor silvice, rangerii ariilor protejate, personalul silvic din cadrul gărzilor forestiere. Dacă există o monitorizare continuă a riscului la incendiu în fondul forestier, anunțarea incendiului se va face cât mai apropiat de observarea și inițierea acestuia.
Alarmarea și mobilizarea resurselor. Această etapă reprezintă activitățile de transmitere a mesajului privind producerea incendiului către resursele umane de intervenție și punerea în stare de intervenție a tuturor resurselor umane și materiale disponibile pentru ducerea acțiunilor de stingere. În funcție de particularitățile incendiului, resursele alarmate și mobilizate vor fi specializate şi suficiente, și se vor face în cel mai scurt timp, de către structurile care gestionează intervenția, în mod gradual. Structura afectată de incendiu va fi responsabilă de:
i) alarmarea și mobilizarea resurselor proprii și a celor cu care se cooperează;
ii) transmiterea corectă a datelor privind situația operativă către SNAU 112;
iii) dirijarea corectă a forțelor de intervenție, pe traseul cel mai scurt şi accesibil din punctul de vedere al resursei mobilizate.
deplasarea resurselor, este operațiunea care constă în punerea în mișcare a resurselor pe traseul cel mai scurt și este în responsabilitatea autorităților tutelare ale structurilor care participă la intervenție.
Recunoașterea este activitatea prin care sunt culese informații cu privire la evoluția incendiului. Este o operațiune de intervenție care se realizează din primul moment al ajungerii forțelor de intervenție la locul acțiunii și până la lichidarea incendiului, se realizează continuu, pe mai multe direcții și trasee de deplasare și se execută de către una sau mai multe persoane. Se organizează şi este în responsabilitatea persoanei care conduce operațiunile de intervenție.
Analiza situației este activitatea de analiză și sinteză a tuturor informațiilor cu privire la evoluția incendiului. Ea este atributul comandantului intervenției. Se realizează continuu, pe baza informațiilor primite în urma recunoașterii. Stă la baza adoptării hotărârii şi a emiterii ordinului comandantului intervenției. Este hotărâtoare pentru obținerea succesului operațiunilor de intervenție, iar justețea ei este în raport de expertiza comandantului.
S-a stabilit dotarea necesară cu toate resursele tehnice de prevenire și stingere a incendiilor de care are nevoie, potrivit normelor în vigoare pentru fiecare ocol silvic, de stat sau de regim.
Obligația asigurării resurselor tehnice de apărare împotriva incendiilor, potrivit standardelor cuprinse în normele de dotare, revine ocoalelor silvice, dar și proprietarilor de păduri private.
Norma de dotare cuprinde niveluri minimale din punct de vedere sortimental și cantitativ. În funcție de particularitățile incendiilor din fondul silvic, mijloacele de intervenție implicate în acest tip de operațiune pot fi manuale sau mecanizate, terestre, aeriene sau navale.
Necesarul minim de echipamente și substanțe care să fie în dotarea unităților silvice va fi realizat doar la nivel de canton/pichet, ocol silvic și punct întărit.
Punctele întărite se constituie pentru asigurarea suportului logistic la incendiile de mare amploare care depășesc capacitatea de intervenție a unui ocol silvic.
În funcție de suprafața cumulată de pădure din fondul forestier dintr-un județ, se recomandă constituirea de puncte întărite astfel:
a) fără punct întărit la o suprafață sub 100 000 ha;
b) 1 punct întărit la o suprafață cuprinsă între 100 000 – 200 000 ha;
c) 2 punct întărite la o suprafață cuprinsă între 200 000 – 300 000 ha;
d) 3 puncte întărite la o suprafață de peste 300 000 ha.
Sursa: Ministerul Mediului
