De la marele pictor olandez Jacob van Ruisdael (1629-1682) încoace, peisajul cu arbori sau pădure a fost o constantă a picturii universale.
Iar colecțiile de artă românească și europeană găzduite de Palatul Culturii din Iași nu fac excepție, cu creații de mari pictori români originari din Moldova (Ștefan Luchian – 1868 Ștefănești-Botoșani – 1916 București; Nicolae Tonitza – 1886 Bârlad-Vaslui – 1940 București; Ștefan Dimitrescu – 1886 Huși-Vaslui-1933 Iași) sau de peste munți (Nicolae Grigorescu – 1838 Pitaru-Dâmbovița-1907 Câmpina) (fig 1 -4).
Alături de ei, Galeria de artă europeană găzduiește creații ale lui René Gourdon (1847-1924 – fig 5 – 6), membru al Școlii de la Barbizon (orice iubitor al picturii își aminteste de Théodore Rousseau, Jean-Francois Millet, Gustave Courbet sau Jean-Baptiste Camille Corot…), asemenea lui Nicolae Grigorescu și Ion Andreescu (1850-1882), și ale parizianului Léonard Saurfelt (1823-1899) (fig 7).
Toate sunt o delectare a privirii, care ne amintește despre rolul estetic al pădurii – ea nu se rezumă doar la lemn și biodiversitate, la protecție hidrologică și antierozională, la resurse genetice, ci trece și prin frumos, vibrant/emoționant…
P.S. Scriind ieri despre lemn am uitat să amintesc de jilțul lui Alexandru Lăpușneanu (1499-1568), domnitorul care a mutat capitala Moldovei de la Suceava la Iași în anul 1564. Lăpușneanu se va mai scula vreodată, să popească pre mulți? Ar fi cazul…
