Autor: Prof. dr. M. Sc. ing. Valeriu-Norocel Nicolescu
A trecut încă o excursie de studii în acest land din sud-vestul Germaniei și întrebarea care se pune, pe bună dreptate, este: cu ce am rămas din acele zile, grosso modo?
Cu impresia unei ordini și curățenii deosebite, în orașe, în comune și sate, pe câmpuri, în pădure – fără moloz, fără resturi alimentare ori PET-uri aruncate aiurea.
Cu certitudinea existenței unor silvicultori – de stat, comunali, privați – serioși, dinamici, informați, iubitori de pădure și preocupați de prezentul și viitorul acesteia.
Cu certitudinea că pădurile se găsesc în fața a numeroase provocări, legate mai ales de schimbările climatice simțite și preconizate, însoțite de cortegiul lor de boli și dăunători. Iar o astfel de constatare a condus la măsuri pe care colegii germani din land, indiferent de forma de proprietate a pădurilor pe care le gospodăresc, le-au luat sau preconizează să le ia, cum ar fi: favorizarea arboretelor amestecate și neregulate cu specii autohtone adaptabile la climatul în schimbare, substituirea molidului (care suferă de uscări puternice în condițiile climatice actuale, combinate cu atacurile de ipide) cu duglasul verde sau laricele european, acolo unde stațiunile de cultură permit o astfel de soluție, introducerea și cultivarea unor specii alohtone (de la cer și gârniță la stejar pufos și alun turcesc) mai adaptate la climate mai calde și uscate, combinate uneori cu soluri grele, trecerea la o silvicultură dinamică, care să permită obținerea de arbori de mari dimensiuni la vârste mai mici decât cele actuale.
Cu certitudinea că, dacă fagul suferă de uscări anormale în Germania, ca și în alte părți ale Europei, fiind una din speciile forestiere periclitate în condițiile schimbărilor climatice, cvercineele principale (mai ales gorun, dar și stejar pedunculat) prezintă viitor în arborete în totalitate amestecate, instalate pe cale naturală sau artificială, alături de foioase gen carpen, acerinee (paltin de munte, arțar, jugastru), sorb, cireș etc.
În acest context, este clar că regenerarea cvercineelor, pe cale naturală sau artificială, este foarte scumpă și dificilă, datorită concurenței murului, altor specii ierbacee sau arbustive, speciilor de amestec, datorită lipsei forței de muncă, a densității ridicate a speciilor de vânat, care provoacă daune importante în arboretele în curs de regenerare și obligă la împrejmuirea acestora sau la protecția individuală a puieților.
Cu certitudinea că, în arboretele valoroase, trecerea la silvicultura pe arbori de valoare/viitor, aleși la primele rărituri, favorizați la/prin următoarele intervenții și protejați în cursul lucrărilor de recoltare și colectare a lemnului, este singura soluție pentru producerea arborilor de calitate și de mari dimensiuni.
Cu certitudinea că o silvicultură de calitate se poate practica doar în condițiile existenței unei rețele dese de drumuri forestiere (exemplul Germaniei, cu o densitate de peste 45 m/ha, este elocvent), combinată cu prezența în pădure a unei rețele dese de culoare de acces, de pe care să se realizeze colectarea lemnului și care să limiteze, astfel, producerea de vătămări de exploatare. Iar rolul firmelor de exploatare, dotate cu utilaje performante și personal calificat, este determinant pentru realizarea acestui obiectiv – în fond, exploatarea lemnului este un act de cultură, nu?
Cu certitudinea că trecerea la utilizarea diametrului-țel, în locul vârstei exploatabilității, la stabilirea momentului recoltei finale, este o necesitate în contextul arboretelor predominant amestecate și neregulate din zonă. Iar mărimea acelui diametru-țel este dictată de cerințele industriei de prelucrare a lemnului, care de câteva decenii nu mai solicită lemn foarte gros (cu excepția gorunului și stejarului pedunculat pentru sortimente superioare, respectiv a duglasului verde pentru cherestea, la care diametrul-țel ajunge la 80-85 cm), care se manipulează cu dificultate atât în platforma primară, cât și în unitățile de prelucrare, ci cu diametrul de maximum 50-55 cm.
Cu certitudinea că piața lemnului cunoaște fluctuații foarte mari, însă așteptate, care au făcut ca, dacă lemnul de sorb sau cireș să fie foarte căutat și scump acum 20 de ani, actualmente să nu mai existe decât o piață limitată pentru lemnul acestor specii, iar cel de duglas verde, neimportant pe piață în aceeași perioadă trecută, din rațiuni de ofertă redusă, să aibă o căutare deosebită în prezent.
Cu certitudinea că este și va fi nevoie mereu de oameni în pădure: pentru împăduriri, pentru descopleșiri și degajări, pentru curățiri și rărituri, pentru constuirea și întreținerea drumurilor forestiere și a căilor de acces în arborete, pentru exploatarea arborilor exploatabili/arboretelor exploatabile și regenerarea acestora etc.
Cu certitudinea că rolul multiplu – ecologic, economic, social – al pădurii este adesea subestimat, ceea ce face ca valoarea monetară a acesteia să nu reflecte deloc multiplele servicii ecosistemice pe care pădurea le asigură.
Cu certitudinea că frumosul, de la un peisaj de pădure sau al câmpului agricol la clădirea sau altarul unei mănăstiri, așa cum este cea cisterciană din Schöntal, gazda noastră (prin Waldschulheim Kloster Schöntal/Școala forestieră de la mănăstirea Schöntal) pe parcursul vizitei de studiu, trebuie să ne însoțească în fiecare moment al vieții. Ca o curiozitate, mănăstirea amintită este locul unde Alexandru Tomescu, unul dintre cei mai importanți violoniști români ai prezentului, a câștigat premiul I „Kloster Schöntal”, la un concurs de vioară, în anul 1993!
În fine, vorbitorii de limbă engleză spun: „Friends are forever”. Și am simtit lucrul acesta alături de colegii și prietenii ing. Johann Femmig și ing. Roland Hartz, cărora ne va fi greu să le mulțumim în cuvinte pentru eforturile cu care au organizat și coordonat excursia noastră de studii. Și o fac de mai bine de 10 ani, iar câteva promoții de absolvenți ai facultății noastre sper să nu uite zilele petrecute în Baden-Wuerttemberg…
P.S. Mulțumim și pe această cale colegilor care, alături de Hans Femmig și Roland Hartz, ne-au îndrumat pe parcursul zilelor din Baden-Wuerttemberg: Ulrich Zobel, Erika, Visalion și Florin Suciu, Helmut Rau, Kurt Wellmann, Thomas Janda.
