Autor: Prof. dr. M. Sc. ing. Valeriu-Norocel Nicolescu
Ocolul silvic de stat Tauberfranken, cantonul Neuberg (pădurar Thomas Janda, absolvent al aceleiași Școli de Aplicație – Fachhoschule – de la Rottenburg], a fost gazda celei de-a cincea zi a excursiei noastre de studiu. Pe parcursul întregii zile, ca și în prima zi a deplasării, am fost insoțiți de ing. Roland Hartz, șeful ocolului silvic, alături de ing. Johann Femmig, expert forestier și absolvent al facultății noastre, promoția 1986.
Pădurile din canton – zonă cu temperatura medie anuală 9-10 grade C, precipitații medii anuale 700-800 mm, altitudini între 450 și 550 m, cu soluri argiloase, grele și slab acide la suprafață (pH peste 6), deasupra unor substrate calcaroase – sunt un exemplu elocvent pentru conversiunea plantațiilor pure de molid, instalate după anul 1800 din rațiuni economice și încă predominante în anii 1950-1960, spre tipurile naturale de vegetație, dominate de foioase (gorun în principal, alături de fag, carpen, acerinee, frasin etc).
Procesul de conversiune a fost predominant în canton după uraganele Vivian și Wiebke (1990 – a afectat 15 milioane de m3 lemn în landul Baden-Wuerttemberg), respectiv Lothar (1999 – 29 milioane de m3 lemn au fost afectați în același land), în care molidișurile artificiale pure au suferit cel mai mult.
Culturile create după aceste evenimente catastrofale, cu gorunul specia dominantă, au avut desimi la instalare până la 10.000 puieți/ha, plantațiile – mai ales cu carpen și tei cu frunza mică – fiind inițial în rânduri pure (67%GO 33%CA, TE).
În prezent, pentru substituirea molidișurilor pure, care prezintă un fenomen accentuat de uscare datorită ipidelor, se instalează plantații cu aceleași specii de foioase de ajutor și împingere, în aceeași pondere, însă amestecate pe rând cu gorunul și la distanța de 2,5 x 1,5 m. La plantații se folosesc atât cei patru muncitori permanenți din canton, cât și firme contractoare de lucrări. În plus, în canton, ca și în întregul ocol silvic, există interes pentru testarea unor specii forestiere exotice adaptate la climatul mai cald și uscat preconizat, ca și la solurile cu textură grea, așa cum sunt gârnița și cerul. Și duglasul verde, însă nu în arborete pure, ci în pondere de maximum 20% din compoziție (din rațiuni de certificare), este considerat o soluție în acțiunea de substituire a molidișurilor actuale.
Câteva aspecte suplimentare interesante:
- În arboretele artificiale/gorunete amestecate de parcurs cu rărituri se practică o silvicultură pe arbori de viitor, aleși pe baza criteriilor calitate-vitalitate-spațiere. Sunt aleși și însemnați cu vopsea 40-50 de arbori de viitor (diametrul-țel la gorun aproximativ 80 cm și 50-60 cm la sorb), situați la minimum 15 m distanță, iar colectarea acestora (cu harvestere) se face pe culoare paralele de scos-apropiat cu lățimea de 4 m și situate la 40 m din ax în ax. Costul exploatării atinge 30-40 euro/m3, iar lemnul rezultat (spre exemplu, la răritura a doua) se vinde cu cca 60 euro/m3.
- În canton există circa 30 de lacuri naturale, declarate arii naturale protejate (unul dintre ele încă din 1939), în care pescuitul este interzis, care însă prezintă un interes peisagistic deosebit pentru populația din zonă;
- Pe teritoriul cantonului se găsește și o mină de gips, cu tuneluri la adâncimea de 60-80 m, prin care se circulă cu vehicule de transport;
- O curiozitate a cantonului constă din prezența unui arbore de gorun de mari dimensiuni, cu vechimea de cca 400 de ani, uscat din anul 2007. Așa cum spunea ing. Hartz, acel arbore este un „Memento mori”…
- În canton există patru mori de vânt, cu o înălțime de 160 m, instalate pe terenuri scoase temporar din fondul forestier (contracte de ocupare a terenului pe 20 de ani și opțiune de prelungire). Dacă, la momentul instalării morilor, chiria plătită anual ocolului silvic pentru fiecare moară (cca 0,5 ha de teren scos temporar din fondul forestier) se ridica la 10.000-25.000 euro/moară, în prezent aceasta atinge 100.000 euro/moară.
