Unul dintre actorii străini importanți (proprietar a cca 17,5 mii ha păduri) în silvicultura noastră, fondul german de investiții Nord Capital, a invitat în România, pentru o excursie de studiu, un grup consistent de cadre didactice și cercetători de mare prestigiu provenind de la instituții academice și de cercetare germane din Freiburg, Göttingen, Jena, Dresda, Hohenheim, Hamburg.
Am avut șansa și plăcerea, prin legăturile de colaborare dezvoltate între facultatea noastră – Facultatea de Silvicultură Brașov – și fondul german în ultimul deceniu, care ne-a oferit posibilitatea realizării unor lucrări de cercetare și demonstrative în suprafețe de pădure aflate în proprietatea acestuia, să particip la toate activitățile derulate de colegii germani în perioada 20-22 aprilie.
Aceste activități, pe lângă vizita delegației la Facultatea de Silvicultură și exploatări forestiere din Brașov, prilej de discuții și vizite la câteva dintre colecțiile didactice ale facultății, au inclus deplasări de teren în păduri aparținând Nord Capital de la Zagon-Covasna, respectiv Ludești-Dâmbovița, unde, alături de colegi de la ocoalele silvice care administrează respectivele arborete, disciplina de Silvicultură a facultății noastre a instalat în ultimii ani blocuri și suprafețe de cercetare și demonstrative cu diverse lucrări silvotehnice.
Vizitele pe teren, precum și discuțiile informale cu colegii germani, desfășurate pe parcursul celor trei zile, ne-au oferit prilejul unui real „bombardament” de întrebări, comentarii, critici constructive, bazate pe realitățile din gestionarea pădurilor prezentate de colegii români, alături de/prin comparație cu experiența profesională deosebită a vizitatorilor noștri.
Și am reda doar pe câteva din cele mai relevante, lăsând cititorului plăcerea de a reflecta asupra lor:
- De ce există în România norme tehnice și ghiduri de bune practici atât de detaliate/amănunțite și, într-un astfel de context limitativ? Care este posibilitatea afirmării reale a profesionismului și creativității specialistului silvic care gestionează o pădure?
- În cazul existenței acestor norme tehnice și ghiduri, produse într-un anumit context temporal și care obligă la respectarea lor, care mai este rolul celor învățate pe băncile facultății? Și întrebare pentru cadrele didactice universitare: perspectiva de mai sus nu vă este frustrantă?
- De ce nu separați în România foarte clar modul de îngrijire și conducere a pădurilor de protecție de cele de producție, fapt care ar face posibilă non-intervenția sau intervenția cu lucrări silvotehnice cu intensități reduse în cele de protecție, respectiv gospodărirea mai dinamică (cu lucrări silvotehnice având intensități mai mari, care să permită atingerea diametrelor/sortimentelor-țel la vârste mai mici) și le-ar face mai productive financiar pe cele din urmă, așa cum ar fi firesc? Și întrebare pentru proprietarii publici de păduri, cu referire specială la statul român: nu sunteți interesați să obțineți financiar mai multe de la păduri cu rol de producție bine gospodărite, productive, așa cum sunt cele de care dispuneți, și care cer un mod mai dinamic de gestionare?
- De ce proprietarul de păduri (public sau privat) nu are drepturi mai mari și reale la alegerea speciilor pentru împădurire, a desimii plantațiilor, a intensității operațiunilor culturale, a tratamentelor silviculturale de aplicat, la trecerea de la vârsta exploatabilității la utilizarea diametrului-țel în atingerea momentului începerii tăierilor de regenerare? Astfel spus, nu vă interesează aplicarea codrului neregulat în România, ca în numeroase țări din Europa? Iar întrebarea-compusă venea cu acuitate de la unul dintre marii silvicultori germani, profesor la Universitatea din Jena, membru al academiei de profil a Germaniei și, în același timp, proprietar a cca 500 ha de pădure în România…[Notă: realitatea faptului că proprietarii de păduri din România sunt foarte limitați, pe bază legală, la a-și exercita drepturile de proprietate a fost recunoscută de Nichiforel et al. (2018) într-un articol de sinteză pan-europeană – How private are Europe’s private forests? A comparative property rights analysis -, publicat în prestigioasa revistă Land Use Policy, nr. 76, pag. 535-552. Într-un clasament la nivel european, țara noastră se situează la coada clasamentului – pe poziția a șasea -, alături de țări in fostul spațiu jugoslav, de Bulgaria și Grecia].
- De ce sistați aplicarea răriturilor la atingerea a doar 3/4 din vârsta exploatabilității și nu cu 10-15 ani înainte de această vârstă? Și, în legătură cu respectivul moment, de ce nu aplicați tăieri preparatorii/pregătitoare cu caracter de rărituri întârziate anterior începerii aplicării tăierilor de regenerare, atunci când se constată/consideră că ar fi necesare?
- În fine, „credeți că actualul mod de gestionare a pădurilor de la voi va permite adaptarea acestor păduri la schimbările climatice deja resimțite și preconizate? Într-un astfel de context, refacerea cartării stațiunilor și a vegetației naturale nu este necesară, așa cum se întâmplă în numeroase țări europene, alături de acceptarea migrației asistate ca soluție la problemele de sănătate ale pădurilor, mai ales din zona de câmpie/cvercete, unde arboretele – așa cum s-a constatat pe teren – încep să prezinte probleme grave de sănătate?
Când primești astfel de întrebări, ca și temeri, comentarii, critici, cât ar fi ele de constructive, nu e chiar ușor să le faci față – cu toate normele tehnice și ghidurile de bune practici în față…
Sunt întrebări fundamentale, venite de la silvicultori care trăiesc numeroase probleme (evident nu neapărat cele de la noi) în propriul spațiu forestier central-european, la care credem că ar fi bine nu doar să reflectăm, ci să și acționăm – cât mai rapid…
Foto:
Deplasare în teren în păduri aparținând Nord Capital de la Zagon-Covasna:
Și Ludești-Dâmbovița:
