Ministerul Mediului a pus în consultare publică un proiect de Ordonanță de Urgență referitor la extinderea rețelei de zone protejate. Un demers care a început sub numele de „Zone de Protecție Strictă” (ZPS), puternic contestat de primari și proprietari. Ministerul „îmblânzește” puțin termenii, astfel că ZPS-urile devin ZPB-uri, adică „zone prioritare pentru biodiversitate”.
Și, desigur, e precizat că „În cazul în care nu se vor declara zonele de prioritare pentru biodiversitate, România riscă pierderea fondurilor PNRR”.
Cităm din Nota de fundamantare a proiectului de Ordonanță de urgență privind modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice:
Sursa și motivele proiectului de act normativ:
a) Regulamentul (UE) 2021/241 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 februarie 2021 de instituire a Mecanismului de redresare și reziliență;
b) Decizia de punere în aplicare a Consiliului nr.14452/25 de aprobare a revizuirii Planului de Redresare și Reziliență și a Anexei acesteia (CID), Componenta 2: Păduri și protecția Biodiversității, Investiția 3. ”Identificarea zonelor potențiale de protecție strictă în habitate naturale terestre și marine conform Strategiei UE privind biodiversitatea pentru 2030”;
c) Acordul de finanțare privind implementarea reformelor și/sau investițiilor finanțate prin Planul Național de Redresare și Reziliență nr. 26595/08.03.2022, încheiat între Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene și Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor;
d) Strategia UE privind biodiversitatea pentru 2030.
Descrierea situației actuale
În calitate de stat membru al Uniunii Europene, România are obligația implementării legislației Uniunii Europene în domeniul protecției naturii, respectiv a Directivei 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992, a Directivei 2009/147/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 30 noiembrie 2009, precum și a Strategiei UE privind biodiversitatea pentru 2030.
Strategia UE privind biodiversitatea pentru 2030 urmărește să contribuie la protejarea și refacerea biodiversității Uniunii Europene până în 2030 , fiind, totodată, esențială în implementarea Pactului verde european, inițiativă care vizează tranziția spre o economie verde, având ca obiectiv final atingerea neutralității climatice până în 2050.
Pentru refacerea biodiversității până în 2030, statele membre ale Uniunii Europene trebuie să îmbunătățească și să extindă rețeaua de zone protejate, prin protejarea în mod legal a cel puțin 30 % din suprafața terestră a UE, 30 % din zona maritimă a UE, să integreze coridoare ecologice în cadrul unei veritabile rețele transeuropene pentru natură, să asigure o protecție strictă pentru cel puțin o treime din zonele protejate (cel puțin 10 % din suprafața terestră, respectiv marină a UE), inclusiv toate pădurile primare și seculare care există în UE, să gestioneze în mod eficient toate zonele protejate, prin definirea unor obiective și măsuri de conservare clare și prin monitorizarea adecvată a acestora.
Acest lucru este explicit prezentat în Strategia UE privind biodiversitatea pentru 2030 sub obiectivul „O rețea coerentă de zone protejate”, unde se menționează că „În acest spirit, în UE ar trebui protejate cel puțin 30 % din uscat și 30 % din mare” și că „Cel puțin o treime din zonele protejate – reprezentând 10 % din zona terestră a UE și 10 % din zona maritimă a UE – ar trebui să se afle sub o protecție strictă.”.
Prin Planul Național de Redresare și Reziliență a fost aprobată reforma R.2 – Reforma sistemului de management al ariilor naturale protejate în vederea implementării coerente și eficace a Strategiei Europene privind biodiversitatea, care va fi implementată prin măsuri și investiții. Una dintre măsurile de investiții o constituie Măsura de investiții I3.2 Identificarea zonelor potențiale de protecție strictă în habitate naturale terestre și marine în vederea punerii în aplicare a Strategiei UE privind biodiversitatea pentru 2030, cu două jaloane asumate de România: a) primul jalon se referă la desemnarea zonelor de protecție strictă din ariile naturale protejate cu planuri de management aprobate, precum și din zonele cu păduri virgine și cvasivirgine deja desemnate în catalogul Pădurilor Virgine și Cvasivirgine, b) iar al doilea, la desemnarea zonelor de protecție strictă care vor fi identificate în cadrul ariilor naturale protejate fără planuri de management, precum și în alte zone din țară.
Precizăm că termenul de „zone de protecție strictă” există în legislația națională înaintea elaborării „Strategiei europene privind În calitate de stat membru al Uniunii Europene, România are obligația implementării legislației Uniunii Europene în domeniul protecției naturii, respectiv a Directivei 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992, a Directivei 2009/147/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 30 noiembrie 2009, precum și a Strategiei UE privind biodiversitatea pentru 2030.
Strategia UE privind biodiversitatea pentru 2030 urmărește să contribuie la protejarea și refacerea biodiversității Uniunii Europene până în 2030 , fiind, totodată, esențială în implementarea Pactului verde european, inițiativă care vizează tranziția spre o economie verde, având ca obiectiv final atingerea neutralității climatice până în 2050.
Pentru refacerea biodiversității până în 2030, statele membre ale Uniunii Europene trebuie să îmbunătățească și să extindă rețeaua de zone protejate, prin protejarea în mod legal a cel puțin 30 % din suprafața terestră a UE, 30 % din zona maritimă a UE, să integreze coridoare ecologice în cadrul unei veritabile rețele transeuropene pentru natură, să asigure o protecție strictă pentru cel puțin o treime din zonele protejate (cel puțin 10 % din suprafața terestră, respectiv marină a UE), inclusiv toate pădurile primare și seculare care există în UE, să gestioneze în mod eficient toate zonele protejate, prin definirea unor obiective și măsuri de conservare clare și prin monitorizarea adecvată a acestora.
Acest lucru este explicit prezentat în Strategia UE privind biodiversitatea pentru 2030 sub obiectivul „O rețea coerentă de zone protejate”, unde se menționează că „În acest spirit, în UE ar trebui protejate cel puțin 30 % din uscat și 30 % din mare” și că „Cel puțin o treime din zonele protejate – reprezentând 10 % din zona terestră a UE și 10 % din zona maritimă a UE – ar trebui să se afle sub o protecție strictă.”. În plus, „ca parte a acestui accent pus pe protecția strictă, va fi esențial să se definească, să se cartografieze, să se monitorizeze și să se protejeze cu strictețe toate pădurile primare și seculare ale UE care încă mai există. Zone semnificative constând din alte ecosisteme bogate în carbon, cum ar fi turbăriile, pășunile, zonele umede și „câmpurile” algele marine, ar trebui, de asemenea, să fie protejate în mod strict, ținând seama de schimbările anticipate în zonele de vegetație”. Pădurile primare și seculare nu numai că se numără printre cele mai bogate ecosisteme forestiere din UE, dar înmagazinează stocuri semnificative de carbon, fiind în același timp de o importanță capitală pentru biodiversitate și pentru furnizarea de servicii ecosistemice esențiale.
Prin Planul Național de Redresare și Reziliență a fost aprobată reforma R.2 – Reforma sistemului de management al ariilor naturale protejate în vederea implementării coerente și eficace a Strategiei Europene privind biodiversitatea, care va fi implementată prin măsuri și investiții. Una dintre măsurile de investiții o constituie Măsura de investiții I3.2 Identificarea zonelor potențiale de protecție strictă în habitate naturale terestre și marine în vederea punerii în aplicare a Strategiei UE privind biodiversitatea pentru 2030, cu două jaloane asumate de România: a) primul jalon se referă la desemnarea zonelor de protecție strictă din ariile naturale protejate cu planuri de management aprobate, precum și din zonele cu păduri virgine și cvasivirgine deja desemnate în catalogul Pădurilor Virgine și Cvasivirgine, b) iar al doilea, la desemnarea zonelor de protecție strictă care vor fi identificate în cadrul ariilor naturale protejate fără planuri de management, precum și în alte zone din țară.
Precizăm că termenul de „zone de protecție strictă” există în legislația națională înaintea elaborării ”Strategiei europene privind biodiversitatea pentru perioada 2021-2030” . Astfel, termenul din legislația națională care este menționat și definit în cadrul art. 22 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 49/2011 cu modificările și completările ulterioare, are un regim foarte strict. Conform prevederilor art. 22 alin. (2) din OUG nr. 57/2007, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 49/2011, cu modificările și completările ulterioare ”Zonele cu protecție strictă sunt zonele din parcurile naționale şi naturale, de mare importanță științifică, ce cuprind atât rezervații științifice, cât şi zone sălbatice în care nu au existat intervenții antropice sau nivelul acestora a fost foarte redus.”
Comparativ cu acestea, zona de protecție strictă/strict protejată prevăzută în Strategia UE privind Biodiversitatea 2030 și definită în Ghidul UE privind criteriile de desemnare a ariilor protejate și a zonelor strict protejate (”EU Guide on the designation of areas of strict protection”) are la bază criterii de desemnare mult mai puțin restrictive decât criteriile și regimul de management al unei zone de protecție strictă din cadrul unui parc național/natural.
Astfel, în înțelegerea colectivă, zonele care trebuie să fie identificate în cadrul proiectului, s-ar reduce la zonele care corespund unui regim de strictă protecție (având în vedere similitudinea termenilor), însă conform criteriilor de desemnare a zonelor de protecție strictă prevăzute în Ghidul UE amintit anterior, acestea nu se reduc numai la zonele de non-intervenție (protecție strictă), ci includ și zone care necesită o gestionare activă care sprijină sau îmbunătățește procesele naturale, astfel încât ambele categorii să fie înglobate într-o singură categorie de zonă care să răspundă cerințelor/criteriilor din Strategie.
Prin urmare, pentru a distinge cei doi termeni similari ca denumire, dar nu identici din punct de vedere al managementului care se aplică pe suprafața acestora și evitarea confuziei care s-ar putea crea, termenul „Zone de protecție strictă” prevăzute în Strategia UE privind biodiversitatea pentru 2030 se va adopta în legislația națională sub sintagma „zone prioritare pentru biodiversitate”, care va răspunde definiției de la nivelul UE, așa cum am menționat mai sus.
Așa cum s-a menționat la punctul 2.2 din prezenta Nota de fundamentare, ținând cont de similaritatea dintre termenul de „zone de protecție strictă” prevăzut la art. 22 alin. (1), (2), (7) și (8) lit. j) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2007, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 49/2011, cu modificările și completările ulterioare, și termenul „Zone de protecție strictă” prevăzut în Strategia UE privind Biodiversitatea pentru 2030, prin prezentul proiect de act normativ se propune adoptarea termenului „zone de protecție strictă” prevăzut în Strategia UE privind biodiversitate pentru 2030 prin introducerea în legislația națională a sintagmei „zonă prioritară pentru biodiversitate”. În acest fel, se elimină potențialele confuzii care se creează în utilizarea celor doi termeni similari ca denumire, dar diferiți totuși, în ceea ce privește regimul instituit.
Schimbări preconizate
Prin prezentul proiect de act normativ are în vedere stabilirea cadrului legal pentru definirea și desemnarea de „zone prioritare pentru biodiversitate”, scop în care se propune reglementarea următoarele aspecte:
a) definirea „zonei prioritare pentru biodiversitate care va răspunde definiției de „zonă de protecție strictă” din Strategia UE privind Biodiversitatea pentru 2030.
b) modul de identificare a „zonelor prioritare pentru biodiversitate”, care se va realiza în baza Metodologiei de identificare a zonelor prioritare pentru biodiversitate, aprobată prin ordin al conducătorului autorității publice centrale pentru protecția mediului;
c) modul de aprobare a „zonelor prioritare pentru biodiversitate” care se va realiza prin includerea acestora în Catalogul național al zonelor prioritare pentru biodiversitate, aprobat prin ordin al conducătorului autorității publice centrale pentru protecția mediului;
d) modul de gestionare a „zonelor prioritare pentru biodiversitate”, în funcție de caracteristicele acestora, fie în regim de non-intervenție, fie în regim de management activ;
e) stabilirea principalelor zone care vor fi incluse în „zonele prioritare pentru biodiversitate”;
f) instituirea normelor cu privire la documentele necesare pentru adoptarea „zonelor prioritare pentru biodiversitate”.
Prin reglementările aduse de prevederile prezentei ordonanțe de urgență se va asigura îndeplinirea jalonului 34 din cadrul PNRR.
Precizăm că la stabilirea normelor pentru identificarea „zone prioritare pentru biodiversitate” s-a ținut cont de prevederile Ghidului Comisiei Europene (CE) Criterii și orientări pentru desemnarea ariilor protejate, în care se specifică faptul că în astfel de zone, măsurile de protecție strictă nu reprezintă exclusiv măsuri de non-intervenție, ci sunt permise și acțiuni/măsuri de management activ care nu afectează procesele naturale sau nu sunt incompatibile cu acestea.
De asemenea, ținând cont de criteriile din ghidul CE menționat anterior, prezentul proiect de ordonanță de urgență a Guvernului detaliază ”zonele prioritare pentru biodiversitate” care includ atât zone de non-intervenție, cât și zone care necesită management activ care susține procesele naturale sau pe care le îmbunătățește.
Zonele prioritare pentru biodiversitate sunt:
- zonele de protecție strictă și protecție integrală din parcuri naționale și naturale,
- zonele strict protejate din Rezervația Biosferei Delta Dunării,
- Pădurile de fag primare și seculare din Carpați și alte regiuni ale Europei care fac parte din Patrimoniul Mondial UNESCO,
- păduri virgine și cvasivirgine stabilite în Catalogul pădurilor virgine și cvasivirgine din România,
- rezervațiile științifice, monumentele naturii etc.
Toate aceste zone au deja un grad diferit de restrictivitate, stabilit prin OUG 57/2007, prin planurile de management ale ariilor naturale protejate, respectiv prin amenajamentele silvice și care corespund criteriilor stabilite în Ghidul CE.
Cetățenii și instituțiile interesate pot transmite opinii/propuneri/sugestii, în termen de 10 zile lucrătoare de la data publicării, la Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor la Direcția Biodiversitate, e-mail: biodiversitate@mmediu.ro.
Am mai scris pe această temă AICI.
Sursa: mmediu.ro
