Autor: prof. univ. dr. ing. Marian Drăgoi
În 2023 un consorțiu format din opt universități, trei ONG și un startup a depus spre finanțare la Comisia Europeană proiectul SA@CC – sustanabile agricuture to climate change. Proiectul se încadrează în programul de finanțare ERASMUS +, generos când vine vorba de abordări interdisciplinare atât ale predatului de la catedra cât și în materie de cercetare fundamentală și aplicativă. Proiectul încă se bucură de o finanțare destul de generoasă (800.000 €), ce s-a întins pe trei ani: din decembrie 2023 până în decembrie 2026.
Bugetul alocat achizițiilor de echipamente de cercetare este generos (254000 €) iar dotările deja cumpărate de partenerii din Asia Centrală au fost astfel alese încât să permită studenților să realizeze mici proiecte de cercetare aplicată în materie de schimbări climatice.
Scopul acestei inițiative este acela de promova și în două din Asia Centrală ( Kârgâzstan și Mongolia) noi tehnologii care să permită adaptarea agriculturii la schimbările climatice. Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava este coordonatoarea proiectului, greul căzând pe două universități ce au demarat cu mult timp în urmă acest demers: Universitatea Agricolă din Atena și Universitatea din Torino. Greul a constat în crearea unor noi rețele curiculare, care să permită studenților din cele patru universități actualizarea informațiilor pe care le primesc prin programele didactice curente.
Una din marile provocări ale unui asemenea proiect a fost aceea a traducerii materialelor redactate și circulate între parteneri, întrucât limba engleză nu este limba maternă a niciunuia dintre parteneri. Resursele AI au fost mobilizate în acest sens de startup-ul portughez Virtual Campus. De exemplu, pentru Universitatea de științe ale vieții din Mongolia, partenerii europeni au dezvoltat următoarele discipline: pedologie, agricultură modernă, tehnologia creșterii animalelor, adaptarea la schimbările climatice, silvicultură și perdele de protecție.
Întrucât silvicultura în țările Asiei Centrale nu se bucură de prea mare atenție, principii precum cel al continuității și al protecției mediului din moment ce în Kârgâzstan densitatea populației este de 39 locuitori/km2 , iar populația depășește cu puțin șapte milioane de locuitori. În asemenea condiții, folosința agricolă și cea forestieră nu sunt antagonice iar presiunea asupra pădurii este redusă, din perspectiva recoltării lemnului. Totuși, riscul tăierilor ilegale este prezent, iar o rețea instituțională menită a reduce tăierile ilegale – precum cea din Europa – este binevenită.
Deși deplângem de multe ori birocrația excesivă în materie de protecție a mediului, existența unor instituții precum Garda forestieră, Direcția agricolă și Agenția de protecție a mediului au fost apreciate de partenerii din Asia, cărora încă le lipsesc multe instituții de control în ceea ce privește conservarea biodiversității, de exemplu.
Monitorizarea solului a fost un alt aspect de interes, deoarece partenerii din Asia Centrală folosesc încă o tipologie pedologică derivată din școala rusă de pedologie, ce s-a cristalizat la începutul secolului XX.
Una dintre provocările rezolvate cu ajutorul AI este chiar modul de prezentare a cursurilor, bazat pe avataruri ce predau lecțiile disponibile online. De asemenea, studenții din Mongolia și Kârgâzstan au avut ocazia de a petrece câte o săptămână în fiecare din țările europene partenere, pentru a asista la cursuri și la ieșirile în teren. În Suceava, aceste lecții au fost oferite la începutul lunii noiembrie 2025 și într-o mult mai mică măsură, în vara aceluiași an, din cauza unor probleme consulare.
Având în vedere tradiția și modul de viață specific Asiei centrale, unde apa a fost, este și va fi în continuare o problemă, contăm și pe faptul că experiența multimilenară a celor două popoare va fi utilă și colegilor europeni, expuși în diverse grade deșertificării – cazul României, în special.
Deși universitatea din Suceava este singura parteneră în materie de silvicultură, am considerat benefică implicarea colegilor ce predau agronomie în abordarea unor probleme silviculturale, deoarece buna cunoaștere a silviculturii permite o mai bună armonizarea a acesteia cu agricultura, într-o manieră pe care europenii nu și-au permis-o până acum tocmai din cauza densității mari a populației.
Un aspect „structural” foarte important al acestui consorțiu este implicarea și participarea câte unei ONG din cele două țări asiatice (Soil habitat, respectiv Agro Lead ), care să faciliteze contactul mediului academic cu beneficiarii ultimi ai proiectului, care sunt fermierii. În acest sens, cele patru universități din Asia au organizat cursuri de vară, conferințe științifice și evenimente pur și simplu informative (info-days).
Implicarea societății civile în asemenea proiecte este benefică din mai multe puncte de vedere:
1) ONG pot veni cu răspunsuri și soluții rapide în rezolvarea unor probleme punctuale ce sunt pur administrative;
2) ONG au deja proiecte în derulare, în care parteneri sunt organizații din alte țări europene, nu neapărat membre UE;
3) multe ONG sunt create de fermierii și crescătorii de animale, ceea ce înseamnă că au deja expertiză și materii foarte practice, precum rotația culturilor.
Amintim cu această ocazie că în proiectul derulat de USV cu zece ani în urmă în materie de certificare forestieră am avut parteneră o ONG internațională care pur și simplu a organizat evenimente care ar fi mobilizat un mecanism birocratic greoi, dacă evenimentele respective ar fu fost organizate de USV. Subliniem faptul că respectiva ONG a fost „impusă” de finanțator, ceea ce nu ar fi fost foarte în regulă dacă finanțatorul nu ar fi fost din afara Uniunii Europene.
în fotografiile următoare am surprins câteva dovezi ale participării colegelor și colegilor din Mongolia la un laborator de dendrologie. În paralel cu aceste ore, colegele ce nu au avut echipament de teren au vizitat muzeele din Suceava, pentru că programul ERASMUS are și o importantă dimensiune culturală, ce trebuie pusă totdeauna în evidență.
O altă lecție învățată din acest program ține de nevoia de a cunoaște, la „firul ierbii”, cu mult timp înaintea depunerii unui proiect ERASMUS, particularitățile legislative și relațiile diplomatice cu țările ce vor fi partenere în proiect. Știm că nu este diplomatic să punem diplomația la îndoială, dar bine ar fi dacă instabilitatea politică din România nu ar fi avut repercusiuni și asupra modului inegal în care au fost tratate cererile de viză Shengen depuse de partenerii din Asia.
Detalii: SA2CC
