În urmă cu câteva zile (30 martie 2026), pregătind un scurt punct de vedere (Conservare/non-intervenție și/sau intervenție în ariile protejate forestiere?) pentru site-ul Din Pădure, am utilizat un citat scurt din articolul Balancing conservation and intervention: Managing forest diebacks in Slovakia’s Tatra National Park (Echilibrul dintre conservare și intervenție: Gestionarea uscării pădurilor în Parcul Național Tatra din Slovacia), autori Paula Puškárová, Mikuláš Černota și Ján Slivinský, publicat în numărul 3/2026 (pp. 119-135) al revistei cehe Journal of Forest Science: „În Parcul Național Tatra, …, în arboretele predispuse la perturbări, dominate de molid, care se confruntă cu schimbări climatice, o combinație de protecție strictă în zonele centrale și măsuri oportune și selective în zonele adiacente este mai probabil să mențină reziliența și să sprijine rezultatele conservării decât abordările strict pasive sau complet intervenționiste”.
În acest context, ne-am amintit de celebrul caz al Pădurii Białowieża: silvicultorul, biologul, ecologul, cetățeanul european simplu, interesat de natură, când rostește Białowieża, știe că are de-a face cu o pădure unică pe continent, cu o existență milenară.
Folosită ca pădure regală în secolele XIV-XVIII, cu o importanță cinegetică deosebită pentru monarhii din dinastia Jagello (Zawadski și Jędrejewska 2023), pădurea a fost supusă în timp unui anumit regim de protecție, ceea ce a permis prezervarea cu succes a ecosistemelor sale până în prezent.
Dacă, în granițele sale istorice, Białowieża se întindea pe cca 100.000 ha (Zawadski și Jędrejewska 2023), actualmente aceasta ocupă 141.885 ha, din care 63.164 ha (45%) în Polonia, iar restul (55%) în Belarus. Partea poloneză a pădurii include Parcul Național Białowieża, creat în anul 1921 (4.700 ha) și mărit în prezent la 10.517,27 ha, Rezervația Naturală Białowieża (cca 12.000 ha, cu cele mai valoroase rămășițe ale pădurilor seculare naturale) (Zawadski și Jędrejewska 2023), precum și zona gospodărită în regim forestier, cu rol de producție, de către Serviciul Forestier Național, de peste 40.600 ha (Kaminska et al. 2021). Începând din anul 2014, întreaga Pădure Białowieża este parte a Patrimoniului Mondial UNESCO, fiind prima cu caracter transfrontalier din lume.
În Białowieża, care este compusă în majoritatea sa din arborete amestecate, dominante sunt speciile de rășinoase (52% din suprafață, din care molidul 26% și pinul silvestru 24% – sunt mai ales rezultatul plantațiilor din secolul al XX-lea – Carr et al. 2025), în arborete pure sau amestecate, urmate de speciile de foioase (anin negru 17%, stejar pedunculat și gorun 12%, mesteacăn 11%, tei, carpen etc.) (Boczón et al. 2018, Carr et al. 2025). Cca 40% din arboretele care compun Pădurea Białowieża au vârsta peste 80 de ani (Boczón et al. 2018).
În plus, Pădurea Białowieża este unică prin diversitatea biologică deosebită; se găsesc aici peste 4.000 de specii de ciuperci, peste 10.000 specii de insecte, 180 de specii de păsări și 58 specii de mamifere (Grzeszczak și Karolewski 2017).
Între mamifere, zimbrul (Bison bonasus) este un component major, cu o istorie foarte interesantă: în 1813 existau 500 exemplare, efectivul speciei a atins un minim de 380 exemplare în 1889 și a crescut din nou la 727 în 1914 (Krysiak 1967). Zimbrul a fost eradicat la Białowieża în anul 1919, adus din Suedia și reintrodus în pădure în 1929, apoi eliberat în libertate în 1952 (Krysiak 1967, Zawadski și Jędrejewska 2023). Dacă, în anul 1966, existau la Białowieża 136 exemplare de zimbri (Krysiak 1967), în martie 2025 populația sa în partea poloneză a pădurii a atins 870 de exemplare, fiind cea mai numeroasă în libertate din lume. În acest context, Pădurea Białowieża, de unde se exportaseră zimbri spre16 țări europene până în 1966 (Krysiak 1967), are o importanță majoră pentri zimbrii din România: este locul de unde au fost aduși primele două exemplare în rezervația de la Hațeg Slivuț, în anul 1958.
O problemă majoră în Pădurea Białowieża este prezența gradațiilor gândacului de scoarță al molidului Ips typographus.
Astfel de gradații au fost un fenomen obișnuit în secolele al 20-lea (maximum 1,3 milioane m3 lemn de molid uscat în 1921-1922 – Boczón et al. 2018) și al 21-lea, în ultimele trei decenii primele trei fenomene de acest fel fiind constatate în perioadele 1994-1996, 2001-2004 și 2007-2009, în care volumul maxim de lemn infestat a atins 40 mii m3 în 1995 și 2008, respectiv 75 mii m3 în 2003 (Grodzki 2016). Până în anul 2011, toți arborii de molid infestați de ipide au fost extrași prin tăieri de igienă. Ultima gradație, care pare a fi cea mai extinsă în istoria Pădurii Białowieża (Grodzki 2016, Kaminska et al. 2020, 2021), a început în anul 2012 (a fost favorizată de sezoanele de vegetație foarte calde și uscate, precum și de vătămările de vânt), an în care s-a aplicat o recomandare a Ministerului Mediului pentru a se exclude arboretele cu vârsta de peste 100 de ani de la intervenții sanitare. Această limitare a aplicării tăierilor de igienă a condus la o creștere dramatică a numărului și volumului de arbori afectați de Ips typographus:
- de peste 3 ori, comparativ cu 2012, în anul 2013;
- de cca 2 ori mai mult ca în anul 2013 în 2014,
atingând un volum de cca 267 mii m3 în 2015, din care doar cca 42 mii m3 au fost extrași prin tăieri de igienă. Dinamica acestui fenomen a făcut să se considere că „Limitarea continuă a măsurilor de protecție sanitară a pădurilor va însemna progresul continuu ale uscării/declinului molidului în Pădurea Białowieża” (Grodzki 2016), iar „… Surplusul de lemn mort de molid nu favorizează conservarea sau creșterea biodiversității” (Hilszczanski și Starzyk 2017).
Între 2012 și 2016, peste un milion de m3 de molid uscat s-au înregistrat în Pădurea Białowieża ca efect al gândacilor de scoarță (Hilszczanski și Starzyk 2017, Boczón et al. 2018).
Intervenția foarte extinsă din anul 2015 a fost posibilă datorită schimbării planului de gospodărire a Pădurii Białowieża, care a permis extragerea arborilor uscați sau în curs de uscare din arboretele cu vârsta de peste 100 de ani, urmată de regenerarea arboretelor afectate și crearea de arborete amestecate. La aceasta s-a adăugat decizia nr. 51/17.02. 2017 a Directorului general al Administrației Pădurilor de Stat, care a permis extragerea arborilor afectați de gândaci de scoarță și a celor care afectează securitatea publică și incendiile din toate clasele de vârstă. Decizia respectivă a fost luată pe considerentul că „După guvernul polonez, Mama-Natură în Białowieża nu poate fi lăsată de capul ei, iar guvernul trebuie să intervină prin tăierea arborilor infectați și vânzarea lor” (Grzeszczak și Karolewski 2017).
Din acel moment, Pădurea Białowieża a devenit un motiv de conflict între Guvernul Poloniei și Comisia Europeană, care a inițiat o procedură de infringement împotriva statului polonez, prin care Comisia explica că „recoltarea arborilor în ecosistemul Pădurii Białowieża pune în pericol specii protejate, în special prin deteriorarea sau distrugerea locurilor lor de reproducere sau perturbarea perioadelor lor de creștere” (Grzeszczak și Karolewski 2017). Conflictul respectiv a fost tranșat de Curtea de Justiție a Uniunii Europene pe 17 aprilie 2018, iar Curtea a obligat Polonia la oprirea recoltării arborilor infestați de gândacul de scoarță al molidului pentru conformitatea cu Directiva Habitate a țărilor membre ale UE, în scopul de a lua măsurile necesare de conservare pentru păstrarea caracterului ecologic ale suprafețelor unde tipurile de habitate se găsesc (Panasiuk 2018).
Oricum, perioada 2015-2019 se caracterizează prin câteva cifre care reflectă dinamica uscării molidului în Pădurea Białowieża:
- În 2015 au fost inventariate 283.166 exemplare uscate de molid în plafonul superior al arboretelor (cca 4 exemplare uscate/ha, adică 7% din numărul total al arborilor de molid).
- Numărul acestora a crescut în 2019 la 1.854.195 arbori de molid (cca 30 exemplare uscate la ha), adică 43% din numărul total de exemplare ale speciei din Pădurea Białowieża.
Mai simplu spus, între 2015 și 2019, 39% din arborii vii de molid din plafonul superior al arboretelor din Pădurea Białowieża, dominant parte a unor arborete neregulate și amestecate (nu monoculturi de molid), s-au uscat (Kaminska et al. 2020, 2021).
Iar arborii cei mai susceptibili la atacul de gândacul de scoarță au fost cei din arborete cu vârsta de peste 100 de ani, deoarece gândacul preferă arborii mai bătrâni pentru activitatea între scoarță și lemn, scoarța exemplarelor tinere fiind prea subțire pentru scopul respectiv (Kaminska et al. 2021).
Experiența silvicultorilor polonezi a arătat că, pentru limitarea efectivului populației gândacilor de scoarță și a efectului lor asupra arborilor de molid, este necesară extragerea exemplarelor afectate prin tăieri de igienă.
Intensitatea mai mare a acestor tăieri reduce numărul arborilor infestați în anul următor, însă intervențiile cu rol sanitar sunt eficace doar dacă se aplică la timp (înainte de apariția gândacilor) (Boczón et al. 2018). Oricum, gradația gândacilor de scoarță nu poate fi oprită complet, deoarece aceasta ar presupune extragerea integrală a arborilor de molid infestați, însă intervenția prin extragerea majorității arborilor cu probleme sanitare va reduce extinderea gradației în alte arborete (https://eustafor.eu/bialowieza/).
După ce au indicat faptul că includerea Pădurii Białowieża în Patrimoniul Mondial UNESCO s-a făcut fără o analiză amanunțită a consecințelor unei astfel de decizii (Hilszczański și Starzyk 2017), care a avut consecința interzicerii măsurilor de protecție proactivă a speciilor și habitatelor din interiorul pădurilor virgine parte a respectivelor păduri, protecționiștii silvici polonezi au concluzionat că „… gradațiile de gândaci de scoarță, în contextul relevanței lor pentru dinamica pădurilor virgine, nu mai sunt văzute ca benefice, deoarece elimină în întregime anumite medii forestiere – predominant păduri bătrâne de molid. În această situație, există două modalități specifice de lucru: fie acceptarea sărăcirii irevocabile a Pădurea Białowieża (datorită uscărilor provocate de gândacii de scoarță ai molidului – n.n.), fie începerea acțiunilor care permit interzicerea efectelor destructive ale gândacilor de scoarță. Este nu doar realizabil, ci și necesar” (Hilszczański și Starzyk 2017).
O astfel de abordare a protecționiștilor silvici este opusă punctului de vedere al unor biologi și ecologi, pentru care „… gradațiile de gândaci de scoarță nu conduc la distrugerea pădurilor, ci sunt parte a ciclului biologic în această pădure europeană distinctă. … Gradațiile alterează fundamental arboretele dominate de molid, fiind motorul unor procese succesionale accelerate, prin care se modifică compoziția arboretelor, de la monoculturi plantate la arborete amestecate mai naturale” (Carr et al. 2025). Iar „problema gândacilor de scoarță este un fenomen natural, iar natura se va descurca singură: se va regenera singură, după ce exemplarele de molid se vor usca și dispărea în mod natural” (https://eustafor.eu/bialowieza/).
Cine are dreptate credem că derivă din concluzia unui seminar de lucru privind Pădurea Białowieża și problemele legat de gradațiile de Ips typographus, organizat de Rețeaua Europeană INTEGRATE în respectiva pădure pe 25-27 iunie 2018: „Când ne gândim la reziliența pădurilor noastre, trebuie să ținem cont de acest gîndac mic, dar crucial” (https://efi.int/articles/european-strategies-deal-bark-beetle-outbreaks).
În acest sens, este cazul să reflectăm la câteva informații simple și deja binecunoscute:
- În arboretele de molid din Europa, unde specia însumează un volum pe picior de cca 7 miliarde m3 (https://www.okelly.se/bark-beetle), acesta este afectat grav de gândacul de scoarță al molidului. Atacul său este a treia cea mai importantă perturbație în molidișuri, după doborâturi de vânt și incendii forestiere (Jönsson et al. 2012, Schelhaas et al. 2003, ambii în Jaakkola et al. 2023).
- În Suedia, două gradații majore ale gândacului de scoarță au uscat 35 milioane m3 lemn de molid în ultimii 20 de ani (Kärvemo et al. 2023, în Gohli et al. 2024).
- În Europa Centrală, gradațiile lui Ips typographus au afectat peste 270 milioane m3 lemn de molid între 2017 și 2019, ani cu veri calde și secetoase, respectiv ierni blânde, cu cele mai mari vătămări în Germania, Cehia, Austria (English 2020). Volumul de lemn afectat de gândacii de scoarță în aceeași zonă a crescut la cca 360 milioane m3 în perioada 2018-2021 (2,3 ani de recoltă de lemn normală), peste 85% din aceste vătămări între 2018 și 2020 fiind asociate cu gândacul de scoarță al molidului, restul cu gândaci specifici laricelui și pinului silvestru (https://www.okelly.se/bark-beetle).
Este evident că problema intervenției la timp vs. non-intervenția în arboretele de molid din ariile naturale protejate afectate de gradațiile de gândaci de scoarță de oriunde din spațiul european rămâne deschisă.
Ce contează însă este scara gradației și extinderea sa în timp, deoarece acel dăunător va putea distruge întreaga suprafață a pădurii respective. Este ceea ce preciza și Regia Națională a Pădurilor-ROMSILVA, pe site-ul propriu, pe 1 octombrie 2025: „Acum, orice intervenție este tardivă, fiind distruse 1.100 de hectare de pădure de molid în zona de protecție integrală a Parcului Natural Apuseni. Soluția este extragerea acestor arbori și regenerarea acestor suprafețe calamitate, dar, pe viitor, pentru a evita astfel de situații, este necesară o flexibilizare a legislației de mediu și a normativelor tehnice, pentru a putea interveni rapid și a preveni răspândirea acestor dăunători”.
În mod cert, așa cum subliniau și autorii slovaci citați la începutul materialului nostru, o combinație între protecția strictă în zonele centrale ale ariilor naturale protejate și măsurile silviculturale oportune și selective în zonele adiacente, cu scopul extragerii arborilor de molid afectați de gândacii de scoarță, este soluția optimă…
