Pădurea Partecipanza din Trino. A zeului Apollo…

Pădurea Sorților (Bosco delle Sorti) a comunității Partecipanza este o pădure de 600 hectare situată la nord de râul Pad, în apropierea localității Trino. Între Milano și Torino. În antichitatea romană, aici era un loc sacru al lui Apollo, zeul profeției și al miracolelor. Astăzi este ultima rămășiță a Codrilor Padani.

În Carta libertăților din 1275, comunitatea din Trino a obținut de la marchizul Guglielmo il Grande de Monferrato dreptul de a utiliza colectiv această pădure. În timp, acest privilegiu va devini un simbol al identității și coeziunii acestei comunități.

De-a lungul secolelor au apărut dispute, transformări și reforme.

A supraviețuit perioadelor de război, foamete și transformări sociale. În secolul XVI s-a modificat statutul de asociere, pentru a defini mai bine modul de gestiune al pădurii, drepturile ereditare și repartiția veniturilor. Se urmărea restrângerea numărului de participanți pentru a menține sustenabilitatea exploatării. Între secolele XVI si XVIII Partecipanza a avut numeroase dispute cu Comuna Trino, în probleme de autonomie, taxe și drepturi de proprietate. Perioadele de dificultăți economice și furtul de lemne au dus la pierderea a mii de stejari.

I s-a spus Pădurea sorților (Bosco dei Sorti) pentru că fiecăruia i se desemna prin rotație, o dată la 15 ani, exploatarea unei porțiuni a pădurii. Prin tragere la sorți. În fiecare an, pe 25 noiembrie se extrăgeau arborii desemnați pentru tăiere. Colectivul care se ocupa de tragerea la sorți se numeste Partecipanza. Este compus din urmașii direcți ai primelor familii care au constituit comunitatea. Regulamentul medieval îl numeste pe administratorul pădurii Primo conservatore. El este responsabil de cantitatea și calitatea bunurilor extrase din pădure.

Până acum o sută de ani lemnul era principalul material de construcție, și lipsa unei surse de lemn te condamna la sărăcie. Comunitatea din Bosco din contră, era considerată bogată. A construit chiar un azil de bătrâni cu locuri gratuite rezervate membrilor, iar unele beneficii se păstrează si astăzi.

Acum mai sunt circa o mie de familii în comunitate.

Regulamentul prevede extragerea unei cantități minime de arbori, care nu poate depăși două treimi din creșterea sa anuală. Circa 2 mii metri cubi, din care 85% sunt folosiți ca lemn de foc, iar restul ca lemn de lucru. Lemnul de foc se vinde cu 30 euro, iar cel de lucru cu 80 euro.

Pădurea adăpostește 400 de specii de plante și animale. Dintre arbori predomină speciile autohtone de stejar – stejar pedunculat, cer și gorun, în amestec cu carpen, tei, arin și frasin.  

În anii ‘70 comunitatea a decis printr-un referendum să nu transforme pădurea în rezervație naturală. Zece ani mai târziu s-a răzgândit. Astăzi pădurea este parte din situl Natura 2000, iar administratorul are și responsabilități legate de servicii ecosistemice.

Institutul pentru Plante Lemnoase și Mediu (IPLA) din Regiunea Piemont coordonează planul de management, și a adăugat la regulile istorice noi prescripții pentru păstrarea biodiversității. S-au făcut împăduriri în orezăriile din jur, inspirate de modelul rezervațiilor naturale din Europa de Est și de modelul de intervenție din pădurile de șes din Franța.

Pădurea cuprinde 28 km de poteci pietonale pentru bicicletă și călărie. Nu este o pădure cu arbori spectaculoși. Este un loc de refugiu pentru locuitorii din Trino, unde liniștea are sensul ei, ritmul vieții se reduce și atenția se îndreaptă spre interior.

În reziliența ei tăcută, pădurea Partecipanza amintește cum era odată natura și cum poate fi, când este tratată cu dragoste și respect.   

Sursa și detalii, AICI.

Tot despre acest subiect puteți citi AICI și AICI.