Autor: Prof. univ. dr. ing. Valeriu-Norocel Nicolescu
Într-unul din ultimele documente programatice ale Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (Food and Agriculture Organization FAO) citim că: „Pădurile – și serviciile ecosistemice pe care le oferă, care susțin mijloacele de trai, biodiversitatea, reglarea climei, bunăstarea și accesul la aer și apă curate – subliniază viziunea FAO pentru cele patru obiective „Mai bune”: o producție mai bună, o nutriție mai bună, un mediu mai bun și o viață mai bună, fără a lăsa pe nimeni în urmă” (Global Forest Resources Assessment 2025).
Iar pădurile globului (4,14 miliarde hectare, care acoperă 32% din suprafața Terrei), din care se recoltează anual cca 4 miliarde m3 de lemn rotund, împărțite aproape egal între lemnul de foc și lemnul rotund industrial, acoperă nevoile vitale de lemn de foc (pentru încălzire și gătit) ale 2,3 miliarde de oameni, în timp ce 5,8 miliarde de oameni se folosesc de produsele nelemnoase ale pădurilor (State of the World’ Forests 2024).
E imperativ să ne gândim cu seriozitate și profesionalism la aceste cifre, ca și la una și mai recentă, rezultată din cercetări realizate în 33 de țări europene, acoperind 64,31% din suprafața pădurilor continentului (Lovrić et al. 2025): în mod covârșitor, 83% din veniturile provenite din pădure se datorează produselor lemnoase ale pădurii și doar 17% celor din servicii ecosistemice de regularizare și culturale gen plăți pentru carbon, scheme pentru biodiversitate sau activități recreative.
Ne gândeam la acele cifre și la munca milioanelor de silvicultori anonimi, adesea înjurați sau discreditați, care întemeiază pădurile, le îngrijesc și conduc, le exploatează și regenerează de secole. Pentru că, așa cum scria Profesorul Marin Drăcea, în cursul de Silvicultură (1920-1921), cu clarviziunea sa unică, „… omul e dator să îndrepte natura, acolo unde ea lucrează încet sau în contra pădurii”.
Este ce am vazut ieri la Ocolul silvic privat Zagon din Covasna: de la regenerare la îngrijire și conducere (hulitele rărituri, combinate cu elagaj artificial…), cultivând, prin munca de decenii sau secole a acelor anonimi, păduri bătrâne de care nu poate să le fie rușine.
Așa ceva (brad și molid, într-o comuniune de peste un secol), comparabil cu orice arboret valoros similar din Europa, nu poate rezulta prin non-intervenția și „virginizarea” unor arborete și păduri de la noi sau de aiurea, care se vor confrunta din ce în ce mai puternic cu seceta, cu bolile și dăunătorii, cu uraganele, cu incendiile. Când pădurile vor dispărea, „lovite” de perturbațiile tot mai frecvente și mai ample, vor dispărea și biodiversitatea și tot ce înseamnă servicii ecosistemice furnizate de pădure, pe lângă lemn – cel care are peste 10 mii de întrebuințări și al căror număr crește în permanență.
Astazi este Ziua Internațională a Pădurilor și, în mod logic, e și ziua celor care o slujesc…
