Autor: Aurelian Vasile, Asociația Vanpes
Analiză: 92 de milioane de euro, costul total al gardurilor, ar putea finanța peste 12.500 de hectare de pădure nouă. Ministerul Mediului poate salva chiar acum cel puțin 5-6.000 de hectare rămase fără finanțare dacă redirecționează urgent banii de gard către lucrări de plantare și puieți.
Campania națională de împăduriri finanțată prin PNRR, deși vitală pentru România, se confruntă cu un paradox financiar care îi subminează scopul principal. În contextul în care bugetul total alocat pentru înființarea de noi păduri a fost redus la 307,5 milioane de euro, o analiză a datelor publicate arată o situație șocantă: aproape o treime din această sumă, 92 de milioane de euro, este alocată pentru construirea de garduri.
Datele centralizate pe harta proiectelor depuse (AICI) arată că cele 1.118 proiecte selectate la finanțare necesită împrejmuirea unui perimetru total de aproape 5.500 de kilometri. Pentru a pune această cifră în context, 5.500 km de gard reprezintă de două ori lungimea granițelor României. La un cost decontat de 16,8 euro pe metrul liniar (atât prevede ghidul de finanțare), factura pentru sârmă și stâlpi atinge suma exorbitantă de 92 de milioane de euro.
Această cheltuială masivă este cu atât mai greu de justificat cu cât, în urma tăierii bugetului, 478 de proiecte de împădurire, însumând 10.867 de hectare, au fost respinse pe motiv că fondurile s-au epuizat. Practic, România a decis oficial că nu are bani pentru a planta aproape 11.000 de hectare de pădure, dar are 92 de milioane de euro pentru a finanța garduri.
Logica este fundamental anormală pentru un program al cărui scop declarat este creșterea suprafeței împădurite la nivel național, nu un proiect de finanțare a împrejmuirilor.
Costul de oportunitate este imens. Cu cele 92 de milioane de euro alocate gardurilor, s-ar putea finanța integral înființarea a cel puțin 12.500 de hectare de pădure de stejar în zona de câmpie – acesta fiind cel mai scump scenariu de plantare. Dacă luăm în calcul și specii cu costuri mai reduse, precum salcâmul, sau plantații în zonele de deal sau munte, suprafața finanțabilă ar fi și mai mare. Altfel spus, banii alocați pentru sârmă ar fi fost suficienți pentru a acoperi integral toate cele 10.867 de hectare respinse.
Soluția: Banii rămași pot salva mii de hectare
O parte din cele 92 de milioane de euro a fost, desigur, deja cheltuită pentru împrejmuirea celor aproximativ 9.000 de hectare plantate în sezoanele 2023/2024 și 2024/2025.
Însă, având în vedere că majoritatea contractelor de finanțare pentru proiectele abia aprobate nu sunt încă semnate, o sumă semnificativă este încă disponibilă. Conform estimărilor, cel puțin 40% din bugetul alocat gardurilor (peste 36 de milioane de euro) nu a fost încă angajat și ar putea fi salvat.
Aici intervine soluția de urgență pe care Ministerul Mediului o are la dispoziție. Printr-o decizie administrativă (ordin de ministru) „pe ultima sută de metri”, Ministerul poate tăia finanțarea împrejmuirilor pentru proiectele care nu au demarat încă implementarea.
Prin această simplă „regândire a finanțării”, bugetul rămas disponibil ar putea fi alocat pentru proiectele care în acest moment au rămas fără finanțare. Această manevră ar permite finanțarea plantării efective a încă cel puțin 5.000 – 6.000 de hectare, salvând astfel peste jumătate din proiectele respinse inițial.
Pe ultima sută de metri a celui mai mare program de împăduriri al României, Ministerul Mediului se află în fața unei alegeri clare: va rămâne țara cu mii de hectare de pădure nouă sau cu mii de kilometri de garduri scumpe?
