Trecătorul simplu sau cu preocupări de istorie, artă sau chiar de Dendrologie, ajuns în „târgul Ieșilor”, trebuie să se bucure de Parcul/grădina Copou, înființat în anul 1834. Pentru că îi găsește acolo pe Mihai Eminescu și Veronica Micle, pe Ion Creangă și Ciprian Porumbescu, pe George Topârceanu și Ion Luca Caragiale, pe Costache Negruzzi și Barbu Ștefănescu-Delavrancea, pe Nicolae Tonitza.
Iar alăturarea busturilor sau monumentelor dedicate acesto personalități ale culturii române de bănci albe, cu citate din creațiile lor artistice, este foarte fericită – îți oferă șansa să reflectezi la viață, la dragoste, la fericire sau nefericire, descifrând notele Baladei lui Ciprian Porumbescu…
În parc, pasionatul de Dendrologie poate recunoaște cu ușurință diverse specii de foioase, pentru că vegetația arborescentă este dominată de frasinul comun și de acerinee (paltin de câmp și paltin de munte/arțar), alături de salcâm, de salcâm japonez, de duzi, de sâmbovină, de castani, de platani, asortimentul de specii incluzând și puține rășinoase (molid, tisă, pin negru, chiparos de California, Thuja gigantea).
Și mai ales de specii de tei: însuși „Teiul lui Eminescu”, de care poetul a fost foarte atașat, ca o nostalgie fericită a studiilor sale la Viena și Berlin, este un exemplar de tei argintiu (Tilia tomentosa), a cărui vârstă este aproximată la peste 550 de ani! Și te gândești aflând o astfel de cifră că lucrările „clasice” de Dendrologie, publicate la noi (Negulescu și Săvulescu 1957, 1965; Haralamb 1967; Stănescu 1979; Stănescu et al. 1997), sau mai noi (Șofletea și Curtu 2007), indică o longevitate fiziologică a teilor, care nu depășește 200 de ani (în general, 150-200 de ani), doar la teiul pucios/cu frunză mică (Tilia cordata), la celelalte specii de tei (teiul cu frunza mare Tilia platyphyllos și teiul argintiu) fiind fie „mai mare” (la teiul cu frunza mare, după Negulescu și Săvulescu 1957, 1965) sau nefiind făcute astfel de precizări! Prin comparație, Bary-Lenger et al. (1988) consideră longevitatea teilor la 300-400 de ani și peste, iar profesorul Marin Drăcea (1920-1921) la chiar 1000-1500 de ani!
Parcul Copou, prin prezența celor trei specii de tei, îți oferă și șansa de a te convinge nemijlocit de fenologia înfloririi acestora, descrisă în cărțile de Dendrologie românești: dacă teiul pucios și cel cu frunză mare sunt deja înfloriți abundent, cel argintiu, așa cum este și Teiul lui Eminescu, mai are de așteptat cel puțin o săptămână!
Și mai vezi în acel parc foarte curat și bine organizat, cu ochiul iubitorului de culoare, de frumos, ce „normal” pot conviețui, fără grai, arborii și plantele floricole.
