Toată țara a vorbit în ultimele zile despre Aurel Frandeș, un pădurar care a salvat două fetițe pierdute în pădure. Micuțele se rătăciseră la vreo 4 kilometri de sat și au petrecut zeci de ore singure în hățișul pădurii. Pădurarul le-a descoperit și le-a cărat în spate până la marginea satului…
Angajat al Ocolului Silvic Luduș, Aurel Frandeș a fost invitat acum două zile la București, la sediul central al Romsilva, pentru a fi felicitat atât de Federația Sindicatelor „Silva”, cât și de directorul general al regiei, Jean Vișan.
„A fost un șoc pentru mine. Nu sunt obișnuit cu filmări, cu fotografii. Eu sunt învățat în pădure, nu pe sticlă”, a declarat el pentru dinpădure.ro.
„Un om de treabă”
Cum era firesc, atât sindicatul, cât și regia l-au recompensat pe pădurar și i-au acordat diplome. Liderul „Silva”, Silviu Geană, i-a fost „ghid” lui Aurel Frandeș prin sediul central al RNP și l-a prezentat colegilor din mai multe birouri.
„Am fost foarte bine primit, cum nu m-am așteptat. Peste tot… Și la noi, la regie. Domnul Silviu Geană e de treabă. Să știți că-s tare mândru de regia noastră. E o instituție respectată. Sunt foarte mândru să fiu și eu parte din ea”, ne mai spune Frandeș.
Pădurar, pompier, șofer, pădurar
Aurel Frandeș și-a început activitatea de pădurar, în tinerețe, la Ocolul Silvic Răstolița, comuna lui. A lucrat aici mulți ani. Până în 2003, an în care a primit o ofertă de la Hidroconstrucția. Și s-a dus. „Era un post mai bun, mai liniștit, la barajul de la Răstolița. În pădure e muncă grea”, spune el. A lucrat ca pompier acolo 14 ani. În 2017, barajul a intrat în conservare, așa că rând pe rând echipa s-a micșorat. A trebuit să plece și el.
„M-am urcat în mașină cu soția și am plecat în Germania. M-am angajat ca șofer. Am lucrat pe autobuz. Aveam 48 de ani, nu știam limba germană, dar am învățat-o. Transportam copii, oameni de la firme”, ne povestește el. A stat cam trei ani în Germania și spune că i-a fost bine. Soția lui a lucrat în acest timp la un hotel și apoi la un azil de bătrâni.
„Apoi a venit pandemia. Și s-a născut și nepoțelul nostru, Ștefan. În decembrie 2020 am venit acasă. Și în 2021 m-am reangajat în Romsilva. Până la urmă, tot silvicultura e sufletul meu”.
1.000 de kilometri pe lună
Aurel lucrează de atunci la Ocolul Silvic Luduș, care e la 120 de kilometri de casa lui. Stă la un canton unde are două camere, baie, bucătărie. Se gospodărește singur aici, cinci zile pe săptămână. Pentru că vinerea, după program, se duce la familie, la Răstolița.
„Cam o mie de kilometri pe lună fac. Nu e chiar plăcut. Și nici nu se decontează. Înainte era cuprins acest decont în contractul colectiv de muncă. Dar să știți că nu mă plâng. Suntem la o vârstă, eu și soția, în care nu avem cheltuieli ca tinerii. Plus că suntem învățați să ne limităm la cât avem”.
O echipă de milioane
S-a învățat nu doar cu asta, ci și cu colegii de la Luduș. „Suntem puțini, e un ocol mic. Dar suntem în armonie, dacă pot să spun așa. Ne respectăm, ne înțelegem. Orice post mi s-ar da, nu aș pleca, nu mi-aș lăsa colegii. De 5 ani suntem împreună și ne prețuim unii pe alții”.
Un cățel cuminte
Acasă, la Răstolița, Aurel nu are, ca alți pădurari, gospodărie cu animale. Are doar un cățel. „A venit într-o zi o femeie care vindea afine și avea și un pui de cățel. A întrebat-o pe soție dacă nu îl vrea… De atunci a rămas la noi”. Un câine bun și cuminte.
Bucuria cea mare a lui Aurel e Ștefan, nepoțelul lui de 5 ani. „Fetițele din pădure sunt cam de-o vârstă cu nepoțelul meu…”, spune, emoționat. Le-a dus în spate cu gândul că nu are altă soluție decât să le salveze și să le aducă la familie. A reușit.
