Invitat la emisiunea „Pe față” de la NEst Tv Suceava cu titlul „Despre aurul verde”, prof. univ. dr. Cătălin Roibu de la Facultatea de Silvicultură Suceava a vorbit despre câteva probleme care ar trebui să țină agenda factorilor de decizie în materie de păduri. În opinia sa, există provocări mult mai importante de discutat decât ceea ce se vehiculează în mediul online. E de părere că reorganizarea Regiei Naționale a Pădurilor Romsilva trebuie făcută cu specialiști și că pădurea nu înseamnă doar profit.
„Cred că tot ce ține de reorganizarea Romsilva trebuie discutat de specialiști. Faptul că anumite lucruri ies în mediul online, fără să fie discutate și fără să se iasă cu un punct de vedere comun, nu este benefic.
Pe lângă faptul că românul se pricepe la politică și la fotbal, a început să se priceapă și la silvicultură… Aceste declarații aprind chibritul într-o cameră cu gaz. Deși poate ministrul nu e rău intenționat.(…)
Toate serviciile oferite de pădure sunt asigurate printr-o gospodărire rațională a acesteia. Acum avem o altă problemă: schimbările climatice. Trebuie să vedem care specii sunt pregătite să reziste la acest climat în schimbare. Care e cea mai bună structură de gospodărire a pădurilor? Mergem cu arborete pure, adică o singură specie? Mergem cu arborete amestecate? Mergem pe o structură pe clase de vârste? Cum le spunem noi, pluriene. Sau cu o singură clasă de vârstă, echiene? Merg cu ciclu de producție mai lung, mai scurt? Tai pădurea la 80 de ani, la 120 sau la 150 de ani? Acestea sunt provocările pe care trebuie să le discutăm înainte de reorganizarea Romsilva.
Mă uitam la reprezentanții ministerului cum evaluau performanța Romsilva. Și am observat că profitul este pe primul loc. Dar gospodărirea unei resurse naturale nu înseamnă numai profit. Nu am văzut pe nimeni să spună că are un indicator-țintă pentru Sudul României: extinderea suprafeței de fond forestier. Oare nu asta ne-ar trebui? Nu am văzut în nicio declarație care ar fi o temă pe care Romsilva ar trebui să o gestioneze: Hai să vedem ce specii sunt mai rezistente la schimbări climatice!
România are cea mai mare suprafață de păduri naturale din Europa Centrală. Avem rezervații, avem zone strict protejate, parcuri naturale în care nu intervenim deloc. Avem păduri cu funcție antierozională, păduri-parc. Avem păduri cu diferite funcții, pe care nimeni nu le asimilează în bani. Sunt servicii pe care orice pădure, indiferent de forma de proprietate, le oferă comunității. Ori toate aceste lucruri trebuie să le înțelegem la un moment dat.
Când punem toate aceste lucruri într-o cheie economică, ar trebui la un moment dat să evaluăm și aceste funcții.
De fiecare dată când se pune întrebarea cine plătește aceste funcții, toată lumea ridică din umeri. Nu, astea vin de sus, de la natură, nu trebuie să le și plătim. E un subiect sensibil, pe care la un moment dat trebuie să îl abordăm. Când discutăm efectiv de rentabilitatea unei structuri silvice, indiferent de forma de proprietate, va trebui să ne gândim și la aceste funcții pe care pădurea le oferă, în afară de lemn.
Unul dintre principiile cele mai importante din planul de amenajare al unei păduri este principiul continuității. Să asigur aceleași funcții și aceeași suprafață de pădure generațiilor următoare. Cel puțin aceleași beneficii pe care le-a avut generația mea să le aibă și generațiile următoare. Tot procesul de amenajare al pădurilor este un proces foarte riguros.
Una dintre modificările aduse noului Cod Silvic este legată de amenajamentele silvice. Colegii mei, cei doi prodecani ai facultății – Gabriel Duduman și Liviu Nichiforel – au un editorial în Bucovina forestieră, revista noastră, pe această temă. Tot ce înseamnă cultura pădurilor pe 10 ani se face pe baza unui amenajament silvic. Tot ce trebuie să fac se aprobă prin ordin de ministru și devine literă de lege pentru administrația unui ocol silvic. Până acum se făcea la 10 ani. Acum, pe nepusă masă, s-a modificat de la 10 la 20 de ani. Colegii mei au făcut o analiză SWOT și singurul punct tare la 20 de ani a fost că se face o economie de bani. Ca să fac un rezumat: cine are de pierdut, de la 10 la 20 de ani? Pădurea are de pierdut”.
