Decanul Facultății de Silvicultură din Brașov, prof. univ. dr. Lucian Curtu, a tras un semnal de alarmă cu privire la materialele forestiere de reproducere și la nevoia de investiții în acest domeniu.
El a participat la „Maratonul pădurilor” organizat de inițiativa „Pădurile din România”, la dezbaterea referitoare la împăduriri, alături de mai mulți specialiști: prof. univ. dr. Ciprian Palaghianu, decanul Facultății de Silvicultură din Suceava, Dan Popescu, șeful Ocolului Silvic „Renașterea pădurii” din Mârșani, Vlad Cândea, de la Forest and Biomass Romania și Victor Sfeclă, prodecan la Facultatea de Științe Agricole, Silvice și ale Mediului din Universitatea Tehnică a Republicii Moldova.
Prof. Curtu a vorbit despre importanța resurselor genetice:
„În mare măsură semințele provin din materiale de bază. În limbaj accesibil sunt rezervații de semințe sau plantaje semincere, dar le numim, conform legislației, materiale de bază. Este vorba de un program de ameliorare genetică la nivel național. El a fost inițiat în anii ’60, când era mare nevoie de materiale forestiere de reproducere. Menirea unui program de ameliorare e să producă încă de la început sămânță. La început calitatea e mică, dar ea crește.
S-a făcut o cartare a arboretelor valoroase și așa s-a născut ideea acestui catalog, pe care noi în România o aveam înainte să aderăm la Uniunea Europeană, chiar din anii ’60, ’70. Cred că am fost chiar model în Europa prin acest program de ameliorare. Care a dus la pasul următor: înființarea de plantaje, care a reprezentat un pas important pentru producerea de sămânță de calitate în România.
Maximul s-a atins la începutul anilor 1990 și s-a mers mult pe rășinoase. Însă între timp lucrurile s-au schimbat și se merge mai mult pe foioase. Și acest lucru necesită o adaptare continuă. Pașii în programele de ameliorare, prin efortul colegilor de la INCDS, colectivul de Genetică și ameliorare, s-au făcut. Am participat și noi la refacerea unor plantaje semincere, dar e multă muncă aici și mare nevoie.
Care a fost lovitura dată programului de ameliorare din România? Faptul că nu am avut piață. Treptat, a scăzut necesarul de puieți. Și, dacă nu ai piață, automat nu te finanțezi nici ca program de ameliorare. După aceea, brusc, în special în ultimii ani, avem nevoie de materiale forestiere de reproducere, în special pe anumite specii și am constatat că nu avem de unde să le luăm. Și aici este provocarea, pentru că nu putem pe termen scurt, dintr-o dată, să asigurăm necesarul de sămânță.
Pe de altă parte, pe lângă nevoia internă, sesizăm și o piață externă. Bradul, de exemplu, se vinde foarte bine în diferite țări din Europa.
Deci avem o resursă genetică excepțională, dar e nevoie de investiții pentru extinderea și folosirea ei. Și aici trebuie să insistăm în viitor și să facem tot posibilul să nu mai apelăm la alte surse, să aducem de altundeva materiale forestiere de reproducere. Avem resursa aici, depinde de noi să o folosim.
Această tendință de a împăduri dată de PNRR va fi probabil din ce în ce mai pregnantă. Avem nevoie de o strategie la nivel național pentru a produce suficient material ca să ne satisfacă nevoile”, a conchis prof. Lucian Curtu.
