În numărul 1/1994 al Revue Forestière Française, inginerul Michel Buffet, director al programului de formare a inginerilor silvici din ENGREF (Ecole Nationale du Génie Rural, des Eaux et des Forêts – Școala Națională de Geniu Rural, Ape și Păduri a Franței, înființată în 1824), sintetiza astfel discuțiile organizate cu prilejul Întâlnirilor silvice ENGREF, desfășurate la Palatul Congreselor din Nancy între 19 și 20 noiembrie 1993, cu titlul „Quel ingénieur forestier pour demain: professionnels et étudiants en débattent à Nancy” (Ce fel de inginer silvic pentru mâine: Dezbaterea dintre profesioniști și studenți la Nancy):
„Moștenitor al taxonomistului din secolul al XVIII-lea și al inginerului cuceritor din secolul al XIX-lea, inginerul silvic de astăzi trebuie să fie și economist și sociolog.
La răscrucea dintre tradițiile trecute și generațiile care vor culege roadele eforturilor lor, acesta trebuie să fie capabil să gestioneze un sistem complex, viu, respectând motivațiile profunde ale proprietarului de teren și nevoile comunității.
Sector conservator prin excelență (și pe bună dreptate…), pădurea s-a schimbat considerabil în ultimii douăzeci de ani. Totuși, a fi atent la evoluție nu înseamnă a fi sclavul modei. Pădurea nu poate fi gestionată ca un moped; este mai degrabă ca un supertanc petrolier.”
Silvicultorul ca inginer, economist, sociolog, acum mai bine de 30 de ani – sigur Michel avea dreptate…
