Autor: Prof. univ. dr. ing. Valeriu-Norocel Nicolescu
Citim, între multe altele, în „Recomandările de politici și practici pentru îmbunătățirea rezilienței pădurilor”, rezultate al proiectului „Lanțuri valorice forestiere reziliente – sporirea rezilienței pădurilor prin răspunsuri naturale și socio-economice” (RESONATE), coordonat de European Forest Institute și Universitatea din Helsinki, alături de parteneri din diverse țări europene (nu și din România…), finanțat prin programul Horizon 2020 al Uniunii Europene și derulat între aprilie 2021 și martie 2025:
„Selecția speciilor și alegerea proveniențelor sunt decizii cruciale pentru instalarea arboretelor amestecate mai reziliente pentru viitor. În trecut, s-a pus un accent imens pe folosirea speciilor << native>> (care e greu să fie definite), << locale>> sau pe <<regenerarea naturală>> dar, în condițiile schimbărilor continue ale mediului, aceste concepte și-au pierdut relevanța. A insista doar pe speciile autohtone, spre exemplu în siturile Natura 2000, riscă o inadaptare și o vulnerabilitate crescută a viitoarei generații de păduri. Pe măsură ce schimbările climatice modifică gama adecvată de specii, migrația asistată devine din ce în ce mai importantă”.
„Ciclurile de producție mai scurte și răriturile mai puternice sunt susținute/recomandate deoarece s-au dovedit apte să reducă riscurile perturbațiilor. Oricum, creșterea intensității managementului pădurilor este adesea dăunătoare pentru biodiversitate și multifuncționalitate, necesitând o echilibrare atentă a compromisurilor. … Rațiunea (unor rărituri mai puternice – n.n.) este să se producă mai devreme arbori cu un diametru-țel dorit, când arborii sunt mai scunzi, pentru a combate astfel riscuri gen doborâturi de vânt și stresul datorat secetei, care cresc odată cu înălțimea arborilor”.
„Datorită puținătății dovezilor științifice, capacitatea adaptativă naturală sau inerentă a pădurilor negospodărite rămâne un subiect puternic dezbătut, iar diferite grupuri de interese au puncte de vedere conflictuale privind importanța managementului activ al ariilor naturale protejate. Fără discuție, adaptarea la schimbări climatice este esențială pentru eficacitatea pe termen lung a atenuării schimbărilor climatice, iar aceasta poate fi adesea ameliorată prin măsuri de management activ cum ar fi migrația asistată”.
„Încurajați managementul activ al pădurilor prin crearea unei legături strînse între silvicultură și industria lemnului. Lanțul valoric este dependent de oferta de lemn și trebuie să se adapteze pe termen lung la compozițiile modificate ale pădurilor”.
„Cum va face față industria lemnului la schimbarea modului de aprovizionare în legătură cu practicile de management al pădurilor mai prietenoase cu biodiversitatea (inclusiv silvicultura cu acoperiș continuu Continuous Cover Forestry sau silvicultura apropiată de natură Close-to-Nature Forestry)? Oferta (de lemn – n.n.) va deveni mai heterogenă, accesul stabil la anumite tipuri/sortimente de lemn va fi incert. Facilitățile de procesare (a lemnului – n.n.) trebuie să devină flexibile pentru a gestiona variabilitatea ofertei viitoare de lemn”.
Poate că (1) recomandările de mai sus au fost citite și „rumegate” deja, în integralitatea lor, și de decidenții noștri și, în consecință, (2) vor lua cât mai urgent măsurile adecvate pentru gestionarea adaptativă a pădurilor noastre – de ce nu chiar de … ieri!
Notă: Pentru eventuale clarificări semantice: rezistență = gradul în care ecosistemele rămân nemodificate în fața perturbațiilor (Park et al. 2014); reziliență = capacitatea ecosistemelor de a-și reveni după perturbații (Park et al. 2014)/abilitatea unui sistem de a rezista perturbațiilor sau a le absorbi și a se reorganiza rapid pentru a-și menține structura și funcțiile principale (Messier et al. 2019); migrație asistată: deplasarea mediată de om a speciilor, genotipurilor sau proveniențelor în locații care li se potrivesc mai bine din punct de vedere climatic în viitor (Messier et al. 2019).
