Proiectul Small4Good, dedicat micilor proprietari de păduri, derulează acțiuni și în România, mai exact la Brașov. Parteneri în proiect sunt Forest Design și Asociația Proprietarilor De Păduri Din România (APPR). Ei colaborează în cadrul laboratorului Small4Good East – LLEast.
„Mulți proprietari de păduri mici nu cunosc gestionarea pădurilor, nu au abilități și nici cunoștințe în domeniul afacerilor pentru a desfășura o gestionare multifuncțională proactivă a pădurilor lor. Acest lucru este complicat și mai mult de un cadru de reglementare foarte restrictiv, precum și de lipsa stimulentelor adecvate în zonele de protecție. Ceea ce duce la un interes scăzut în rândul proprietarilor de păduri de a-și asuma un rol activ în managementul forestier. În plus, lipsa de cooperare și asociere, împreună cu lipsa de informații accesibile și prezența unui mediu de afaceri complicat, ar putea fi alți factori importanți care contribuie la starea actuală”, se arată într-un comunicat al coordonatorilor proiectului.
Scopul laboratoarelor din proiect este de a evalua modalitățile în care schemele de plată pentru servicii ecosistemice (PSE) pot sprijini managementul forestier la scară mică, cu obiectivul pe termen lung de a impulsiona o schimbare pozitivă a numărului proprietarilor de păduri interesați în implementarea managementului multifuncțional.
Partenerii de proiect și membrii LL East au identificat cinci tipologii relevante de proprietari de păduri care reflectă modul în care percep și gestionează pădurile în prezent. Aceste tipologii nu sunt doar modele teoretice, ci reprezintă oameni reali, cu provocări reale.
Partenerii cred că modul în care un proprietar se raportează la pădurea lui definește modul în care o gestionează, cât de conectați se simt cu ea și, în cele din urmă, cum o prețuiesc. Acest lucru influențează în mod direct dorința lor de a se angaja într-un management durabil, de a explora noi modele de afaceri sau de a căuta valoare din pădurea lor în moduri diferite.
Pentru a oferi un context, după aproape 40 de ani de comunism și alți 35 de ani de neglijență politică și legislativă, micii proprietari de păduri din România au fost continuu marginalizați prin legi restrictive și adesea iraționale.
Înainte de comunism, micii proprietari de păduri aveau o relație profundă de interdependență cu pădurile lor, bazându-se pe ele atât pentru subzistență, cât și pentru stabilitate economică. Cu toate acestea, deoarece majoritatea proprietarilor actuali sunt mai degrabă moștenitori decât proprietarii originali, legătura lor cu terenul s-a schimbat fundamental.
Aceste 5 tipuri de tipologii de proprietari de pădure sunt:
Săteanul
Aici îl întâlnim pe Vasile, un sătean dependent de pădurea sa, într-un sat izolat de la țară.
Vasile a trăit toată viața aproape de pădurea sa, iar legătura sa cu aceasta este esențială pentru supraviețuirea lui. Pentru el, pădurea este principala sursă de lemn de foc pentru încălzire și gătit, neavând acces la alte surse de energie. Pădurea îi oferă și ciuperci și fructe de pădure, pe care le mănâncă proaspete sau le conservă pentru iarnă. Vasile vede pădurea nu doar ca pe o resursă utilă, ci ca pe un element esențial în viața sa, contribuind la construirea și întreținerea casei și a anexelor sale.
Are o relație de dependență cu pădurea, întrucât ea stă la baza existenței sale; fără ea, Vasile nu și-ar putea câștiga existența.
Moștenitorul de la oraș
Aici îl întâlnim pe George, un moștenitor al unei păduri private, dar care trăiește o viață de corporatist în oraș.
Crescut într-un oraș mare, George lucrează într-o corporație și își permite să cumpere tot ce are nevoie. Deși a moștenit un petic de pădure de la bunici, nu mai cunoaște limitele proprietății sale și nu are timp să exploreze sau să se implice activ în gestionarea acesteia. Singura sa activitate legată de pădure este o vizită anuală la ocolul silvic pentru reînnoirea contractului de pază.
Are o relație îndepărtată cu pădurea, deoarece este mai mult o obligație administrativă decât o resursă vitală.
Membru în Asociația Proprietarilor de Păduri
Aici o întâlnim pe Ileana, membră activă a unei asociații de proprietari de pădure și membră a unei comunități rurale.
Este unul dintre cei 600 de membri ai unei asociații care are 1200 de hectare de pădure gestionate ca proprietate comună (proprietate indivizibilă). Deși are doar 5 hectare proprii, se implică activ în luarea deciziilor. Ea vrea să lase copiilor ei mai mult decât a moștenit și caută să cumpere terenuri aparținând membrilor care au părăsit comunitatea. Lemnul obținut din pădure îi asigură nevoile de bază, dar în iernile aspre trebuie să cumpere în plus.
Ileana are o relație profundă cu pădurea, deoarece este o sursă de securitate și moștenire: o vede ca o sursă de trai și o investiție pe termen lung pentru familia ei.
Proprietar în Arii Naturale Protejate
Aici o întâlnim pe Maria, o proprietară de pădure care se trezește blocată într-o zonă naturală protejată dintr-un sat de munte.
Maria a moștenit pădurea de la familie, însă terenul a fost inclus recent într-o zonă strict protejată fără acordul ei. Deși ar avea nevoie de lemne pentru încălzire, nu are voie să culeagă nici măcar o crenguță din pădure, întrucât legea protejează strict pământul. Maria poate primi (din când în când și numai dacă reușește să completeze actele necesare) o mică compensație financiară, dar aceasta este cu mult sub valoarea reală a beneficiului pădurii sale. În ciuda frustrărilor, ea speră că, în viitor vor exista modalități legale de valorificare a pădurii sau serviciile ecosistemice oferite de pădurea ei vor fi compensate mai corect.
Are o relație frustrantă cu pădurea și una foarte limitată de legi. Se simte nedreptățită, mai ales având în vedere că pădurea face parte din moștenirea familiei ei.
Antreprenorul
În sfârșit, îl întâlnim pe Ionuț, un mic antreprenor dintr-un sat de munte.
Ionuț s-a născut în inima munților, dar familia sa nu a avut niciodată o pădure. Dorința de a deveni proprietar l-a determinat să economisească bani și să cumpere câteva hectare de pădure. Acum, Ionuț recoltează și prelucrează lemnul la scară mică, dar cu valoare adăugată mare. Preferă să creeze produse finite decât să vândă lemnul ca „arbore pe picior”, așa cum fac majoritatea vecinilor săi. Și-a implicat și membrii familiei în mica sa afacere, creând locuri de muncă și câștigând respect în comunitate.
Are o relație dinamică și productivă cu pădurea, pe care o vede ca o sursă de valoare și o moștenire pentru generațiile viitoare.
Prin structurarea conversațiilor în jurul acestor tipologii de mai sus, proiectul poate extrage și înțelege mai bine nevoile specifice ale fiecărui grup fără a-și dilua mesajul, permițând o integrare mai eficientă a vocilor lor în discuții mai ample și soluții potențiale.
În peisajul cultural al României, dacă „ieși în față” ca individ devii adesea o țintă pentru factorii de decizie și autorități, motiv pentru care mulți proprietari ezită să-și susțină public interesele. În loc să le ceară să ia o poziție individuală, abordarea LL East este să-i ajute să se recunoască în cadrul acestor tipologii, creând un sentiment de comunitate și un scop comun. Acest lucru îi face mai ușor să-și identifice nevoile, să se conecteze cu alții care împărtășesc provocări similare și să se simtă auziți în discuțiile despre politici și management.
Detalii: AICI
Sursa: small4good.eu
