Autor: Prof. univ. dr. Marian Drăgoi
Pentru a fi bine înțeles, plec de la următoarele premise, pe care le-am susținut, în diverse împrejurări, de-a lungul timpului, în diverse moduri:
1) Principial, Romsilva trebuie restructurată, pentru că a devenit un organism decizional anchilozat. Am fost în sală, atunci când a fost înfierată tentativa dlui Romică Tomescu de reducere a numărului direcțiilor silvice regionale. Era prea devreme, dar niciodată nu e prea târziu. Între timp s-au adunat pretendenți (și concurenți) la ifosele bătrânei doamne. Vom detalia.
2) Romsilva trebuie re-profesionalizată la ambele capete – și la vârf, și la bază. Noi ne străduim, dar când sindicatul îți respinge o simplă grilă de evaluare profesională, pe motiv că e prea dificilă (era vorba de grila examenului de licență la facultatea din Suceava), intri într-o mare dilemă ontologică.
3) Da, există clanuri profesionale ce trebuie demantelate: firme ale nepoților, nașilor, rudelor. Piața lemnului nu a fost, nu este și nu va fi una perfectă. Prin anii 90, când m-am plâns lui Patrice Harou (unul dintre puținii experți ai Băncii Mondiale în silvicultură) că avem o piață imperfectă și distorsionată, m-a liniștit: „stai liniștit, la noi nu doar că se cunosc între ei, dar își cunosc și nevestele”. Și așa ajungem la semiotica tricourilor. Nu neapărat ude…
E ceva ce-mi scapă, în această foarte simplă diagnoză? Tot ce se poate. Dar ceea ce nu am spus încă răspicat este faptul că toată harababura în care se scaldă Romsilva de aproape zece ani se datorează, în foarte mare măsură, ministerului mediului care, în dorința justificată de a avea o imagine cât mai bună, a scos reglementări care mai de care mai ciudate, doar din dorința de a veni în întâmpinarea presiunii onegistice, tare doritoare de contracte de studii de evaluare adecvată a amenajamentelor silvice.
La un moment dat, am propus Romsilvei să intenteze un proces pe tema încălcării proprietății intelectuale, întrucât foarte multă informație furnizată de studiile de evaluare adecvată provine din amenajamentele silvice (informație ce nu este inclusă în descrierea parcelară). Romsilva nu a achiesat, pentru că era mai simplu să stea cu jumătate din ocoale blocate, timp în care prețul lemnului a ajuns la valori aberante în ocoalele scăpate din blocada eco-oenegistică. Uite că vremurile se răzbună! Așa au ieșit neprofitabile multe direcții silvice.
Din punct de vedere profesional, silvicultura de stat nu a trecut niciodată printr-o asemenea criză, existențială am spune, pentru că, pe de o parte, nu-și recunoaște păcatele (vezi jocul de-a pensionarea), iar pe de altă parte domnișoara ministru ia totul într-un fel de baba-oarba. De când s-a apucat de reformă, în afara luptei cu directorii prea mulți și prea corupți, nu am auzit o temă serioasă de dezbatere. Pe diverse căi am încercat să ajung la „papucul” autorității cu subiecte mai profesionale, cum ar fi, de exemplu, eventuala comasare a compartimentelor unui ocol silvic, sau gestionarea exploatării lemnului în păduri situate în situri Natura 2000, unde nu toată pădurea este în protecție absolută. Nici vorbă de vreo reacție, măcar de politețe.
Nu am nimic personal cu nimeni, dar o reformă structurală, de o asemenea anvergură și complexitate, poate fi făcută de un colectiv mai larg, iar lista celor 25 de candidați pentru poziția de director interimar conține numele unor adevărate personalități în materie. E drept, sunt și câteva simple personaje, dar nu există pădure fără uscături (chiar dacă au pretenția că valorează cât lemnul mort). Simpla reducere a funcțiilor de conducere în teritoriu, fără asumarea unor responsabilități suplimentare la nivel regional, va reduce cheltuielile de personal și nimic mai mult. Politizarea va fi aceeași, dacă nu mai vârtoasă. Nu uitați că reforma lui Romică Tomescu nu a trecut Carpații din motive politice – am mai spus asta, să nu credeți că m-am ramolit.
Iar ideea că fiecare ministru ar purta un tricou tematic, pe care să-l actualizeze în funcție de context, mă sperie de-a dreptul. Ar fi suprema dovadă a căderii în derizoriu.
Profesorul universitar doctor Marian Drăgoi a făcut parte în ultimii ani din echipa Facultății de Silvicultură din Suceava, unde a fost titular al disciplinelor Amenajarea pădurilor (licenţă zi) Economie şi piaţa lemnului, Fundamentarea deciziilor şi aplicaţii informatice (masterat). Este autor de cărți, studii și articole, consultant, cercetător și coordonator de doctorate.
