Speciile de cvercinee, între care stejarul pedunculat (ST) și gorunul (GO) sunt cele mai extinse și importante, acoperă în Europa cca 21 milioane de hectare. Franța, cu un volum pe picior de ST+GO de 565 milioane m 3 (3/4 în pădurile private) și o suprafață a celor două specii de 4,5 milioane ha (peste 30% din suprafața ocupată de stejar pedunculat și gorun pe continentul nostru), este pe bună dreptate denumită „țara cvercineelor”.
În acest context, există preocupări foarte vechi în Hexagon (spre exemplu, Bagneris 1876 și 1878; Broilliard 1881; Boppe 1889) pentru definirea unei silviculturi specifice celor două cvercinee, prin care bușteni de mari dimensiuni (diametre de 70-80 cm) și folosibili pentru construirea de vase maritime, butoaie, mobilă de lemn masiv, furnire, să se producă în 200, chiar 250 de ani.
O astfel de silvicultură, care include vârste foarte lungi ale exploatabilității (similare celor folosite în celebrele gorunete germane de la Spessart, unde acestea ating sau chiar depășesc 300 de ani), este însă ineficientă din punct de vedere economic. Realitatea respectivă a făcut ca, încă din anul 1981, să se constituie în cadrul Institutului pentru Dezvoltare Forestieră (Institut pour le développement forestier IDF), organism de cercetare al silviculturii private din Franța, grupul de lucru „Cvercinee” (Chêne), care să realizeze cercetări și studii proprii, care să organizeze vizite și întâlniri pe teren între specialiști, toate cu rolul de a produce un ghid practic care să definească silvicultura aplicabilă în arborete de codru regulat pentru producerea buștenilor de calitate de gorun și stejar pedunculat chiar în mai puțin de 100 de ani.
Din acest ghid, publicat sub semnătura lui Jean Lemaire (2010) (Le chêne autrement. Produire du chêne de qualité en moins de 100 ans en futaie régulière. IDF, Paris, 176 p.), spicuim câteva idei interesante și, sperăm noi, folositoare oricărui specialist interesat de silvicultura celor două specii:
- Regenerarea ST și GO se realizează pe cale naturală, din sămânță, prin aplicarea tăierilor repetate cu regenerare sub masiv (combinația dintre tăierile succesive și progresive/în ochiuri, așa cum s-a propus și aplicat și la noi prin Instrucțiunile pentru aplicarea tratamentelor din anul 1966, întocmite de marele silvicultor care a fost dr. ing.Filimon Carcea). În cadrul acestui tratament, tăierea de însămânțare se aplică după instalarea semințișului și are o intensitate de 50% din volumul pe picior inițial, fiind combinată cu deschiderea așa-numitelor culoare de exploatare (pentru colectarea buștenilor proveniți din arborii maturi doborâți), de maximum 4 lățime și situate la o distanță de 15-30 m.
Prima tăiere este urmată la 2-3 ani de o tăiere de dezvoltare/punere în lumină,cu intensitatea de minimum 50% din volumul pe picior rămas după tăierea de însămânțare și care este urmată de deschiderea unor culoare silviculturale (de pe care se vor aplica operațiunile culturale în noul arboret instalat), cu lățimea de 2-2,5 m și la distanța de 4-5 m din ax în ax. După maximum 8 ani de la tăierea de însămânțare se aplică tăierea definitivă/finală, cuplată cu întreținerea culoarelor silviculturale.
- pentru că „posibilitatea de a produce cvercinee de calitate în maximum 100 de ani se joacă înainte de vârsta de 20 de ani”, în arboretele instalate se practică o silvicultură dinamică, prin care arborii de viitor (70 de ex/ha, din care vor rămâne la exploatabilitate maximum 50 ex/ha), sunt aleși (se dă prioritate celor mai viguroase exemplare, de bună calitate și spațiate cât mai uniform – distanța medie între ei 12 m, spațierea minimă 6 m) și însemnați cu vopsea când înălțimea dominantă (Hdom) este de 9-12 m (la prima răritură). Acești arbori sunt favorizați prin rărituri de sus (denumite deturaj), care le asigură creșterea liberă (fără competiție, eliminând concurența arborilor competitori din plafonul sau etajul dominant) la nivelul coroanelor.
Înainte de alegerea acestor exemplare, arboretul se parcurge cu lucrări de curățiri (însă ca selecție pozitivă – denumită actualmente în Franța depresaj -, pentru favorizarea celor mai viguroși și mai buni calitativ arbori), prin care desimea arboretului se reduce la 1100-1600 ex/ha. Răritura ulterioară, după 6 ani și tot de tipul deturajului, se aplică până ce înălțimea dominantă a atins 16 m. După ce arboretul a atins valoarea respectivă se practică doar rărituri „clasice” de sus, cu o periodicitate de 8 ani (Hdom = 16-22 m), 12 ani (Hdom = 22-26 m), respectiv 15 ani (Hdom peste 26 m), acesta fiind exploatat tot prin tăieri repetate cu regenerare sub masiv la 90-120 de ani (în funcție de bonitatea stațiunii), când diametrul mediu a atins 60-80 cm.
- deoarece riscul de apariție a crăcilor lacome există de la vârste mici, se recomandă ca (i) arborii de viitor să fie aleși dintre exemplarele cu potențial redus de producere a acestui defect, (ii) să se aplice silvicultura dinamică de la vârste mici, prin care este favorizată producerea de arbori cu coroane ample, (iii) să fie favorizată instalarea și creșterea subetajului de fag, carpen, alte foioase de umbră, care să favorizeze elagajul natural al arborilor de cvercinee, și (iv) să se aplice, în caz de nevoie, lucrări de emondaj, în lunile iulie-august.
Credem că o astfel de abordare silviculturală, venită dintr-un spațiu forestier nu doar de mare tradiție, ci și foarte dinamic, ar trebui considerată și în peisajul nostru forestier. Nu de alta, dar normele tehnice și ghidurile de bune practici în vigoare nu fac arboretele noastre din diverse formații forestiere (nu doar ale stejăretelor și gorunetelor pure sau amestecate) nici adaptate la schimbările climatice actuale și de perspectivă, care obligă la reconsiderarea relațiilor de competiție între arbori în condiții de acces limitat la resursele de apă, nici la realitățile datorate lipsei forței de muncă pentru lucrările silvice, ale accesibilității interioare reduse a arboretelor ori cerințelor dinamice ale pieței lemnului.
Notă: A nu se confunda sensul actual al noțiunii de „depresaj” din Franța cu cel de la noi. Această noțiune indică în spațiul nostru intervențiile recomandate în semințișurile și desișurile pure și excesiv de dese, provenite din regenerări naturale sau semănături directe.
