Silvicultura făgetelor tinere pentru curățiri: realități și opinii între silvicultori practicieni

Fagul (Fagus sylvatica L.), cea mai importantă specie de foioase pe continentul nostru (ocupă cca 10 milioane ha) după cvercinee, este subiectul a numeroase discuții, adesea contradictorii, privind modul de îngrijire și conducere a făgetelor în fazele tinere de dezvoltare, în contextul schimbărilor climatice și al unui viitor nesigur.

În acest context, modelul românesc actual al conducerii făgetelor tinere, prezentat în „Ghidul de bune practici din 28 septembrie 2022 privind îngrijirea şi conducerea arboretelor”, recomandă un „număr normal” (desime) de arbori la hectar, la vârsta de 25 de ani, de 3600-4500 exemplare, iar consistența (exprimată prin indicele de închidere al coronamentului) după curățire să nu se reducă sub 0,8.

Pentru că orice silvicultor trebuie să fie cartezian [în orice – în viață, ca și în meseria noastră – trebuie să ne ghidăm după „Dubito ergo cogito, cogito ergo sum” („Mă îndoiesc, deci cuget; cuget, deci exist”, celebra maximă a filozofului francez René Descartes], ne-am „jucat”, însă serios, în zilele trecute, într-un făget tânăr (vârsta medie 20 de ani) gospodărit de Ocolul Silvic de Regim Zetea (Harghita), unitate silvică cunoscută pentru pasiunea și seriozitatea cu care sunt tratate problemele de Silvotehnică și nu numai.

Iar rezultatele lucrărilor demonstrative aplicate în trei suprafețe de probă (SP1…SP3) ne-au condus la câteva concluzii simple și practice (evident că mai există și multe altele, însă ne vom limita doar la acestea), așa cum sunt:

• Făgetele pure sunt extrem de dese după regenerarea prin tăieri combinate (niciodată pur progresive sau pur succesive…), chiar și ulterior primei intervenții cu lucrări de curățiri, care le coboară desimea la valori de cel puțin 5000 arbori la ha. Aceasta face ca, pentru reducerea desimii și densității în vederea aplicării primei rărituri, arboretele să nu necesite doar două curățiri, ci chiar trei, cu costurile ridicate pe care le presupun (uneori peste 3000 de lei/ha) și în condițiile rărității crescânde a forței de muncă necesare.
• Reducerea desimii și consistenței făgetelor pure se poate face atât prin intervenții predominant „de jos”, așa cum s-a procedat in SP3 (consistența rămasă peste 0,8, desimea rămasă 5433 arb/ha, pornind de la o desime de 10566 arb/ha – fig. 1) sau „combinate”, dar cu precădere „de sus”, ca în SP1, în care consistența rămasă a fost de 0,8, însă desimea s-a redus la 2667 arb/ha, de la 5932 arb/ha (fig. 2).
• În condițiile desimilor și densităților inițiale ridicate (peste 22 m²/ha în toate SP), intervenția cu lucrări de curățiri în cele trei SP a condus la volume de extras de peste 25 m³/ha (până la 41 m³/ha în SP1) în toate SP-urile. Iar aceasta în condițiile în care „Normele de timp și de producție pentru lucrări în Silvicultură” includ un tarif maximal pentru „curățiri cu volum de extras peste 10 m³/ha” (indiferent că se extrag volume mult mai mari la hectar, ca în cazul prezentat) – este normal așa ceva, cum se poate plăti surplusul de muncă evident?
• Lemnul rezultat din curățiri, deși relativ important în volum, este de dimensiuni majoritar mici (diametrul mediu aritmetic ale arborilor extrași în cele trei SP a oscilat de la 3,95 cm în SP3 la 5,68 cm în SP1), iar acesta este neextras/necomercializat și rămâne pe sol. Așa că gândul mă duce la ceea ce colegii francezi numesc „droit à l’affouage” (AICI), prin care, încă din Evul Mediu, li se asigură locuitorilor din mediul rural accesul la lemn de foc din pădurile comunale, gratuit sau la prețuri modice. Și e vorba de cca un milion de m³ pe an, care nu putrezește în pădure…
• O problemă majoră (la care vom reveni altădată într-un material dedicat exclusiv acestui subiect) în aplicarea curățirilor este prezența arborilor preexistenți de fag, uneori grupați, de mari dimensiuni, adesea înfurciți la înălțimi mici și cu cancere datorate ciupercilor din genul Nectria (fig. 3 și 4). Din rațiuni practice, pe care profesioniștii de teren le cunosc, acești arbori, cel mai adesea, NU sunt extrași nici prin degajări, nici prin curățiri. Astfel, ocupă spații din ce în ce mai mari în coronament, elimină coabitanții mai mici din jur, iar efectul prezenței lor în arborete este din ce în ce mai nefavorabil pentru evoluția acestora.

Discuțiile la finalul curățirilor între colegii care au lucrat pe teren (fig. 5) au confirmat că preferința acestora este pentru desimi mai mici de arborete cât mai uniforme dimensional (apropo de preexistenți) și în care să se intervină mai rar decât la cei 3-5 ani recomandați prin Ghidul de bune practici. Teama de spargerea coronamentului sub nivelul 0,8, prin extragerea arborilor preexistenți, ca și prin intervenții predominant „de sus”, lucrări considerate însă necesare, există – din păcate… Iar acest fapt este anormal, pentru că „normalitatea” ar fi fost să se lase personalului silvic de teren, cu pregătirea teoretică și practică necesare, libertatea de a decide complet asupra aspectelor tehnice ale lucrărilor de îngrijire și conducere a arboretelor pe care le aplică, în paralel cu responsabilitatea deplină pentru măsurile luate.

Iar întrebarea pe care ne-am pus-o întotdeauna este: când vor fi consultați și ascultați cu adevărat specialiștii practicieni pe parcursul elaborării diferitelor norme tehnice și ghiduri de bune practici în Silvicultură? Fără ca vocile lor să fie ascultate cu maximă atenție de către teoreticieni rupți de realitățile pădurii, aplicarea ulterioară, în condiții optime, a respectivelor documente, devine imposibilă, iar „penalizarea” personalului de teren pe criterii/rațiuni subiective (cazul consistenței rămase după lucrările de degajări sau curățiri) cu atât mai facilă.

Visăm din nou la o lume „normală”…

Ilustrație:

Fig. 1 Arboretul din SP3

Fig. 2 Arboretul din SP1

Fig. 3-4 Preexistenți de fag grupați sau individuali, cu forme slabe, înfurciri, cancere

Fig. 5 Participanți la lucrările de curățiri de la OSR Zetea