Liderul Federației Sindicatelor din Silvicultură „Silva”, Silviu Geană, a transmis un comunicat referitor la rezultatele celui de-al treilea ciclu al Inventarului Forestier Național (IFN), publicate recent.
În opinia sa, rezultatele arată că evoluția pădurilor din România este una pozitivă.
Redăm comunicatul Federației:
„Față de ciclul II al IFN, suprafața de pădure, în sens strict, a crescut cu circa 160 de mii de hectare, iar volumul mediu de lemn la hectar se menține la aproximativ 340 metri cubi, comparativ cu o medie europeană de circa 200 metri cubi/hectar.
În spațiul public au apărut, însă, interpretări eronate care amestecă indicatori diferiți și ajung la concluzii greșite. Afirmația că „suprafețele împădurite” au crescut cu aproximativ 500.000 de hectare, sugerând că aceasta ar fi „creșterea pădurii” în sensul folosit de silvicultori, nu este corectă. IFN Ciclul III operează cu categorii distincte, iar confuzia apare atunci când aceste categorii sunt adunate sau folosite interschimbabil.
Concret, IFN delimitează separat „pădurea” (categoria de pădure în sens strict), „alte terenuri cu vegetație forestieră” (terenuri cu vegetație lemnoasă, dar care nu sunt încadrate ca pădure) și „arbori în afara pădurii” (arbori izolați, aliniamente, perdele forestiere etc.). Prin urmare, cifra de circa 160.000 de hectare reprezintă creșterea suprafeței de pădure în sens strict. Acesta este indicatorul relevant atunci când vorbim despre „suprafața de pădure” conform definițiilor IFN și practicii silvice. Cifrele vehiculate ca „suprafață împădurită” pot include, în sens larg, și alte terenuri cu vegetație forestieră și/sau arbori în afara pădurii, ceea ce conduce la comparații care nu sunt echivalente și induc în eroare.
Datele IFN indică și o creștere curentă anuală de aproximativ 8,5 metri cubi la hectar, la un volum mediu de recoltare de circa 3,8 metri cubi de lemn la hectar. Aceasta înseamnă că anual, la nivel național, în pădurile României se acumulează o cantitate semnificativă de lemn, de ordinul zecilor de milioane de metri cubi. Acești indicatori confirmă, pe baze statistice și metodologice solide, o dinamică favorabilă a fondului forestier.
IFN nu este un inventar contabil, arbore cu arbore, cum greșit înțeleg unele ONG-uri!
În același timp, diferența dintre volumul de lemn estimat de IFN și volumul de lemn comercializat, înregistrat în sistemul SUMAL 2.0, numită „diferența brută”, a scăzut la 8 milioane de metri cubi de lemn pe an. În ultimii ani, această diferență brută a fost prezentată în mod eronat de unele organizații de protecție a mediului drept tăieri ilegale. Nu este așa!
Menționăm că Inventarul Forestier Național este un instrument utilizat în numeroase țări europene pentru evaluarea tendințelor, în cicluri de câte cinci ani, și nu reprezintă un inventar contabil, arbore cu arbore. Specialiștii amplasează piețe de probă în fondul forestier după o metodologie strictă, colectează date pe parcursul ciclului și extrapolează statistic rezultatele pentru a descrie evoluții generale precum suprafața, volumul mediu, creșterea anuală și starea pădurii.
Diferențe brute între estimările inventarelor forestiere și volumele efectiv recoltate/comercializate există în numeroase state europene. De exemplu, în Germania această diferență brută este de aproape 16 milioane de metri cubi pe an, în Franța de 15 milioane de metri cubi pe an, iar în Austria de 9 milioane de metri cubi pe an.
În toate aceste situații, specialiștii explică diferențele prin factori justificați, precum cioatele și resturile de exploatare, autoconsumul sau erorile statistice. Și în România, explicațiile sunt aceleași: IFN estimează volumul arborelui în ansamblu, în timp ce SUMAL 2.0 reflectă lemnul comercializat ca bușteni și sortimente, fără cioate, crengi subțiri și fără pierderile tehnologice (rumeguș, o parte din coajă etc). Prin urmare, diferența brută reflectă, în majoritate, diferența metodologică dintre volumul biologic al arborilor și volumul de lemn efectiv valorificat, nicidecum „tăierile ilegale”.
Tendințele pozitive evidențiate de IFN Ciclul III se datorează, în cea mai mare măsură, activității silvicultorilor. Cei mai mulți dintre aceștia, angajați ai Regiei Naționale a Pădurilor – Romsilva.
Romsilva are un rol esențial în administrarea pădurilor statului (3,13 milioane hectare, toate certificate la standarde internaționale) și în asigurarea serviciilor silvice pentru alte aproximativ 1,1 milioane hectare de păduri aflate în alte forme de proprietate. Aceste rezultate confirmă faptul că managementul forestier profesionist, aplicat consecvent, produce efecte măsurabile și verificabile.
Sper ca aceste confirmări ale profesionalismului silvicultorilor români vor ajunge și la acei factori de decizie care se ambiționează să „reformeze” Romsilva fără cunoștințele silvice necesare și fără să aibă la bază vreun proiect sau vreun studiu care să arate că „reforma” va face bine regiei, nu o va distruge!
Silviu GEANĂ,
Lider Federația SILVA”.
