Arborii seculari din județul Vrancea, adevărați martori ai pădurilor naturale de odinioară, sunt tot mai puțini, iar dispariția lor înseamnă pierderea unor ecosisteme întregi, avertizează specialiștii de mediu.
Silviu Chiriac, consilier în cadrul Agenției Naționale pentru Mediu și Arii Protejate – Direcția Județeană de Mediu Vrancea, susține că „arborii aceștia sunt niște martori ai pădurilor de odinioară, care ne arată exact ce specii compuneau cândva pădurile din Lunca Siretului. Acolo ar fi trebuit să existe mult mai mulți arbori de acest fel, dar, din păcate, mulți dintre cei care ar fi meritat acest statut au fost tăiați, rupți sau sau au ajuns într-o stare avansată de degradare, deși aveau vârsta și grosimea necesare pentru a fi protejați”, a declarat el pentru AGERPRES.
Potrivit acestuia, arborii seculari rămași se găsesc adesea în zone unde structura pădurii a fost complet schimbată prin intervenția omului. Ultimii arbori care vor face parte dintr-un astfel de demers sunt trei plopi albi, situați în Lunca Siretului, la Haret.
„La Haret, în zona respectivă, avem pe partea dreaptă o pădure de salcâm, iar pe cealaltă parte o plantație de plop euro-american, o clonă cu creștere foarte rapidă, sterilă din punct de vedere reproductiv, care arată ca o cultură agricolă, dar în marginea căreia supraviețuiesc câțiva arbori bătrâni, nativi. Existența acestor plopi nativi demonstrează care sunt speciile adaptate natural și care ar fi trebuit să rămână acolo. După măsurători la nivelul pieptului, respectiv la circa 1,30 metri, toți trei plopi au peste 500 cm circumferință, iar unul ajunge la circa 620 de centimetri, ceea ce înseamnă un diametru de aproape doi metri. Raportat la creșterea anuală potențiala, vârsta estimată poate fi cuprinsă între 250 și 350 de ani. Sunt cifre impresionante, care arată ce pierdem. În perioada următoare vom depune documentația necesară, pentru ca acești adevărați coloși să fie protejați cum se cuvine”, a spus Chiriac.
El subliniază că acești arbori sunt extrem de valoroși inclusiv pentru silvicultură, deoarece reprezintă o resursă genetică de excepție.
„Silvicultorii de la pepiniera Dumbrăvița merg în fiecare an la plopii foarte bătrâni din zona Haret și colectează semințe. Din puful acela se obțin zeci de mii de puieți de plop alb, care sunt replantați pe raza Ocolului Silvic Focșani. Faptul că acești arbori au trăit 200-300 de ani arată o reziliență extraordinară și o adaptare perfectă la condițiile locale”, a arătat Chiriac.
„Nu orice arbore gros este multisecular”
Profesorul Cătălin Roibu, coordonatorul Laboratorului de Biometrie forestieră din cadrul Facultății de Silvicultură Suceava, sugerează însă că e nevoie de prudență în clasificarea arborilor ca „seculari”.
Cu atât mai mult cu cât există metode științifice prin care se poate determina vârsta unui arbore.
În plus, din punctul său de vedere, „diametrul nu este un indicator al vârstei. Și la plop vârsta de 250 ani? Să avem pardon! Reinventăm biologia! Nu orice arbore gros este multisecular”, spune el.
„Toată lumea vrea să protejeze arborii longevivi, numai că aceștia trebuie să fie și valoroși. Putem vorbi de abori martori ai unor evenimente istorice, sau de arbori cu valoare literară, în sensul că sunt menționați în poezie, romane etc. sau de arbori într-adevăr cu vârste de 400 – 500 de ani, dar nu e cazul la plop. Dacă ne uităm în manualul de dendrologie vedem că plopul, de la 100 de ani în sus, devine scorburos. Adică poate părea într-un fel în exterior dar pe dinăuntru să fie gol. În momentul în care anunți că ai un astfel de arbore așa-zis remarcabil și vin oamenii să îl admire, cine își asumă riscul dacă o creangă sau tot trunchiul cad la primul vânt pe cineva?”, explică pentru dinpădure.ro prof. Roibu.
Foto: Silviu Chiriac
