Stejarul pedunculat, între regenerarea naturală din sămânță și cea artificială prin plantații

Aminteam în materialul prezentat recent în Din pădure – AICI – despre acel proiect de cercetare privind regenerarea stejarului pedunculat, derulat într-o direcție silvică din sudul țării și finanțat de către Regia Națională a Pădurilor-ROMSILVA (mulțumesc, Codruț Bîlea!).

Cu permisiunea finanțatorului, reproducem mai jos finalul raportului de cercetare:

„Lucrările de teren și analizele/sinteze de birou realizate în cadrul acestui contract au permis reliefarea câtorva concluzii interesante, respectiv:

• caracterul cald și uscat al climatului din zonă, predominant de silvostepă, și care este nefavorabil regenerării naturale, din sămânță, a stejarului pedunculat (ST);
• existența unor soluri cu textură fină/grea, uscate, adesea înierbate, de asemenea nefavorabile regenerării naturale din sămânță a ST;
• existența unor arborete cu baza în stejar tratate în trecut în crâng simplu sau cu rezerve și conduse după anul 1948 cu ajutorul conversiunii prin îmbătrânire sau, în mai mică măsură, prin refacere. În unele din aceste arborete, din rațiuni amenajistice (excedent de arborete exploatabile), ST a atins vârste de peste 150 de ani, când potențialul de fructificare al speciei este redus simțitor;
• potențialul deosebit de regenerare naturală al speciilor de foioase de amestec și de ajutor (FR, CA, TE, JU, ART, UL), ca și al arbuștilor (lemn câinesc, alun, sânger, păducel), care sunt competitori importanți ai puieților de ST pentru resursele sub- și supraterane ale stațiunilor (fig. 1);
• insuccesul regenerării artificiale cu baza în ST în arboretele exploatabile, în condițiile nepregătirii mecanizate a terenului și a solului;
• succesul regenerării artificiale a ST în arborete exploatabile parcurse cu tăieri de regenerare (progresive, de conservare) doar în condițiile (a) îndepărtării parțiale a semințișului/tineretului neutilizabil din specii de foioase însoțitoare (FR, TE, CA, JU, ART) și a subarboretului, ale (b) pregătirii mecanizate a terenului și a solului și (c) ale împăduririi integrale cu 10 ST.

Pe baza acestor concluzii, recomandăm ca, în condițiile arboretelor cu baza în ST de pe raza Direcției silvice …, regenerarea acestei specii fundamentale pentru regiunea de câmpie să se realizeze pe baza unei succesiuni de lucrări, descrise și în unele dintre amenajamentele în uzul curent, sub umbrela „Lucrări propuse: tăieri progresive, împăduriri sub masiv”, precum și în lucrări românești mai vechi (Haralamb, 1967; Constantinescu, 1973), și care include:

1. Deschiderea în arborete exploatabile, prin tăiere rasă, fără vreo corelație cu un eventual an de fructificație la ST, a unor ochiuri mari, de până la 1 ha, care să permită ulterior pregătirea mecanizată a terenului și a solului în condiții de eficiență tehnică și economică ridicată;

2. Îndepărtarea tineretului și a subarboretului preexistent, instalat sub adăpostul vechiului arboret/masiv parental;

3. Pregătirea mecanizată, pe toată suprafața ochiului deschis, a terenului și a solului;

4. Împădurirea integrală a ochiului cu ST, la distanța de 2 x 0,75-1,0 m. O astfel de soluție, de neincludere în compoziția de împădurire a altor specii de foioase (mai ales FR), se datorește faptului că aceste specii revin oricum pe suprafața în curs de regenerare, fie din lăstari, fie prin sămânța diseminată din arboretul matern din jur.

În mod evident, ținînd cont de potențialul de regenerare naturală, din sămânță, și creștere inițială al speciilor de foioase însoțitoare stejarului pedunculat (FR, TE, CA, JU, ART, arbuști), reușita culturii instalate depinde de aplicarea ulterioară, corect și la timp, până la realizarea masivului, a lucrărilor de ARN (completări și, mai ales, descopleșiri), care să asigure menținerea ST în proporția dorită prin compoziția-țel de etapă din fiecare arboret.

Iar compoziția și calitatea dorite în arboretele cu baza în stejar pedunculat se pot obține doar prin aplicarea ulterioară, corectă și la timp, a lucrărilor de curățiri și rărituri, așa cum s-a observat și pe parcursul lucrărilor de teren de la D.S. … (fig. 2)”.

Sunt concluzii și recomandări rezultate în urma unor lucrări detaliate de teren/analize de birou și credem că spun ceva practic și de luat în considerare la regenerarea acestei specii atât de valoroase.

Ne amintim în acest sens și concluziile unui articol de acum câteva decenii al profesorului croat Klepac (Klepac, D. 1981. Les forêts de chêne en Slavonie. Revue Forestière Française XXXIII (no. spécial): 87-104) care, referindu-se la superbele păduri de stejar din Slavonia, reputate pe plan mondial, menționează problemele fructificațiilor rare și slabe ale speciei, care obligă la însămânțări artificiale și plantații…

Bibliografie

• Constantinescu, N., 1973 Regenerarea arboretelor. Ediția a II-a. Editura Ceres, București, 667 p.
• Haralamb, At., 1967 Cultura speciilor forestiere. Ediția a III-a. Editura Agro-Silvică, București, 755 p.

Ilustrație: